61 matches
-
ce se scursese de la ultima plămădire de aluat. Mulți nu-și aminteau toate poveștile Tușii, căci ea Împletea la Plocoane de zeci de ani, dar cele din ultima vreme le stăruiau Încă În amintire. Într-un rând, se ivise În rumeneala pâinii istoria unuia de la Oraș care venise, la bătrânețe, să se așeze În sat și să-și aștepte În liniște sfârșitul. Și-a vândut ce avea prin alte părți și a cumpărat pe bani puțini o gospodărie cam părăginită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce fel de situație e asta? Ce caut eu aici? Ajung mult prea repede pe aleea dintre birourile comandamen tului. Îl urmăresc pe Turturică cum trece, cu o figură transpusă, el nu mă vede, are obrajii rumeni, dar e o rumeneală nesănătoasă, de otrăvit. Încerc să văd semne de violență, e greu să-ți dai seama. Chiar dacă aș fi putut să-l Întreb ceva, nu cred că ar fi fost În stare să răspundă. Ce dracu’ se Întîmplă? Intru În oficiul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Încă două zile, uit despre ce fel de senzație era vorba, treaba devine definitivă. Există un soi de amenințare permanentă, ale cărei surse sînt multiple, dar care nu se concretizează neapărat: veteranii (nenumărați, cu aere de cuțitari), locotenentul Stanca (cu rumeneala lui aproape artificială pe tenul alb), santinelele (care se Învîrt prin peisajul cețos, ca bătrînul rege mort al Danemarcei), mobilierul auster din dormitor (care În anumite momente pare că e viu și te lovește pe neașteptate), cireșul din fața dormitorului (enorm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui Marcian? sau din satisfacția inconștientă că el o găsise nearmonioasă? . Era întîia oară, de mult timp, că atentatul de-odinioară al lui Mika-Le la fericirea Elenei revenea subt altă formă în sensibilitatea ei. Marcian băgase numai de seamă că rumeneala prindea foarte bine pe Elena. O privea cu surâsul din ce în ce mai plăcut. Se depărtase de bibliotecă neglijând cu totul pe Mika-Le, el vorbind de partitură, din buze numai, ea ascultîndu-1 distrat, dar amândoi simțind o neobicinuită mulțumire. Abia peste câteva zile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
scoli la prânzul mare Și-ncă te ții cu bănat - Prea de noapte te-ai sculat. 314 Haideți, flăcăi, la fântână Că se spală fetele, 255 {EminescuOpVI 256} Că-s negre ca iepele. Numai lelea la cămară, Cu hârbul de rumeneală; Cum dracul n-a fi frumoasă, Șede rumeneala groasă, Dar s-o vezi în cele zile, Parcă-i ciuma din pădure. 315 Are popa două fete, Fetele popii fete, Amândouă au să fete. Una fată la Crăciun, Când îi laptele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu bănat - Prea de noapte te-ai sculat. 314 Haideți, flăcăi, la fântână Că se spală fetele, 255 {EminescuOpVI 256} Că-s negre ca iepele. Numai lelea la cămară, Cu hârbul de rumeneală; Cum dracul n-a fi frumoasă, Șede rumeneala groasă, Dar s-o vezi în cele zile, Parcă-i ciuma din pădure. 315 Are popa două fete, Fetele popii fete, Amândouă au să fete. Una fată la Crăciun, Când îi laptele mai bun. Alta fată la Ispas Când îi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lin”. Fata de la Cozia, consultată de Țepeș asupra răsplatei pe care s-o primească, răspunde În chip brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din Dafin, ispitită de un străin drumaș, Își dă repede pe față „rumeneala” și, cu chipul purpurat, fuge pe plai. În fine, În balada N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului, domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și Înțelege despre ce e vorba. Făt-Frumos
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și Înțelege despre ce e vorba. Făt-Frumos află În palatul de sub stîncă fata ce visase. Cum putea fi altfel dacă nu „rumenă și albuliță”? etc. Rumeneala e, așadar, cartea de vizită a inocenței. Bărbatul poate fi „un tigru ce flămînzește”, un devastator de bogate grădini, femeia (evocată cu precădere În faza nubilității) trebuie să rumenească. Rumeneala, pentru a se pune În evidență, are Însă nevoie de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cum putea fi altfel dacă nu „rumenă și albuliță”? etc. Rumeneala e, așadar, cartea de vizită a inocenței. Bărbatul poate fi „un tigru ce flămînzește”, un devastator de bogate grădini, femeia (evocată cu precădere În faza nubilității) trebuie să rumenească. Rumeneala, pentru a se pune În evidență, are Însă nevoie de o culoare de contrast. Este, s-a putut constata cu ușurință, albul, bălaiul. O metamorfoză plăcută se petrece sub ochiul celui ce intră În spațiul inocenței: albul se rumenește, fata
