290 matches
-
apare pentru prima dată numele român în locul muntenescului rumân. 5. Alte scrieri considerate monumente ale limbii: Însemnarea autografă à lui Mihai Viteazul pe spatele unui document din 1600, uimitoare prin laconism: „Și hotaru Ardealului. Pohta ce-am pohtit: Moldova, Țara Rumânească”: Scrisoarea soldatului Cocrișel care, prins de dușmani, se roagă să fie răscumpărat.
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
în 1570 că „românii se numesc romani”, iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca: „"Sie noi sentem Rumeni"” și „"Noi sentem di sange Rumena"”. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea-al XI-lea. Cea mai veche
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea-al XI-lea. Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521, ce conține mențiunea "cěra rumŭněskŭ" ("Țeara Rumânească"). Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică roman” ce o poartă românii din Principatele Române. La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în "" originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
septembrie 1700, ținut la Alba Iulia. Actul este format din trei file (șase pagini), primele două formate dintr-o coală unică îndoită în două iar a treia filă lipită ulterior. ""Noi mai în gios scriși, vlădica, protopopii și popii besericilor rumânești dăm în știre tuturor cărora să cuvine, mai vărtos Țărăi Ardealului. Cercând noi schimbarea aceștii lumi înșelătoare și nestarea și nieperirea sufletelor, căruia în măsură mai mare trebue a fi decăt toate, den bună voia noastră ne unim cu Beserica
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
de interesele nobilimii) a acțional excluziv din motivele politice ale vremii, și nu există nici-o dovadă că ar fi avut vre-un motiv de conștiință națională (care în acea vreme exista doar la câțiva cărturari, poporul știind bine ce limbă „rumânească" vorbea, dar neavând ideia unirii într-un singur stat). Oricum, intervenția Poloniei și întoarcerea lui Sigismund Báthory pe tronul Transilvaniei au pus capăt încercării, și când Mihai a recucerit Transilvania a fost asasinat din ordinele generalului italian Gheorghe Basta. La
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
pus astfel fundațiile unei mănăstiri domnești, pe care o lasă în grija urmașilor săi pe tronul țării: "„supt blestem am pus domnia mea, după trecerea domniei mele, pre carele îl va alege Domnul Dumnezeu a fi domn și stăpân Țării Rumânești sau din neamul domniei mele sau dintr-alt neam, îl rog ca să cinstească și să înnoiască și să întărească această carte a domniei mele pe aceste moșteniri după tocmeala ce s-au scris mai sus”". Pentru a asigura dăinuirea ctitoriei
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
ulterioară în textul lui Iordanes, relevanță ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea. Cea mai veche atestare documentara cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu, 1521, ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ (Teara Rumâneasca). Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică român” ce o poartă românii din Principatele Române. La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
Europa, întrucât nu exista conștiință națională, identitatea populației băștinașe din voevodatul Moldovei era inițial locală și nu națională, națiunile definite prin originile comune și prin limbă apărând abia prin secolul XIX. Așadar, oamenii locului, deși afirmau a vorbi o limbă "rumânească" adică, după Miron Costin și Grigore Ureche, o limbă "ce se trage de la Râm", se defineau ca "Moldoveni". Populațiile slave vecine îi denumeau "Volohi", așa cum denumeau toate populațiile romanofone din Transilvania, Țara Românească sau Dobrogea. În secolul XIX se dezvoltă
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi. Domni-va aceeași orbire la alegerile viitoare ca la cele trecute, trimite-se-vor din nou aceleași incapacități personificate, aceleași ambițiuni meschine, aceleași mutre imposibile în Adunările viitoare sau poporul rumânesc își va deschide ochii și va refuza concursul la încercarea de-a se forma un nou cabinet de curiozități - iată întrebarea pe care noi, câți n-am pierdut pe deplin speranța unui viitor mai bun, îndrăznim a o nega. [24
