106 matches
-
considerată una dintre cele mai pașnice și mai competitive din punct de vedere economic țări din lume. S-a clasat și ca una dintre țările lumii cu cea mai mare calitate a vieții. Numele de "Finlanda" apare pe trei pietre runice. Două s-au găsit în provincia suedeză Uppland și poartă inscripția "finlonti" (U 582). A treia s-a găsit în Gotland, în Marea Baltică. Ea poartă inscripția "finlandi" (G 319) și datează din secolul al XIII-lea. Numele de "Suomi" are
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
p. 13-47. 37.Considerații privind semnificația cuvântului cométai, în Thraco-Dacica, XII, 1991, p. 133-135 (în colaborare cu M. Vasilescu). 38.Tradiții geto-dacice ale luptei pentru independență poporului român, în Patrimoniu, nr.2/1991, Chișinău, p. 2-6. 39.Inscripția cu semne runice de la Herla (comunicări Slatina, jud. Suceava), în Analele Științifice ale Universității “Al.I.Cuza” Iași, Istorie, 37-38, 1991-1992, p. 81-86. 40.Caracterul obiectiv al unității culturilor preistorice dintre Carpați și Nistru, în Cugetul (Chișinău), 3-4, 1993, p. 7-8. 41.Continuitate
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
începând cu secolele XII-XIII s-au dezvoltat povestirile cu caracter mitico-religios numite "saga", care vorbesc despre eroi legendari, regi și alte personaje. Aceste saga erau cântate de scalzi (poeți de curte). Dintre izvoarele istorice nescrise cele mai importante sunt inscripțiile runice cum ar fi piatra de la Rök (Suedia), amuleta Kvinneby sau stânca de la Eggjum (Norvegia). Există și multe pietre runice care înfățișează scene din "Völsunga saga" sau care îi arată pe Odin și Sleipnir, pe Odin devorat de Fenris, pe Hyrrokkin
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
și alte personaje. Aceste saga erau cântate de scalzi (poeți de curte). Dintre izvoarele istorice nescrise cele mai importante sunt inscripțiile runice cum ar fi piatra de la Rök (Suedia), amuleta Kvinneby sau stânca de la Eggjum (Norvegia). Există și multe pietre runice care înfățișează scene din "Völsunga saga" sau care îi arată pe Odin și Sleipnir, pe Odin devorat de Fenris, pe Hyrrokkin la funeraliile lui Baldur. Istoria cea mai completă a creației universului în mitologia nordică este transmisă de admirabilul poem
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
lingvistică românească, cinci sau opt dialecte principale (bascii au nevoie să o unifice artificial prin normativa "euskara batua"). Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicității în care se află limba daco-română drept una „fără precedent“. Conform ipotezelor zise „runice“ care există și în literatura istorico-fantastică (mai ales slavă, celtică și germanică, și în general legată de curentele naționaliste), maturitatea și armonia limbii române ar fi în legătură cu "succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în neoliticul îndepărtat
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
care nu s-au răspândit în întreaga Scandinavie, ducând la apariția a două dialecte similare, "scandinava veche de vest" (vorbită în Norvegia și Islanda) și "scandinava veche de est" (în Danemarca și Suedia). Dialectul estic se numește în Suedia "suedeză runică", iar în Danemarca "daneză runică", dar până în secolul XII dialectele erau identice. Sunt numite "runice" întrucât majoritatea textelor păstrate au fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul "vechiul futhark", scandinava veche folosea "noul futhark", care
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
în întreaga Scandinavie, ducând la apariția a două dialecte similare, "scandinava veche de vest" (vorbită în Norvegia și Islanda) și "scandinava veche de est" (în Danemarca și Suedia). Dialectul estic se numește în Suedia "suedeză runică", iar în Danemarca "daneză runică", dar până în secolul XII dialectele erau identice. Sunt numite "runice" întrucât majoritatea textelor păstrate au fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul "vechiul futhark", scandinava veche folosea "noul futhark", care avea doar 16 litere. Datorită
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
