121 matches
-
tonului: „Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie,/ Și traiul mai dulce că poate să-mi fie,/Atuncea și viața mi-ar fi doar mai scumpă,/ Și ața ce-o trage n-aș vrea să se rumpă”. V. invocă, la dispariția totală a speranței, stingerea simțirii și trecerea în marea liniște a neantului, deși se simte încolțit de „rea soartă” până și în imperiul morții. Durda figura în manuscrisele Văcăreștilor printre pagini aparținând lui Ienăchiță și Alecu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
plan deictic, adjectivul, complement semantic al substantivului, se circumscrie ca și acesta „obiectului” comunicării. Adjectivul iese din sfera „obiectului” comunicării dacă substantivul pe care îl însoțește, este la vocativ, caz al interlocutorului: „Cum oare din noianul de neguri să te rump,/Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump?” (M. Eminescu, I, p. 213) În această poziție, în mod frecvent, adjectivul se substantivizează: Urâtule!, Deșteptule!, Mincinosule!, „De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins.”( M. Eminescu, I, p.91), „Frumoaso, ți-s
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omului prin simțurile sale, mai ales prin cel tactil. Apropierea de iubită, de fenomenul cosmic prin care Eminescu înțelege pătrunderea dermică a omului în eternitate, are un sens spațial și temporal totodată "Cum oare din noianul de neguri să te rump,/ Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,/ Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,/ Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o 'nec/ Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,/ Aproape, mai aproape pe inima
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
omului prin simțurile sale, mai ales prin cel tactil. Apropierea de iubită, de fenomenul cosmic prin care Eminescu înțelege pătrunderea dermică a omului în eternitate, are un sens spațial și temporal totodată Cum oare din noianul de neguri să te rump,/ Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,/ Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,/ Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o -nec/ Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,/ Aproape, mai aproape pe inima
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
constelată, Cu mâinile unite pe-al ei piept De neauă... Trece luminând cu ochii Albaștri, mari, prin straturi înflorite De nori, ce înfoiate îi oferă Roze de purpur, crinii de argint; Din când în când cu mâna-i argintoasă Ea rumpe câte-o floare și-o aruncă Jos pe pământ c-o gândire de-aur.” Elementele înrudite la Eminescu cu lumina lunară, argintul (brațe de argint ale zeiței, dungi de argint în verzii codri, norii straturi argintoase) pe lângă zăpada norilor și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vizionare, de glas de deșteptare în noaptea noastră pierdută și amară, se ipostaziază într-o „arfă de aramă cu coarda temerară” care „Trezi-n sufletul nostru simțire de bărbat.” Poeții profeți de structură tragică se bucură de același atribut: Mureșanu „rumpe coarde de aramă cu o mâna amorțită”, „lângă marea-ntunecată / Stă Orfeu-cotul în razim pe-a lui arfă sfarâmată.” Eroul liric însuși, poposit în Vailhala lui Odin, declamă versul emblematic „De cântec este sufletul meu plin” și-l traduce prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
neaședzat ar fi, în limanul odihnii, întrulocarea unirii și în aședzământul omoniii a aduce să putem. Căci într-alt chip lucrul de va rămânea, de toată a lucrurilor alcătuire și a sfatului bun și de obște învoire, toată nedejdea să rumpe și să curmă (că nu atâta stricăciune publicai adunarea nepriietinilor denafară, pre câtă a cetățenilor dinluntru a inimilor într-un gând neîmpreunare aduce)"30. Prin urmare, Brehnacea aduce în discuție responsabilitatea pe care înțeleptul o are în cetate: el trebuie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e desprinsă haina, cum "i s-arată trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată" și cum fetei "de-a vârstei ei căldură fragii sânilor se coc". Nici atâta nu-i este destul, ci mai spune tinerimii cum Călin rumpe pânza și apoi vede "a frumuseții haruri goale". Simțul de pudoare nu ne lasă a continua și a mai spune scenele următoare (...) Te cuprind fiorii când cugetăm la aceea că chiar și fecioare române citesc poeziile aceste. Unde mai este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