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
senin”): numai În momente de mare emoție, cum este aceea descrisă În Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă În toată erotica bolintiniană? Rumeneala ascunde, În fapt, o mare primejdie. Figura inocenței este, În realitate, anticamera amorului magic, acela care Îmbată simțurile. CÎnd fața se roșește, cu delicatețe, de emoție, ochii se Întunecă de focul interior: „Mult ți-e fața rumeoară, Mult ți-e
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este incalificabilă, inclasabilă, ea rezistă În fața tentativei de a o descrie... La Bolintineanu, inocența este, dimpotrivă, o figură determinabilă, retorica ei poate fi descrisă, semnele, simptomele ei pot fi citite și analizate, cum s-a putut constata mai Înainte. De la rumeneală la rapt este un lung ceremonial și el Înfățișează, În fond, treptele ce duc spre treapta desfătării erotice, În zona sudică a imaginarului romantic. Nu știu ce loc trebuie să găsesc În această mică mitologie a erosului bolintinean sinului. El este pretutindeni
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
istorice, Basmele, Macedonene: coborîrea pe uscat și deplasarea spre nord. Discursul moral și patriotic. Peisajul lui Bolintineanu, gustul „vălmășagului”. Elementele fantasticului. Balada Domnul de rouă. Masa: locul și timpul meditației. Stînca și spațiul singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea de vizită a inocenței. Loialitatea ochiului. Amorul magic. Figura «raptuluiă Femeia la vîrsta canonică. Figura mistificației și a sacrificiului. Teroarea retoricii. IX. Vasile Alecsandri. Liniștea, confortul și timpul rău. O recluziune productivă. Soba, focul ceaiul și blana groasă: obiecte-refugiu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mihai. "Mic și îndesat după cum și-l amintește colegul său, Ștefanelli -, cu pîrul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari dar vii, colorul feței întunecat, prin care străbătea încă rumeneala sănătoasă a obrajilor. Era totdeauna curat îmbrăcat"22. Colegii săi l-au văzut sociabil și plin de voioșie, un cititor pasionat, de unde i-a venit în școală oarecare faimă (Gr. Goilav). Vasile Bumbac își amintea că, de-abia sosit la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
rotundă și cu toate acestea subțirică s-o frângi din mijloc; iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă, de o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală". Reușește să-l tulbure pe Națl care rămâne "cu privirea pierdută", dar nu uită că are mamă pe Mara, "precupeață și podăriță". Persida iubește intens, cu pasiune încât "Dragostea Persidei este de un dramatism răscolitor. Nimeni până la Slavici n-a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rotundă și cu toate aceste, subțirică s-o frângi din mijloc: iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă ca o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală, iar Veta nici că era frumoasă, cam înaltă, ciolănoasă și deșirată cu bustul, cum se zice, scândură cu fața gâlguie, cam gâlfadă și colțurată, cu umerii obrajilor ieșiti și cu fălcile late, cam mustăcioasă, cu vocea cam groasă un fel
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poate da șase-șase. Nu orice popor și-a putut concentra destinul în fulgere. Biografiile mărunte au fost semnate de hazard. Celelalte sunt create împotriva lui. Destinul - un discreționar acar al șanselor. Viața - această sublimă coridă dintre om și destin. De rumeneala vieții sunt responsabile și zarurile clipei. Timpul se teme de piramide, iar destinul de Oedip. ISTORIE În abatoarele istoriei sângele intelectual a avut cea mai teribilă bursă. În orice victorie, cel puțin câteva procente sunt conjuncturale. Mă tem că indicatoarele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
