62 matches
-
ea Onu cuvântă : Scrie Sfântă și pe mine, Nu cu morții veștejei Ci cu vii rumenei, Nu mă scrie cu cerneală, Scrie-mă cu rumeneală. Bucuroasă eu te-aș scrie, Dară nu mai am hârtie Că hârtia s-o gătat, Rumeneala s-o vărsat. Da’ te-oi scrie cu cerneală, Cu cerneală, cu sineală... Decedații căsătoriți merg la cimitir cu alaiul condus de preot. De-a dreapta și de-a stânga mortului se deplasează una sau mai multe femei, care foarte discret
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la cele care-i plac și-l atrag. Mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorul feței întunecat prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor, cum să nu-l iubească Raluca, mai ales că era totdeauna curat îmbrăcat 56. Instinctul ei de mamă îi spunea că acest copil este mai altfel, și adesea mamele sunt înclinate să-i protejeze pe cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
impulsul unui simulacru de „progres“. „Bunurile“ așa-zisului postmodernism și ale modernismului ne apar comune, organic contopite. S-ar cuveni să recunoaștem doar o anume evoluție internă, o modificare a aceluiași țesut organic, aidoma unui fruct ce se coace. Cromatica rumenelii sale nu ne îndrituiește a vorbi despre un alt fruct... Acceptînd postmodernismul cu jumătate de gură, Alexandru Mușina nu înțelege însă a-i extinde raza și asupra generației ’80: „poeții și prozatorii generației ’80 nu sînt, în marea lor majoritate
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
lumină din odaie, îți vorbea despre statuile-oameni, care (invers decât oamenii-statuie) mimau umanitatea, care se prefăceau că sânt vii, cărora, spre dimineață, cum stăteau încremenite pe socluri în vreun parc îmbeznat, începea să li se moaie pielea de marmură, o rumeneală ușoară le catifela obrajii, o infuzie neagră le colora ochii pîn-atunci orbi și ele începeau să se miște și să vorbească... La patru dimineața le puteai întîlni pe străzi, în căutarea vreunui întîrziat pe care să-l zdrobească și să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pătrundea parcă până la inimă, trezindu-mi un simțământ de teamă, dar și de admirație față de acel ținut zămislit de natură. Și ce frumos erau îmbinate acele lumini, acele culori! De o parte, frunzișul cenușiu ascundea profunzimi misterioase, de pe altă parte rumeneala asfințitului se scălda pentru o ultimă dată în apele lacului. Amurgul adusese cu el unde răcoroase. Pesemne nu numai eu simții acest lucru, căci se auzi o fâșâire aspră. Nu era decât o pasăre ce, văzând cum ziua își pierdea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lacurilor cu apă purpurie, înmiresmate de parfumul amețitor și mov al florilor multicolore ce înșiră pretutindeni în urma lor adieri dulci mirositoare, aceste stațiuni sunt unice în felul lor. În profunzimi misterioase, cât mai multe steluțe albe acopereau încet bolta, iar rumeneala amurgului se stingea treptat, ducând cu ea acele priveliști viu colorate și mirosurile parfumate ale florilor. Umbrele negre ale serii răsăreau treptat, iar soarele, în carul său de foc a plecat la culcare, lăsând-o pe mândra lună să-și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta, care va continua șirul lung al vieții ce se află într-un circuit continuu cu moartea. În această împărăție a apei, rumeneala asfințitului sau adierile amurgului nu înseamnă liniște și amorțeală. Aici, după ce undele de răcoare arată că marea înflăcărare a asfințitului se apropie de sfârșit, aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să înoate. Pluteau ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai mult, contopindu-se în depărtări cu apele. Rumeneala asfințitului se stingea încet, iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci mirositoare mângâiau frunzișul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna frumuseții, parfumul lăcrămioarelor, zborul multicolor al fluturilor, gândul curat și înțelepciunea senectuții. Să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a născut în anul 1850, la Ipotești. Era un copil firav, dar armonios dezvoltat; mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte la ceafă, fața ovală cu frunte lată, ochii mari și negri, chipul său era puțin întunecat, dar rumeneala obrajilor săi îi lumina fața. Era un copil melancolic. Îi plăcea să învețe, însă cel mai mult îl atrăgea natura cea care, mai târziu, avea să-l inspire în atâtea poezii. Iubea mult natura: buciumul stânelor, izvorul cu murmurul său