doar o formulă introductivă a poveștilor cu Feți-frumoși, ci și o atenționare că lumea n-a început și nu se termină cu noi Respectul față de carte venind, în cultura română, de departe și din totdeauna: Iar cine a rumtu filele / rumpă-i-se dzilele. Dar nu cei ce au rumtu din greșală, cene ci-au rumtu într-adinsu, de-au fost cu minte puțină. Și am scris eu, la veleat 7261 (1753), dechemvrie 15 zile, Lupul R." I * ată femeia" exclami, citind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
natural indispensabil bunei funcționări a celulelor, este un fenol. A doua perioadă Această perioadă se bazează pe observații mult mai sistematice. În 1843, Deschamps arată că smirna (o rășină aromată extrasă din arborele numit „styrax”) împiedică râncezirea grăsimilor. În 1848, Rump creează o metodă de stabilizare a acțiunii aerului prin adăugarea de alcool. În 1856, Chevreul observă că mărirea conținutului de fenoli încetinește procesul de uscare a alimentelor. În 1908, Oswald inventează o protecție pentru cauciuc. Pe tot parcursul acestei perioade
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
Eminescu: 2011, II, 35). (h5b) Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere-n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele băgate-n niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă, urâtă se desena pe fețele amândorora. Alături era o cafenea (Geniu pustiu Eminescu: 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
daio „a împărți, a distribui“ față de sl. delitĭ „a împărți“, lat. talea „butaș“, vgr. thalos „smicea“. Cuvântul deal este compus, consoanele d și l trimit la componentele lui. Pentru lichida l/r a se vedea rom. a lua și a rumpe, sl. lov „vânătoare, pradă“ și vgr. reo „a tăbărî (furios)“, fr. labour „aratul, brăzdatul, tăierea pământului“ și sl. rabota „muncă, activitate“. Primul component poate fi identificat în prep. lat. de, engl. to cu sensul ablativ de referire la ceva. Astfel
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rabie, 56 ram, 48 ramă, 46 ramură, 48 ravac, 131 a răscula, 222 a răzbate, 222 a râma, 46 râu, 131 reavăn, 131 a regla, 56 a reține, 222 roabă, 56 rod, 48 Roma, 46 rouă, 131 rug, 130 a rumpe, 56 a rupe, 135 ruși, 51 sarmați, 49 sarmi, 52 Sarmisegetusa, 51 sat, 57 său, 242 sân, 242 sârbi, 51 scarpă, 56 a scărmăna, 56 sciți, 49 Sciția, 49 sclavi, 51 a scoate, 194 scoloți, 51 a se screme, 46
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lumei, umbră ce cobora razele soarelui ca pe-o scară de aur umbra Poesis! Adeseori îmi părea cumcă Eternitatea nu mi-ar fi destulă s-o ador și că, îmbrăcat în haina morții, eu, în luptă cu bătrânul timp, îi rumpeam aripile și-l azvârleam în uitare! Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea încetase de a-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. Ei deschiseră ușa. Dionis era lungit la pământ, părul în dezordine, ochii închiși cu vehemență. Pleșuvul îl ridică încet de la pământ și-i dezgoli pieptul. - Cât pe ce era să i se rumpă o vână a inimei, zise el încet. Pare foarte sensibil. O bucurie mare l-ar omorî. Nici trebuie să-l trezim măcar... Îl voi cloroforma, ca din leșin să treacă într-un somn adânc. În vreme ce doctorul (veți fi ghicit că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viu, este marginea gîndirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Desperarea ucide, această simțire nimicește. Martiriu este numele simțirei mele. În fiecare fibră ruptă e o nemărginire de dureri, și nu deodată, fibra cu fibră se rumpe inima mea. Moartea e un moment, desperarea e tâmpă, o asemenea simțire este iadul. Marie, poți tu să-ți închipuiești asemenea chin, să ți-l închipuiești fără să plângi, din milă sau - nu! - de îngrozire? De piatră să fie o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te-am văzut? Orb de-aș fi fost, de cât amar scăpam. De n-aș fi fost defel, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. Floare! cum surâzi în grădina zilelor tale, fără să știi c-o inimă se rumpe; stea! cum lucești în cerul tău, fără să știi c-un suflet moare. Și-n neștiință ești și mai frumoasă, ești și mai mult cauza unor crude dureri. Ah! cât ești de frumoasă, și cu cât o ești mai mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
