290 matches
-
clară, rafinatul om de cultură, Mitropolitul Varlaam al Moldovei în prefața lucrării sale, <>, preocupat fiind de menținerea comuniunnii creștin-ortodoxe a tuturor românilor: „Tîmplîndu-mi-se...în părțile țării Rumînești... dumnelui Udriște Năsturel adusu-mi-au și o cărțulie mică, în limba noastră rumînească tipărit... caria o am aflat plină de otravă de moarte sufletească... pentru care lucru îndată... am strîns sobor dintr-amîndouă părțile, și din Țara Rumînească și din Țara Moldovei... să arăt strîmbătura și tîlcul cel rău... întunericul și neînțeleageria lor..., ci
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
părțile țării Rumînești... dumnelui Udriște Năsturel adusu-mi-au și o cărțulie mică, în limba noastră rumînească tipărit... caria o am aflat plină de otravă de moarte sufletească... pentru care lucru îndată... am strîns sobor dintr-amîndouă părțile, și din Țara Rumînească și din Țara Moldovei... să arăt strîmbătura și tîlcul cel rău... întunericul și neînțeleageria lor..., ci rămînerea în credința cia pravoslavnică a moșilor și a strămoșilor noștri.” (Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II. Ed I.B. M. al B.O.
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
material documentar și sunt scrise cu o mână de maestru în arta caligrafică. Splendidele majuscule, scenele pe teme religioase, laice sau doar decorative, ca și portretele realizate de D.E. formează un capitol interesant în arta miniaturisticii românești. SCRIERI: Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815, în Tezaur de monumente istorice pentru România, II, publ. Al. Papiu-Ilarian, București, 1863, 159-236; ed. (Chronograful Țării Rumânești), îngr. și pref. C.S. Nicolăescu-Plopșor, Râmnicu Vâlcea, 1934; Hronograf (1764-1815), îngr. Dumitru Bălașa, introd. Dumitru Bălașa și Nicolae
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
decorative, ca și portretele realizate de D.E. formează un capitol interesant în arta miniaturisticii românești. SCRIERI: Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815, în Tezaur de monumente istorice pentru România, II, publ. Al. Papiu-Ilarian, București, 1863, 159-236; ed. (Chronograful Țării Rumânești), îngr. și pref. C.S. Nicolăescu-Plopșor, Râmnicu Vâlcea, 1934; Hronograf (1764-1815), îngr. Dumitru Bălașa, introd. Dumitru Bălașa și Nicolae Stoicescu, București, 1987. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 122-128; Ion Donat, Dionisie Eclesiarhul - constatări și observații noi, AO, 1934, 74-76
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
nici din numele unei provincii a Imperiului, nici de la numele unui trib și nici de la cel al unui popor cuceritor. Noi ne numim români sau, mai exact, după schimbarea sunetelor, rumâni. În toate dialectele ei, limba noastră este denumită limba rumânească. Este un nume popular, adică dat de popor, numele oamenilor ce-l alcătuiesc, nu al statului sau al ținutului-este numele poporului (daco) roman, abandonat de romanicii din Apus, dar păstrat de neamul de țărani de la Dunăre. În mod neașteptat, paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Românească și Moldova, fie din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox : Întrebare creștinească [Catehism] (1560), Tetraevangheliar (1561), Pravila sfinților oteți (c. 1560-1562), Lucrul sfinților apostoli [Apostolul] (1566), Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc (1567), Psaltirea (1570), Liturghier (1570), Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). În epilogurile tipăriturilor sale, C. insistă asupra necesității introducerii limbii române în oficierea slujbelor, în răspândirea învățăturilor religioase și dă unele informații prețioase, între care cele despre
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
oteți, Brașov, c. 1560-1562; ed. îngr. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Gheorghe Chivu, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr. I. Bianu, București, 1930; Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Gramatica poeziei române (1880-1980) (în colaborare cu Crișu Dascălu), București, 2002. Ediții: Mihail Gașpar, Fata vornicului Oană, introd. George C. Bogdan, Timișoara, 1974, Din vremuri de mărire, Timișoara, 1982 (în colaborare cu George C. Bogdan); Paul Iorgovici, Observații de limba rumânească, introd. Crișu Dascălu, Timișoara, 1979 (în colaborare cu Crișu Dascălu). Repere bibliografice: Al. Graur, Paul Iorgovici, RL, 1979, 23; Nicolae Mocanu, Semnificațiile unor reeditări, ST, 1980, 4; Ștefan Giosu, Paul Iorgovici, „Observații de limba rumânească”, AUI, lingvistică, t. XXVI, 1980