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Vasile Alecsandri. Mai cu seamă Tragodia... lui Alecu Beldiman beneficiază de o exegeză completă („Arhiva românească”, 1940). Cât privește literatura veche, povestirea versificată Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postialnic al Țării Rumânești, compusă în grecește și istorisind uciderea marelui postelnic Constantin Cantacuzino, este pusă în valoare (în forma tipărită la Veneția) alături de tălmăcirea românească datorată lui Radu Greceanu (O povestire inedită în versuri despre sfârșitul postelnicului Constantin Cantacuzino, 1940). V. a editat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
Nașterea României ca națiune este îndelungul proces prin care poporul vorbitor al limbii denumită "pυмђνєαскъ" (rumânească) a ajuns să împărtășească o aceeași conștiință națională (care inițial exista doar la câțiva cărturari) și o aceeași dorință de a trăi împreună într-un singur stat al său. Însăși semnificația denumirilor de "Pυмђν" (Rumân) și de "Pυмђνєαскъ" (rumânească) a
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
pυмђνєαскъ" (rumânească) a ajuns să împărtășească o aceeași conștiință națională (care inițial exista doar la câțiva cărturari) și o aceeași dorință de a trăi împreună într-un singur stat al său. Însăși semnificația denumirilor de "Pυмђν" (Rumân) și de "Pυмђνєαскъ" (rumânească) a evoluat în decursul timpului odată cu răspândirea conștiinței naționale, trecând de la evocarea unei îndepărtate origini romane (cere devenise sinonimă de iobăgie sau șerbie), la afirmarea unei identități proprii și a revendicărilor sociale și politice consecutive, a căror concretizare este statul
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
daco-romanae sive Valachicae, Composita ab Samule Klein de Szad... completato vero, et hunc ordinem redacta a Georgio Gabriele Sinkai, Vindobonae, Typ. Josephi nob. de Kurzbökh, 1780. 1787 [2]. VĂCĂRESCU, IENACHE, Observații sau băgări dă seamă asupra regulelor și orînduielelor gramaticii rumânești, adunate și alcătuite acum întîi dă dumnealui...la leat 1787, Tipografia Sfintei Episcopii a Râmnecului. 1789 [1]. ȘCOLERIU, TOADER, Lecțione adică cuvîntare, scoase de la întâie parte a gramaticii...în tipografie ce politicească, în tărgul Ieșului, 1789, noiembrie 8. 1797 [1
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
tipar cu cheltuiala Coconului Scarlat Roset [Sibiu], 1828. 1833 [1]. SEULESCUL, GH., Gramatică românească sau observații gramaticești asupra limbei românești. Pentru școalele normale și ghimnaziale. Partea I-a, etimologiă, II parte, sintactică, Iașii, Tipografia S. Mitropolii, 1833. 1835 [1]. Gramatica rumânească, tipărită cu cheltuiala din Casa Școalelor publice și priimită în clasurile de începători, București, Tipografia lui Eliad, 1835. 1840 [1]. GOLESCU, IORDACHE, Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticești, București, Tipografia lui Eliad, 1840 1848 [1]. BĂLĂȘESCU, NICOLAU, Gramatica română pentru
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Gramatica română pentru clasa a III-a poporală și normală, edițiunea a II-a , în Tipografia arhidiceziană, Sabiiu, 1870. 1872 [1]. CORDESCU, D.R., Abecedar foneticu - ed. a 2-a. -București : Socec &Comp., 1872. 1874 [1]. PONTBRIANT RAOUL de, Noua gramatică rumânească pentru școalele ambelor sexe, urmată de un curs complect de analize logice, București, Librari editori Socec și compania, 1874. 1878 [1]. CĂLINESCU, D., Șt., Manual de sintaxă romînă, 1878. [2]. CREANGĂ, ION, Metódă nouă de scriere și cetire: pentru usulu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
mai fie un supliciu, ci o activitate atrăgătoare, oferind prilejul unei autentice valorizări a talentelor. Întors în țară, T. Diamant continuă munca sa de propagandă în sprijinul ideilor fourieriste, fie prin contacte interpersonale și conferințe, fie prin scris. În Curierul rumânesc din 7 iunie 1834, el înfățișează „un oraș organizat după sistema” lui Fourier, format din 400 de familii sau 2.000 de indivizi (bărbați, femei și copii) în care „fiecare poate să se îndeletnicească după dorința sa, la lucrarea câmpului
