53 matches
-
Lădești, Cermegeștii au fost, dintotdeauna, sat de moșneni, de oameni liberi.Cermegeștii de Sus, se vor numi, mai tarziu, Chiricești. Satul mai apare menționat în vremea lui Matei Basarab v.v, la 13 iunie 1634, cănd domnitorul întărește răcsumpărarea din rumânie a moșnenilor din Oteșani pentru satele Cermegești și Măciuca. Satul CHIRICEȘTI - Fostul sat Cermegeștii de Sus apare sub acest nume în documentul din 2 septembrie 1580.[Documenta Romaniae Historica -Țara Românească vol. XV d/N nr.476] Deoare ce numele
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
locuite de români ca „Țări Românești”. Termenul de „România” în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea. Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia” și „România”, precum și endonimul „rumâni” alături de „români”, forma scrisă cu „u” fiind predominantă. Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor limbi europene: „Rumänen/Rumänien” (germană
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
la sfârșitul secolului XVI-lea, prin cumpărare, în posesia lui Mihai Viteazul, devenind sat domnesc, iar locuitorii săi au fost transformați în țărani șerbi (rumâni). După moartea acestuia, pe timpul lui Radu Mihnea locuitorii satului Depusa (azi Peretu) se răscumpără de rumânie și devin iarăși megieși. Între anii 1816 - 1864 se face strămutarea satului din deal în vale de către stăpânul moșiei, Costache Belu, pe baza Regulamentului Organic din 1831. În lucrarea „"Catagrafia județului Teleorman din anul 1810"” scrie că în Peretu se
Comuna Peretu, Teleorman () [Corola-website/Science/301820_a_303149]
-
tătari, când "«Iordache vornicul din Cozleci»" (Coslegi - Valea Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei doi să fi fost ctitorul schitului nu se știe. Se știe însă că numele unuia din cei doi a dat numele schitului, iar, prin extensie, denumirea a trecut și asupra așezării. De altfel, în două documente din
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739. Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn. În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749). S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769
Constantin Mavrocordat () [Corola-website/Science/299485_a_300814]
-
lui Ionescu drept opere ideologice. Asta ar însemna să le reduci la dimensiunile operei lui Bertolt Brecht, ceea ce nu le-ar aduce nici un fel de omagiu”. Interesul pentru problematică românească, resort al câtorva dintre primele lucrări (Relaciones culturales hispano-rumanas, 1950, Rumânia. Pueblo. Historia. Cultură, 1951, Constantin Brâncuși, 1958), se regăsește și ulterior în opera lui U. Fenomenul cultural românesc, prezentat cititorului spaniol fără prejudecăți și „fără partizanism”, cum remarcă Vintilă Horia, în manifestări curente - articole, conferințe despre tipărituri românești, expoziții, concerte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Dar este unul care se află pe corabia ce ne duce spre singurul continent locuibil, Atlantida spiritului. CONSTANTIN NOICA SCRIERI: El problemă de Europa, Madrid, 1949; Relaciones culturales hispano-rumanas, Madrid, 1950; De Maquiavelo a la razón de Estado, Madrid, 1951; Rumânia. Pueblo. Historia. Cultură, Madrid, 1951; Europa ausente, Madrid, 1953; Juan Bautista Vico y el mundo histórico, Madrid, 1956; Constantin Brâncuși, Madrid, 1958; Escatología e historia, Madrid, 1959; Nuevos retratos contemporáneos, Madrid, 1959; Hombres y realidades de nuestro tiempo, pref. Vintilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
aproape nouăzeci de texte sunt fie selectate din diferite surse (grecești sau apusene), fie că, mai probabil, reproduc întocmai un model, posibil german, în orice caz o culegere contemporană încă neidentificată. Important este că ele sunt „înturnate” în românește („în rumânie”) într-o vreme în care asemenea inițiative erau, la noi, cu totul răzlețe. Receptiv la tendințele iluministe ale epocii, O. nu se mărginește la fabuliștii din vechime (Esop, Fedru, Avian ș.a.) sau la istorioare mitologice, ci include și o seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
județul Sibiu, apoi, din 1946, ca redactor la „Ardealul nou”. Între 1952 și 1954 urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Începând din 1954 desfășoară o intensă activitate ziaristică. Este repartizat la „Contemporanul”, iar ulterior devine redactor la „Narodnaia Rumânia” și la „Gazeta literară”. Din 1969 este lector la Editura Eminescu. Colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Albina”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”. În presă debutează în 1953 la „Viața românească”, cu schița Cișmele și noroi, iar editorial în 1954, cu volumul Cișmele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