merită a se numi omenești. Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere-n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele goale băgate în niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă, urâtă se desemna pe fețele amîndorora. Alături era o cafenea. Ploaia și frigul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lumei, umbră ce cobora razele soarelui ca pe-o scară de aur - umbra Poesis! Adeseori îmi părea cumcă Eternitatea nu mi-ar fi destulă s-o ador și că, îmbrăcat în haina morții, eu, în luptă cu bătrânul timp, îi rumpeam aripele și-l azvârleam în uitare! Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce nu o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea {EminescuOpVII 197} încetase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
meu și [s -*] așeză astfel încît pieptul îi venea drept în umărul meu cel drept, apoi, încungiurînd c-un braț grumazii mei, iar cu celălalt pieptul, el își plecă fruntea pe umărul meu drept și-mi șopti la ureche: - Azi rump orce legătură cu viața, azi rump legătura de amicie cu tine, legătura de amor cu umbra, cu aducerea - aminte a Sofiei. Tomo, de azi înainte eu nu mai sunt al meu. Eu mă duc și te las pe tine aicea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pieptul îi venea drept în umărul meu cel drept, apoi, încungiurînd c-un braț grumazii mei, iar cu celălalt pieptul, el își plecă fruntea pe umărul meu drept și-mi șopti la ureche: - Azi rump orce legătură cu viața, azi rump legătura de amicie cu tine, legătura de amor cu umbra, cu aducerea - aminte a Sofiei. Tomo, de azi înainte eu nu mai sunt al meu. Eu mă duc și te las pe tine aicea... dar înainte de-a merge voi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuțitul den brâu și tai repede curelele legate de gard, pui mîna-n coama calului și-ntr-o clipă sânt pe el și-l izbesc de-i răsună coastele. Ca turbat azvârle din copite, nechează {EminescuOpVII 206} una, dar o și rumpe de fugă, încît zburam prin noapte ca purtat de-un duh - spaimă, fără să mă uit în urmă. O împușcătură auzii în urma mea, glonțul îmi vâjâi pe la ureche, dar lăsând [calul] fără frâu, izbindu-l numai în coaste, el fugea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
foc. Gloanțele vâjâind prin salele întinse, toți se sculară speriați; unii, loviți, rânjeau moartea lor... altora li căzuse păharele din mână, partea cea mai mare, uitând arma și tot, o apucă spre a ieși pe ușă. - Pe ei! țipai eu, rumpând o fereastră din țîțînele ei și sărind eu cel dendîi în sală. După mine toți. Câți rămăsese în sală, toți fură măcelăriți. Am luat puștile lor încarcate și, alergând prin camerele largi și luminate ale castelului, am zdrobit tot ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dintre copiii munților. Bolovanii în șir, copii! Într-un moment bolovanii erau puși în două șiruri, în ordine de bătălie, asemenea unui mur. Când inamicii începură a urca dealul, șirul întîi de bolovani se rostogoli în ei, astfel încît, pocnind, rumpând, lovindu-se de colțuri de piatră ce răsăreau prin iarbă și prin tufișe, bolovanii în urma urmelor rumpeau șirurile de oameni din vale {EminescuOpVII 216} sau, repezindu-se de pre câte - un vârf de stâncă, cădeau în întreaga lor greutate pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ordine de bătălie, asemenea unui mur. Când inamicii începură a urca dealul, șirul întîi de bolovani se rostogoli în ei, astfel încît, pocnind, rumpând, lovindu-se de colțuri de piatră ce răsăreau prin iarbă și prin tufișe, bolovanii în urma urmelor rumpeau șirurile de oameni din vale {EminescuOpVII 216} sau, repezindu-se de pre câte - un vârf de stâncă, cădeau în întreaga lor greutate pe capetele semeților. De după șirul al doilea de bolovani se-ntinsese puștele și unde vedeau ființe de oameni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]