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de la Râm ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând să-nvețe singură, ca să i-o poată cânta la ziua de naștere, de Sfântă Mărie Mică, uimindu-l, doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete sfâșietoare. Cu papucii clămpănind dădu năvală, lungă și osoasă, și deschise ușa. Acuma țipetele se schimbaseră în gemete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Asfințise soarele; amurgul de toamnă se lăsa rece. Focuri ardeau la bordeie. Se auzeau mugete de vite, lătrături de câni, glasuri felurite de oameni. Într-un răstimp de liniște, sunară tropote de cai, apoi chemări prelungi pe coasta dealului. Spre rumeneala asfințitului se ridicară deodată cu cârâiri și țipete spărioase ciori și stănci, într-un convoi lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și Niță Lepădatu se apropiau de bordeie și glasurile oamenilor întorși de la muncă se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vedem cu bine! Poticni din harapnic și intră în fuga calului în nourii deși de pulbere. Drumul apuca spre coada iazului; vitele umblau domol; tălăngi sunau înainte. Soarele răsărea în nourii de aramă, și deodată pulberile se umplură de o rumeneală ușoară; apoi o lumină lină se împânzi în dealuri și-n văi. Curtea și bordeiele rămăseseră departe în urmă. Balta liniștită rămânea și ea într-o parte, cu cârdurile de lișițe pe ea. Tălăngile își opriră sunetul într-o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am scos pălăria și cu trei degete ale mânii drepte, împreunate la vârfuri ca pentru închinăciune, am apucat cele câteva fire de păr din creștetul capului, ridicându-mi astfel țeasta ca un capac de pudrieră. Acum, când se putea vedea rumeneala creierului meu devastat de un incendiu lent și înăbușit, rugai pe David Golder să se urce pe masă, ca să poată observa fenomenul, la care el mi-a răspuns de jos, că nu e lichidator la nici o societate de asigurare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se vîră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui Marcian? sau din satisfacția inconștientă că el o găsise nearmonioasă? . Era întîia oară, de mult timp, că atentatul de-odinioară al lui Mika-Le la fericirea Elenei revenea subt altă formă în sensibilitatea ei. Marcian băgase numai de seamă că rumeneala prindea foarte bine pe Elena. O privea cu surâsul din ce în ce mai plăcut. Se depărtase de bibliotecă neglijând cu totul pe Mika-Le, el vorbind de partitură, din buze numai, ea ascultîndu-1 distrat, dar amândoi simțind o neobicinuită mulțumire. Abia peste câteva zile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Înțepenită la pleoapă, că picioarele Îi ardeau insuportabil noaptea, că suferea de pruritis ani. Doctorii Îi urau cu pasiune pe laicii ce foloseau fraze medicale. Totul, firește, fu cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit. O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se vâră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blândă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu" gândi el, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
M.I.D. - Mahăr în Devenire (de dorit în locul unui A.T.M.). 7. M.C.M. - Măritată cu un Mahăr (mai bine decât cele două de mai sus). 8. Lamele de pe Madison - Fete sud-americane superstrălucitoare care galopează pe Madison cu ponchouri și perle. 9. Rumeneală falsă - bronzul obținut la salonul Portofino Sun Soho de pe West Broadway. 10. Iâh! - țipăt scurt, care arată surpriza/oroarea în fraze ca: „Iâh! Ea și-a luat noile cizmulițe Bottega înaintea mea?“ Folosit exclusiv de fetele din Manhattan care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
săptămâni. —Ți-am povestit despre părinții mei, îmi zise, acum hai să vorbim despre altceva. Spune-mi cum v-ați cunoscut voi două. Ν În dimineața următoare m-am întâlnit cu Julie la salonul Portofino de pe West Broadway pentru o rumeneală falsă. Crede că bronzul o vindecă de depresie, așa că merge acolo aproape în fiecare săptămână. În ziua aceea trebuie să fi fost îmbătată de dragoste, pentru că am observat că s-a dat cu FPS 8 înainte să se întindă. (Salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deschis o ușă lambrisată ce se deschidea din stânga holului și dădea într-o sufragerie decorată. Pereții erau acoperiți cu portrete de familie. Fețele lor, albe ca varul, aduceau cu ale unor stafii, cu paloarea lor. Aveau nevoie urgentă de-o rumeneală falsă. Câteodată chiar mă întreb cum au reușit fetele astea să supraviețuiască lipsurilor din secolul al optsprezecelea. Vreau să spun, cum se descurcau femeile fără soluție autobronzantă Bobbi Brown sau fără luciu de buze Lancôme în douăsprezece nuanțe? Singurul semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scoli la prânzul mare Și-ncă te ții cu bănat - Prea de noapte te-ai sculat. 314 Haideți, flăcăi, la fântână Că se spală fetele, 255 {EminescuOpVI 256} Că-s negre ca iepele. Numai lelea la cămară, Cu hârbul de rumeneală; Cum dracul n-a fi frumoasă, Șede rumeneala groasă, Dar s-o vezi în cele zile, Parcă-i ciuma din pădure. 315 Are popa două fete, Fetele popii fete, Amândouă au să fete. Una fată la Crăciun, Când îi laptele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu bănat - Prea de noapte te-ai sculat. 314 Haideți, flăcăi, la fântână Că se spală fetele, 255 {EminescuOpVI 256} Că-s negre ca iepele. Numai lelea la cămară, Cu hârbul de rumeneală; Cum dracul n-a fi frumoasă, Șede rumeneala groasă, Dar s-o vezi în cele zile, Parcă-i ciuma din pădure. 315 Are popa două fete, Fetele popii fete, Amândouă au să fete. Una fată la Crăciun, Când îi laptele mai bun. Alta fată la Ispas Când îi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]