Muntenia sau Valahia), Moldova și Transilvania (numită și Ardeal). Termenul Romînia este considerat de majoritatea lingviștilor o creație semisavantă (nici nu putea funcționa cu sensul actual atîta timp cît romînii trăiau dispersați în cele trei țări). Ca apelativ, (romînie, popular rumînie, el este însă mult mai vechi, fiind atestat începînd cu secolul al XVII-lea, sensurile fiind „limba romînă“ (ca lătinie, slavonie), „totalitatea romînilor“, (sinonim cu romînitate, romînime) și „condiția de iobag“. Învățații patrioți din cele trei țări, îndeosebi generația pașoptistă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de propovedanie la morți, pref. autorului, Sebeș, 1683; ed. îngr. și introd. Anton Goția, București, 1984; Cărare pre scurt spre fapte bune îndreptătoare, Bălgrad [Alba Iulia], 1685; Ceasloveț care are întru sine slujbele de noapte și de zi scoase pre rumânie de pre slovenie, Bălgrad [Alba Iulia], 1687; Molitvenic, Bălgrad [Alba Iulia], 1689; Propovedaniia a șeaptea, LRM, 548-557. Repere bibliografice: Iorga, Ist. Bis., I, 385-386; Gh. Comșa, Istoria predicei la români, București, 1921, 51-54; Drăganu, Hist. litt., 48-50; Piru, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
urice, aveau dreptul de a se manifesta juridic, vânzând și cumpărând, dăruind, schimbând moșii și sate, care, după ce s-a încheiat epoca daniilor domnești (sec. XIV - XVI), acumulau, prin cumpărare, satele rămase libere, aducând în stare de dependență - vecinie sau rumânie, pe foștii, până atunci, proprietari liberi sau, prin moșteniri și căsătorii, întinse domenii cu zeci de sate. Satele, care continuau vechile obști sătești, au fost aservite mănăstirilor sau boierilor, având obligații în produse - zeciuiala - și în muncă - claca - către stăpânii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Sud-Est în secolul XX. Membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă. Lucrări publicate: Între tentația imperiului și alianța strategică, URSS și Europa Centrală și de Est (1941-1953) (2012); Nașterea Imperiului (2002); Istoria Rumânii, autor al capitolului Rumânia pri kommunizme 1948-1989 (2005); Hegemoniile trecutului. Evoluții românești și europene. Profesorului Ioan Chiper la 70 de ani (în colaborare Florin Anghel și Mioara Anton, 2006). Zoltán ROSTÁS este profesor de sociologie și de comunicare la Universitatea din București. A publicat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Mănăstirea Văcărești în marginea Bucureștiului, o înzestrează cu o bibliotecă cuprinzând cărți și manuscrise rare, cumpărate pe sume uriașe pentru acea vreme? Fiul său, Constantin Mavrocordat care îi urmează la tron, redactează Constituția din 7 februarie 1740 care pe lângă desființarea rumâniei (dependența juridică a țăranului de un stăpân), impune reforma fiscală, de reorganizare a boierimii și administrativă. Alexandru Ipsilanti, domn al Țării Românești între 1774 și 1782, rămâne în istorie ca un reorganizator și modernizator al Academiei Domnești din București, căreia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
etăți, ani întregi, încî nu mai avea nevoie dă hrană, a intrat într-o peșterăașa, în drum, în stînga piatră, în dreapta piatră, cît vedea cu okii numai piatră, seninuri dă pietri! - Cum ar hi pă Dumbăicioara, la noi aici în Rumânia, ieste o peșteră, cît vezi cu okii numa piatră - încî o țînu și-iei drumu ăla drept înainte” (Bughea de Sus - Argeș). Protagoniștii, o soră și un frate care pășesc spre adolescență, sunt conduși pe un drum fără variantă. Ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
peisaj. Piatra devine cer în sintagma „seninuri de piatră” și ascultătorul simte tactil izolarea în rocă. Când povestitorul consideră descrierea prea abstractă, el compară planul sacru cu cel familiar, dar are grijă să le delimiteze precis „la noi aici în Rumânia”. Același informator, solicitat peste o lună să spună povestea din nou, renunță la trimiterea în profan, dar accentuează mineralul: „Li s-a făcut un drum, pîn niște k'iei dă bolovani, stană dă piatră în dreapta, stană dă piatră-n stînga
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
traducătorul grec. Versurile sunt curgătoare, vioaie, iar limba este superioară versiunilor anterioare, manuscrise, din același autor. Traduceri: Metastasio, Ahilefs la Schiro; Florian, Istoria lui Sofronim, pref. trad., Sibiu, 1797. Repere bibliografice: Ramiro Ortiz, Per la storia della cultură italiană în Rumânia, București, 1916, 260-265; Densusianu, Opere, III, 332-334; Ciorănescu, Teatr. rom., 19-20; Ciorănescu, Lit. comp., 137-140; Anghelescu, Preromant. rom., 119-125; Dicț. lit. 1900, 793. L. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289716_a_291045]
-
