121 matches
-
aud or nu? [M[AIO] Da, Doamne! L-auzi! Sfărmata liră Odată-ncă din visuri, din fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună. (în timpul acesta doi din boieri se scoală, se uită, cu-ngrijire la Domn
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin și-l părtinesc. Acum, din umbra-mi neagră în ura mea pierdut Eu voi domni pe lume ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pustii Mestecate-n veselie, Înecate în beții. Iată ziua ce-azi-întinde A ei raze pe pământ, Ce aduce-n sânul sânt Viitoruri surâzânde Pentru îngeru-mi plăpând, Pentru scumpa mea copilă, Pentru Mira. 10 2254 Marea jos muge-n durere Norul sus rumpe-a lui poală Și prin umbra-i mormântală Fuge-un șerpe roș de foc Ce izbind o stâncă piere Alungat de-un tunet falnic Ce pin ceruri urlă jalnic... Al pustiei trist proroc. 11 2254 Doamne, ești mare ca cedrii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... Moarte, ce-n pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri, Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin nouri de fier 2 2257 Luna regină, ce vizitează palatele-i de fier. 3 2257 Nourii - insule de fier, de aur, d-argint în albastrul ocean al aerului. 4 2258 Aș rumpe pămîntu-n două. 5 2258 Să creez un nou elizeu. 2254 Cum străluce de plăcere fața ei. {EminescuOpVIII 253} 7 2254 Cum tremură sînu-i la vorba amor. 2258 Dar e nebună - nebună de amorul meu, [pe] care l-a purtat în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonic-arătare Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! {EminescuOpVIII 285} O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine ești tu? O, mișcă a ta buză, Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești muză? CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieții-mi ș-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frag, Din ochi fac stele negre, din buze fac rubin, Din viață ambrozie și nectar fac din vin Și din femeie înger, și din amor un vis Ce-oftează-n fericire și plânge cu suris, Dar mult mai bine-mi place să rump acea perdea Ce-ascunde Viitorul - Trecutul după ea. Să sfârtic ca un fulger perdeaua cea de fier, Să văd eroi de umbre, popi, dame, cavaleri, Toți dintr-o altă lume, din lumea ce-a trecut, Pe care nu-i mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Miazănoapte Ce-n ruinele de gheață Doarme recea ei viață În lungi urlete de vânt REGELE NORD soți REGINA MIAZĂNOAPTE săraci, căci palatele lor sunt ruine; doar în nopțile [senine] au visuri superbe, căci li se deschide ceriul și-și rumpe negurile lui*; când Miazănoaptea își deschide De poate ca să facă [2memoria mea sîntă]2 faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte {EminescuOpVIII 294} farmecele și arată în fundul mării ei o lume senină și fericită, atunci stelele polare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se ridicau spre Maica Domnului - ar fi sărutat-o, dar n-o putea ajunge... Eu eram băiat... ce știam eu?... O ridicam și ea-și lipea gurița ei cea mică de gura icoanei.. Și azi?... O! de-aș putea-o rumpe din inima mea... rumpe cu inimă cu tot. D[OCTORUL] Acest amor e criminal de cugeți astfel, amicul meu... Lui Dumnezeu nu trebuie să-i ceri cont de ceea ce face... îi lipsește un înger și ți-l recrutează dintre verginele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Domnului - ar fi sărutat-o, dar n-o putea ajunge... Eu eram băiat... ce știam eu?... O ridicam și ea-și lipea gurița ei cea mică de gura icoanei.. Și azi?... O! de-aș putea-o rumpe din inima mea... rumpe cu inimă cu tot. D[OCTORUL] Acest amor e criminal de cugeți astfel, amicul meu... Lui Dumnezeu nu trebuie să-i ceri cont de ceea ce face... îi lipsește un înger și ți-l recrutează dintre verginele pământului... Arată-te cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zâne din pădure Ș-ale izvoarălor crăiese, Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă! Suflarea morții mă atingă, Decât amoru-mi să se stingă Mai bine, ah! - mai bine inma-mi se rumpă! MARIA (împreună) În lacrămi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Al morții zbor mă va atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă! Suflarea morții mă atingă, Decât amoru-mi să se stingă Mai bine, ah! - mai bine inma-mi se rumpă! MARIA (împreună) În lacrămi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Al morții zbor mă va atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească; A zânei vraje, măiestrie, Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Ei au știut pe-un copilandru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
duhuri de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Cu vorbe scumpe și alese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine sece-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât amoru-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă MARIA În lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR DE BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o fure. IONEL Mai bine sece-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât amoru-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă MARIA În lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR DE BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-vor zâne de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât iubirea-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă. MARIA (deodată) În lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rupe inima-n tăcere, Suflarea morții mă