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
Paul Iorgovici, Observații de limba rumânească, introd. Crișu Dascălu, Timișoara, 1979 (în colaborare cu Crișu Dascălu). Repere bibliografice: Al. Graur, Paul Iorgovici, RL, 1979, 23; Nicolae Mocanu, Semnificațiile unor reeditări, ST, 1980, 4; Ștefan Giosu, Paul Iorgovici, „Observații de limba rumânească”, AUI, lingvistică, t. XXVI, 1980; Eugen Beltechi, Paul Iorgovici, „Observații de limba rumânească”, CLG, 1981, 1; Eugen Simion, Critica textului, RL, 1982, 16; Marcel Pop-Corniș, Doina Bogdan-Dascălu, „Critica - limbaj secund”, O, 1982, 20; Paul Dugneanu, „Critica - limbaj secund”, LCF, 1982
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
cu Crișu Dascălu). Repere bibliografice: Al. Graur, Paul Iorgovici, RL, 1979, 23; Nicolae Mocanu, Semnificațiile unor reeditări, ST, 1980, 4; Ștefan Giosu, Paul Iorgovici, „Observații de limba rumânească”, AUI, lingvistică, t. XXVI, 1980; Eugen Beltechi, Paul Iorgovici, „Observații de limba rumânească”, CLG, 1981, 1; Eugen Simion, Critica textului, RL, 1982, 16; Marcel Pop-Corniș, Doina Bogdan-Dascălu, „Critica - limbaj secund”, O, 1982, 20; Paul Dugneanu, „Critica - limbaj secund”, LCF, 1982, 20; Maria Vodă Căpușan, Criticon, RL, 1983, 38; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
într-o singură frază anostă : „Solomon era de 12 a(n)i, când stătu împărat ; și făcu beseareca Sionului și împărăți 40 de ai” (90, p. 354). Cu totul altfel se prezintă situația cu cronografele traduse „după grecie pă limba rumânească” (mss. BAR nr. 938). Aceste traduceri s-au efectuat „pe la jumătatea secolului al XVII-lea” (27, I, p. 142) sau, mai exact, între anii 1637 și 1679 (tipul Danovici, după cronograful Cigalas) și, respectiv, între anii 1631 și 1687 (după
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu sunt un obiect neînsemnat de negoț ca și frumoasele ciubuce din lemn de cireș și tutunul de fumat” (Nouvelles observations sur la Valachie, 1821) (227, p. 25). În fine, vornicul Iordache Golescu a descris prin 1832, în Condica limbii rumânești, tubul ciubucului („Zevanea : Cuvânt turcesc ce însemnează lemnul cel găurit pân mijloc, întocmai ca o trestie, care cu un cap se bagă în ciubuc, iar la cellalt să pune imumeaoa, prin care trage fumul tutunului din ciubuc”) și muștiucul : „Imamea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de mișcarea eteristă, Moldova la anul 1821 și Moldova la anul 1829, iar cu puțin înaintea morții, o meditație intitulată Suplement la Geografie (toate apărute postum, în 1839, în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, fiind reproduse ulterior în Lepturariu rumânesc... al lui Aron Pumnul). Cu împrumuturi din Tristele lui Ovidiu, în versuri nu lipsite de umor, Eteria este, la F.-B., un cataclism cosmic, dar și o răsturnare ilară a ordinii naturale. Câteva stihuri din Moldova la anul 1821 sunt
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
la Geografie conține o descriere de un relief artistic pronunțat a fantasticului tărâm al morții. Deși se apropie tematic de lirica preromantică a mormintelor, meditația lui F.-B. nu este tributară izvoarelor străine, ci imaginarului popular. SCRIERI: [Poezii], în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1862, 512-517, PAU, 79-83. Repere bibliografice: Ioan Rațiu, Vasile Fabian-Bob, Blaj, 1907; Densusianu, Lit. rom., II, 35-36; Călinescu, Ist. lit. (1941), 111-112, Ist. lit. (1982), 110-111; Popovici, Romant. rom., 329-330; Piru
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