legăturilor artistice și culturale (Ramon de Bastera scrie un articol despre N. Iorga, schimburi intelectuale sunt anunțate de Mihai Tican Româno ș.a.). România turistică face obiectul mai multor materiale (Las bocas del Danubio de Juan Caralt y Rocă, Transylvania y Rumânia, Impresii din București. Capitala latină din Orient etc.). Aceste materiale sunt însoțite de nenumerate fotografii înfățișându-i pe Mihai I, regina Maria, N. Iorga, Victor Eftimiu, Ion Minulescu, Maria Filotti, Ionescu-Vion, presedintele Sindicatului Profesional al Ziariștilor Români, Smaranda Gârbea Tomellini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286646_a_287975]
-
Latronico, Enrico Bottini Massa, P. Zorzi, Valentino Piccoli, Ernesto Mancini, Luigi Giusti. Dintre români, pot fi întâlnite numele lui Mihai Manoilescu, Tache Soroceanu, D. Gusti, Duiliu Marcu, C. Ene, C. Râuleț, Al. Tzigara-Samurcaș, Stelian Popescu, Ștefan I. Nenițescu (El Greco en Rumânia), Al. Marcu (L’Italia în cerca delle latinità) ș.a., unele dintre articole abordând subiecte că stabilitatea monetară, activitatea literară și teatrală, chestiunea optanților maghiari, frumusețile naturale ale Bucureștilor etc. În domeniul literar se remarcă prezența lui Victor Eftimiu, care colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286646_a_287975]
-
era renumit pentru opacitate, obtuzitate și infinit dogmatism. Pe seama lui au circulat nenumărate glume, savurate, se pare, chiar de cinicul Leonte Răutu. Marginalizat după 1954, a fost vreme de decenii directorul Publicațiilor pentru străinătate, unde apărea, între altele, lunarul Narodnaia Rumînia, persiflat în epocă drept Morarnaia Rumînia. (...) Oportunismul lui N.Moraru devenise proverbial. După ce fusese flagelul rusificării culturii române, în anii 1970 își informa colaboratorii despre linia de conduită a României în relațiile cu URSS: "Noi nu ne placănim în fața nimănui
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
infinit dogmatism. Pe seama lui au circulat nenumărate glume, savurate, se pare, chiar de cinicul Leonte Răutu. Marginalizat după 1954, a fost vreme de decenii directorul Publicațiilor pentru străinătate, unde apărea, între altele, lunarul Narodnaia Rumînia, persiflat în epocă drept Morarnaia Rumînia. (...) Oportunismul lui N.Moraru devenise proverbial. După ce fusese flagelul rusificării culturii române, în anii 1970 își informa colaboratorii despre linia de conduită a României în relațiile cu URSS: "Noi nu ne placănim în fața nimănui!". Spre a înțelege mai exact rolul
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
destine ale unor învățați ce au contribuit decisiv la limpezirea concepțiilor naționale, atât pentru Grecia cât și pentru țările Române: Constantin Mavrocordat, domn alternativ în Moldova și țara Românească vreme de nouăsprezece ani, cel ce avea să desființeze iobăgia (la 1746 "rumânia" în țara Românească și la 1748 "vecinia" în Moldova), să introducă în țările române coduri de legi, să înființeze școli, numit pe rând "savant", "om de știință", "jusrist", "literat", "filosof"; apoi autorul proiectului de Imperiu elin (în locul celui turcesc), Rigas Velestinlis
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
dezvoltare - iată o caracteristică românească. Români simpli - le petit peuple - au fost multă vreme resemnați, sceptici, chiar indiferenți la inovații care să tulbure echilibrele sociale. A contribuit la această inerție rurală și semiurbană și abolirea tîrzie a robiei boierești. Din rumânie au ieșit abia în sec. XIX datorită cîtorva boieri luminați. Desigur, nu se putea scrie totul într-o lucrare destinată a fi citită cu ușurință (stilul autorului, aproape jurnalistic, confirmă o asemenea ipoteză) de mulți. Dar tema este extrem de importantă
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
va însemna, sunt sigur, mutilarea țării și antrenarea noastră în orbita Germaniei hitleriste. N-am avut nici o idee de valoare generală, ne-am făcut instrumentul intereselor unei puteri străine și ale unor clase egoiste. Hangerliu vrea să fie domn în "Rumînia" chiar dacă aceasta ar rămâne cu un județ, marii industriași, bancherii, moșierii se tem să nu-și piardă avutul. Ca să-și păstreze fabrica, știu pe unul, care ne-a dat bani, dispus să cedeze toată Transilvania, sub cuvânt că ardelenii nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Porubnoe și până la Dalnii Vastok. Și cred că are dreptate. Numai despre România cât se minte acolo... în școală, în presă, la radio-tv, în conferințe. Până și copiii aceștia, necontaminați încă de virusul minciunii, și-au dat seama că drujeskaia Rumânia este tratată ca un potențial inamic. De aici și reținerea noastră inițială în relațiile interumane... Dar în Saiuz oamenii mai știu să și iubească? Ori tinerii vorbesc doar despre davai kotizația la Kamsamol, Natașa! Drept răspuns, Natașa i-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]