v-atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească. Măiestre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pace, mulțămindu-se fiecare din ei cu ceea ce s-au aflat posedând, aliîndu-se contra oricărui agresor de dinafară și hotărând de-a mănține față cu împăratul Ioan Vatatzes moștenitele lor drepturi de domnie. De dragul fraților săi, Manoil Comnenos se învoi să rumpă jurământul de fidelitate abia depus împăratului din Niceea. Cei trei frați Comneni întreținură cu latinii ce domneau în Pelopones și Eurip relații pacinice și amicale. Dar soarta nu-i îngădui lui Manoil Comnen o domnie lungă, și {EminescuOpXIV 121} pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în artea sa, ba chiar un esercițiu mediocru al ei e posibile numai după ce a {EminescuOpXIV 233} suit schelea abilităței tecnice. Studiile și preparațiunile preliminarii sunt însă pretutindene în arte numai spre aceea pentru ca să se poată mai târziu a se rumpe schelea regulelor și a privi edificiu artei ca un întreg frumos și spre a se putea profita de sine însuși în el. Nicăiri însă nu-i însă această gimnastică a spiritului mai puțin en vogue decât tocmai în această arte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artei după aprobarea mulțimei inculte a fost înfierată pentru totdeuna pentru actorul tragic în renumitele vorbe ale lui Hamlet (act. 3, sc. 2): "O, mă supără pîn-în suflet când văd un moțpană cât un trunchi cu capul ca o perucă rumpând o pasiune în bucăți, în zdrențe adevărate, pentru de-a despica urechile... cari mai totdeuna nu sunt primitori de altceva decât dc-o mimică ne-nțeleasă și de zgomot". Tot asemenea se esprimă și de comicul de același calibru în vorbele următoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scoate până și estremele înălțimei și a profundității fără de-a ni se impune siguranța chinuitoare cumcă a fost ajunsă estrema estremitate a vocei. Căci fiecare estrem care iese ca atare, fie în espresiunea afectului, fie în ton numai, ne rumpe diu iluziunea artistică, în care sîntem ținuți numai atuncea când în aceea ce influințează asupra noastră este intuițiunea unui ce care în aparința sa nu se prezintă ca estrem. Fiecare estrem trebuie așadar în arte cel puțin să avizeze încă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
iarăși în forma prozei, fără însă de-a ne da cu asta esteriorul cel mai ușure al prozei în compozițiunea propozițiunilor, în constelațiunea vorbelor și în întrebuințarea eptitetelor. Ritmul iambic răsuflat în vorbire și redus la simplă proză ne-ar rumpe din direcțiunea ideală pe care o trezește în noi ritmul în genere, pe când întreaga compozițiune a vorbirei ar contrazice acestei rele impresiuni. După întîmplătorul coprins pe care-l închide în sine iambul de cinci picioare, [el] cere din partea artistului dramatic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci el, ca crescătorul iubitului său Hyppolit, ia parte cu sufletul lui întreg la soarta lui cea grozavă. 417 r În narațiunea cea renumită a Ifigeniei vom trebui să simțim mai întîi ce mare luptă sufletească o costă de-a rumpe deodată tăcerea observată așa de multă vreme asupra strămoșilor ei și grozăviile comise în casa ei. Începând cu cea mai nobilă ținută și cu o demnitate calmă, Ifigenia va apărea învinsă și adânc zguduită la povestirea grozăviilor întîmplate în casa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nume oarecare și-ndată se nasc într-o fantazie vioaie după o lege secretă și ca-mprejurul unui cristal toate câte aparțin mișcărei de viață și lumei acelor figuri. {EminescuOpXIV 346} Un costum neantic la figurile de mai sus le-ar rumpe deodată din iluziunea acelui timp anumit, și spectatorul ar trebui să se orienteze înlăturînd mai întîi acea contradicțiune. Pe lângă aceasta mai adăogim idealitatea acelui costum însuși, care, reducîndu-se la amândouă spețiile de haine, a acelor îmbrăcate și a celor flotante
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
posomorâtă, pe care lucrul sufletului a tras deja brazdele sale, s-o vedem manifestîndu-se în[tr-un] ton din care să nu ne vorbească decât un spirit ce se reculege cu greu. Actorul care n-ar putea să facă asta ar rumpe firul acestei vieți. [În] Wallenstein, după acea ducă a lui plină de-o eroică conștiință {EminescuOpXIV 356} de sine spre-a readuce la supunere trupele revoltate, când se întoarce, trebuie să se simtă impresiunea acelei puternice catastrofe ce i se-ntîmplă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Aicea se și începe cultul adevărat al artistului, care asupra temei sale se uită pe sine însuși și se identifică cu caracterul său. Părăsirea jocului mut e așadar întotdeauna o ieșire îndrăzneață a insului individual din caracter, care proprie vorbind rumpe firul de viață a rolei sale, spre a-l înnădi apoi pe din afară prin cuvântul pe care poetul i-l pune-n gură. Firește că tema jocului mut va fi mai grea de dezlegat atuncea când în intervalul vorbirei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tonului: „Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie,/ Și traiul mai dulce că poate să-mi fie,/Atuncea și viața mi-ar fi doar mai scumpă,/ Și ața ce-o trage n-aș vrea să se rumpă”. V. invocă, la dispariția totală a speranței, stingerea simțirii și trecerea în marea liniște a neantului, deși se simte încolțit de „rea soartă” până și în imperiul morții. Durda figura în manuscrisele Văcăreștilor printre pagini aparținând lui Ienăchiță și Alecu
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]