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mai ales în chestiunea limbii literare. Prin scrierile lui (Muza de la Burdujăni, 1851, ș.a.) combate exagerările latiniste sau italienizante ale lui Heliade, pe care, mai înainte, îl privise ca pe un reformator (dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre folclor, dar unul cu bun-simț și intuiție. Considerând laolaltă aspectul muzical, coregrafic, etnografic, literar, împarte cântecele populare în mai multe categorii - cântecul ostășesc sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Situațiunea, datinele și popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868. Repere bibliografice: Aron Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, Viena, 1865, 40-42; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 287-288; G. Bogdan-Duică, Relativ la G. Munteanu, „Țara Bârsei”, 1930, 1; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, 1931, 90-96; Cărturari brașoveni, 150-151; Gabriel Cocora, Peneluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
jos din pat. Supărat că „nici într-un chip nu va să vie să stea de față cu dumnealui vel armaș, pentru ca să descoperim lucru mai cu adevăr“, Prea Sfinția Sa se hotărăște să judece în lipsa jupânesei. Așa că, mitropolitul consultă din nou Pravila rumânească și pe Armenopol. Pe baza acestora, îi dă voie boierului Brezoianu nu numai să con fiș te zestrea soției, dar și a treia parte din avere, ne fiind copii la mijloc. Totodată, femeia pierde dreptul de a se mai recăsători
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ză Costandin, ame nin țându-l că „în scurtă vreme voi veni și cu mine vei avea judecatacea mai mare“. Stro ies cu se crede eliberat de nevastacea rea și hră păreață: „ci de pieirea măne-ta am fu git din țara Rumânească, iar acum dacă m-au mântuit Dumnezeu de dânsa, peste puți nă vreme voiu veni și eu“. Elibera rea a durat aproape 12 ani și a pre su pus rui na bărbatului, cel puțin așa reiese din toate documente le
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
o școală destinată aprofundării limbii turcești de către tinerii din principat. Acesta, la rândul său, îl ajută să-și tipărească în 1787, în două ediții, la Râmnic și la Viena, cartea Observații sau Băgări dă seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii rumânești. În același an, „din poruncă domnească”, alcătuia, ajutat de un pictor, o lucrare cartografică pentru însemnarea localităților și a drumurilor de la Dunăre la Adrianopol (e posibil, crede istoricul Andrei Pippidi, ca harta La Bulgaria e Romania, editată la Siena în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
de a aduce, după pilda marilor culturi, „și această limbă a noastră în sistemă gramaticească”, V., care și-a recunoscut „nedăstoinicia” („om plin de amatie și neștiință”), își intitulează cartea Observații sau Băgări dă seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii rumânești. Necesitatea scrierii acesteia este pentru el de neocolit, căci ține de datoria morală față de „limba patriei noastre prin care cuvântăm, limba cu care ne închinăm marelui Dumnezeu proslăvindu-l întru închinăciunea Troiții cei de o ființă, limba cu care cuvântând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Mai mare peste inimile noastre de poeți, Ienăchiță Văcărescu a știut să rostească două postulate ale zonei estetice: 1) creșterea limbii românești 2) și-a patriei cinstire. NICHITA STĂNESCU SCRIERI: Observații sau Băgări dă seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii rumânești, Râmnic, 1787; ed. Viena, 1787; Istorie a preaputernicilor înpărați othomani, în Tezaur de monumente istorice pentru România, II, îngr. și pref. Al. Papiu-Ilarian, București, [1864], 245-302; ed. (Istoria othomanicească), îngr. și pref. Gabriel Ștrempel, București, 2001; Poeme lirice, pref. Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Gramatica poeziei române (1880-1980) (în colaborare cu Crișu Dascălu), București, 2002. Ediții: Mihail Gașpar, Fata vornicului Oană, introd. George C. Bogdan, Timișoara, 1974, Din vremuri de mărire, Timișoara, 1982 (în colaborare cu George C. Bogdan); Paul Iorgovici, Observații de limba rumânească, introd. Crișu Dascălu, Timișoara, 1979 (în colaborare cu Crișu Dascălu). Repere bibliografice: Al. Graur, Paul Iorgovici, RL, 1979, 23; Nicolae Mocanu, Semnificațiile unor reeditări, ST, 1980, 4; Ștefan Giosu, Paul Iorgovici, „Observații de limba rumânească”, AUI, lingvistică, t. XXVI, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]