mai înainte, de Varlaam, din perspectiva acelui râvnit progres cultural, menit a risipi ignoranța („să-nțeleagă creștinii svintele taine” - deziderat promovat în acord cu imperativele veacului, cu argumente reținute din tradiția Scripturii) și a face accesibilă cartea, adresată întregii seminții „rumânești” („tutinderea ce să află într-această limbă pravoslavnică”), mijloc de edificare a conștiinței naționale. În Polonia, la Uniev, se tipăresc în 1673 Psăltire a svântului proroc David (Psaltirea în versuri) și Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
polonă, de Miron Costin, afirmând originea romană a românilor. În același timp, una din notele traducătorului la psalmul 86 se referă la o epocă precreștină din istoria poporului, ce se număra altădată între „limbile păgâne”. La originea latină a limbii „rumânești”, „de bun neam”, „rudă-mpărătească”, trimit versurile poemului cronologic, asupra ideii romanității și unității poporului D. revenind, în 1690, într-un comentariu în care stăruie asupra obârșiei comune a locuitorilor celor trei state românești - Moldova, Ardealul și Țara Românească - pe teritoriul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
al lui D., care, după pribegia mitropolitului moldovean în Polonia, își va relua și continua activitatea tipografică în Țara Românească. Cele dintâi contacte cu psalmii versificați de D., Mihai Eminescu le datorează probabil anilor de gimnaziu la Cernăuți și Lepturariului rumânesc al lui Aron Pumnul. Mai târziu, în 1874, Eminescu va achiziționa pentru Biblioteca Centrală din Iași Psaltirea în versuri și Viața și petrecerea svinților, ambele cărți rare, purtând însemnările autografe ale poetului. Munca lui Dosoftei, atât cât o avem, reprezintă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
regulamentului școlilor și se îngrijește de trimiterea în străinătate a primilor bursieri români. Refugiat la Brașov - ca și fratele lui, Dinicu Golescu - după declanșarea mișcării lui Tudor Vladimirescu, el judecă lucid evenimentele în cronica dialogată Prescurtă însemnare dă turburarea Țării Rumânești. Bătrân și cu sănătatea șubrezită, în timpul revoluției de la 1848 - la care fiul său, Al. G. Golescu, participă cu fervoare - se retrage înspre Mehadia și se stinge pe drum, la Orșova, poate de holeră. G. își elaborează primele scrieri în grecește
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele Măriei Sale. În jurul anului 1828, G. izvodește cea mai închegată și mai
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele Măriei Sale. În jurul anului 1828, G. izvodește cea mai închegată și mai dură dintre piesele
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele Măriei Sale. În jurul anului 1828, G. izvodește cea mai închegată și mai dură dintre piesele lui, Barbul Văcărescul, vânzătorul țării. Tânguirea și blestemul norodului, din
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există „cuvinte elinești și vorbe despre locuri carele unele nici la lexicoane nu se află, altele, de să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit. Iară eu am
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există „cuvinte elinești și vorbe despre locuri carele unele nici la lexicoane nu se află, altele, de să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit. Iară eu am iscodit și în tot chipul m-am nevoit a nu lăsa nici un cuvânt ca să nu dea întru înțelegerea limbii noastre cei rumânești.” „Nevoința” pusă de acest scriitor de bună ținută s-a
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit. Iară eu am iscodit și în tot chipul m-am nevoit a nu lăsa nici un cuvânt ca să nu dea întru înțelegerea limbii noastre cei rumânești.” „Nevoința” pusă de acest scriitor de bună ținută s-a materializat în texte fluente. Viețile și istoriile tuturor sfinților traduse, cum spune el însuși, de G., reprezintă secvența cea mai consistentă a colecției (în românește mai sunt transpuse doar indicațiile
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
arată a fi poet de cursă lungă în tălmăcirea, din grecește, a primei povestiri în versuri (o lamentație, în fapt) din literatura română - Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, scrisă de un necunoscut, ins instruit, în stare să se vaite pe tonuri înalte și să acuze violent, poate un român care știa să versifice și în grecește -, tipărită la Veneția. Tălmăcirea e dedicată Stancăi Cantacuzino, fiică a postelnicului ucis
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]