glas cald și duios, dar foarte cunoscut. Era mama, care dorea să mă trezească. După ce le-am povestit părinților prin ce aventuri am trecut, mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
am scos pălăria și cu trei degete ale mânii drepte, împreunate la vârfuri ca pentru închinăciune, am apucat cele câteva fire de păr din creștetul capului, ridicându-mi astfel țeasta ca un capac de pudrieră. Acum, când se putea vedea rumeneala creierului meu devastat de un incendiu lent și înăbușit, rugai pe David Golder să se urce pe masă, ca să poată observa fenomenul, la care el mi-a răspuns de jos, că nu e lichidator la nici o societate de asigurare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
M.I.D. - Mahăr în Devenire (de dorit în locul unui A.T.M.). 7. M.C.M. - Măritată cu un Mahăr (mai bine decât cele două de mai sus). 8. Lamele de pe Madison - Fete sud-americane superstrălucitoare care galopează pe Madison cu ponchouri și perle. 9. Rumeneală falsă - bronzul obținut la salonul Portofino Sun Soho de pe West Broadway. 10. Iâh! - țipăt scurt, care arată surpriza/oroarea în fraze ca: „Iâh! Ea și-a luat noile cizmulițe Bottega înaintea mea?“ Folosit exclusiv de fetele din Manhattan care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
săptămâni. —Ți-am povestit despre părinții mei, îmi zise, acum hai să vorbim despre altceva. Spune-mi cum v-ați cunoscut voi două. Ν În dimineața următoare m-am întâlnit cu Julie la salonul Portofino de pe West Broadway pentru o rumeneală falsă. Crede că bronzul o vindecă de depresie, așa că merge acolo aproape în fiecare săptămână. În ziua aceea trebuie să fi fost îmbătată de dragoste, pentru că am observat că s-a dat cu FPS 8 înainte să se întindă. (Salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deschis o ușă lambrisată ce se deschidea din stânga holului și dădea într-o sufragerie decorată. Pereții erau acoperiți cu portrete de familie. Fețele lor, albe ca varul, aduceau cu ale unor stafii, cu paloarea lor. Aveau nevoie urgentă de-o rumeneală falsă. Câteodată chiar mă întreb cum au reușit fetele astea să supraviețuiască lipsurilor din secolul al optsprezecelea. Vreau să spun, cum se descurcau femeile fără soluție autobronzantă Bobbi Brown sau fără luciu de buze Lancôme în douăsprezece nuanțe? Singurul semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu" gândi el, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i (DOOM2 recomandă duști, foarfeci 18, gogoși, poieni, modificând normarea din DOOM1: duște, foarfece, gogoașe/gogoși, poieni/poiene), sau prin acceptarea de noi variații literare libere (căpșuni/căpșune, cireși/cireșe, coarde/corzi, coperți/coperte, corlate/corlăți, găluște/găluști, râpe/râpi, rumeneli/rumenele). În ciuda "neliniștilor" recente privind statutul literar sau încă neliterar al noilor variante, este mai presus de orice îndoială că noile forme sunt frecvente în uzul actual și că aparțin fondului vechi al limbii. (ii) Pentru substantivele terminate în -că
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente continuă procesul de pierdere a alternanțelor vocalice (d): (a) coardă - corzi [oa/o, d/z], corlată - corlăți [a/ă, t/ț], cireașă - cireși [ea/e[, rumeneală - rumeneli [ea/e] etc; (b) lichiditate - lichidități, lejeritate - lejerități [a/ă, t/ț] etc.; (c) geacă - geci [ea/e, c/č], dar remarcă - remarci, fără alternanță vocalică, în ciuda existenței în limbă a unei baze neologice (mai vechi) în care aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente continuă procesul de pierdere a alternanțelor vocalice (d): (a) coardă - corzi [oa/o, d/z], corlată - corlăți [a/ă, t/ț], cireașă - cireși [ea/e[, rumeneală - rumeneli [ea/e] etc; (b) lichiditate - lichidități, lejeritate - lejerități [a/ă, t/ț] etc.; (c) geacă - geci [ea/e, c/č], dar remarcă - remarci, fără alternanță vocalică, în ciuda existenței în limbă a unei baze neologice (mai vechi) în care aceeași alternanță
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]