scandinava veche de vest" (vorbită în Norvegia și Islanda) și "scandinava veche de est" (în Danemarca și Suedia). Dialectul estic se numește în Suedia "suedeză runică", iar în Danemarca "daneză runică", dar până în secolul XII dialectele erau identice. Sunt numite "runice" întrucât majoritatea textelor păstrate au fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul "vechiul futhark", scandinava veche folosea "noul futhark", care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
scandinava veche de est" (în Danemarca și Suedia). Dialectul estic se numește în Suedia "suedeză runică", iar în Danemarca "daneză runică", dar până în secolul XII dialectele erau identice. Sunt numite "runice" întrucât majoritatea textelor păstrate au fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul "vechiul futhark", scandinava veche folosea "noul futhark", care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multe foneme; de exemplu runa pentru vocala "u" mai
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
și pentru "e". O schimbare care a separat dialectele estic și vestic al scandinavei vechi a fost modificarea diftongului "æi" ("ei" în scandinava veche de vest) în monoftongul "e"; de exemplu "stæin" a devenit "sten". Aceasta se observă în inscripțiile runice unde în vechime se citea "stain" iar mai târziu a devenit "stin". De asemenea, s-a produs o schimbare din "au" în "ø" (ca în "dauðr" devenit "døðr"). Această schimbare este materializată în inscripțiile runice ca și o schimbare de la
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
Aceasta se observă în inscripțiile runice unde în vechime se citea "stain" iar mai târziu a devenit "stin". De asemenea, s-a produs o schimbare din "au" în "ø" (ca în "dauðr" devenit "døðr"). Această schimbare este materializată în inscripțiile runice ca și o schimbare de la "tauțr" la "tuțr". În plus diftongul "øy" ("ey" în dialectul vestic) s-a schimbat în "ø". În secolul al XII-lea dialectul Danemarcei a început să difere de cel al Suediei. Modificările limbii s-au
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
nu s-au distribuit uniform în toată Scandinavia, astfel apărând două dialecte apropiate, "nordica veche vestică" (Norvegia și Islanda) și "nordica veche estică" (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
apropiate, "nordica veche vestică" (Norvegia și Islanda) și "nordica veche estică" (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Norvegia și Islanda) și "nordica veche estică" (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
s-au răspândit neuniform din Danemarca, ceea ce a creeat o serie de limite dialectale, sau izoglose, variind din Zeelanda din sud până în Norrland, Österbotten și zona nord-estică a Finlandei în nord. O schimbare timpurie care a dus la separarea danezei runice de celelalte dialectele ale nordicii vechi estice a fost transformarea diftongului "æi" în monoftongul "é", cum de exemplu "stæinn" a devenit "sténn" „piatră”. Acest fapt se observă și pe inscripțiile runice, unde forma veche "stain" a fost înlocuită de "stin
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
O schimbare timpurie care a dus la separarea danezei runice de celelalte dialectele ale nordicii vechi estice a fost transformarea diftongului "æi" în monoftongul "é", cum de exemplu "stæinn" a devenit "sténn" „piatră”. Acest fapt se observă și pe inscripțiile runice, unde forma veche "stain" a fost înlocuită de "stin". De asemenea a survenit o schimbare a diftongului "au", ca de exemplu din cuvântul "dauðr", devenind "ø", ca în "døðr" „mort”. Această schimbare a fost marcată pe rune prin schimbarea de la
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
prin schimbarea de la "tauțr" la "tuțr". Mai mult, diftongul "øy" a devenit o vocală lungă închisă, "ø", după cum se reflectă în cuvântul din nordica veche pentru „insulă”. Spre sfârșitul perioadei, aceste inovații deja afectaseră și majoritatea zonelor vorbitoare de suedeză runică, exceptând unele dialecte vorbite în nordul și estul Mälardalen unde diftongii încă s-au păstrat în părțile izolate. Denumirea de suedeză veche ("fornsvenska") este dată suedezei vorbite în perioada medievală. De obicei începutul perioadei acestei limbi este considerat a fi
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
peste secolul X, fiind dezvoltată de către poetul Eyvindr Skáldaspillir. La sfârșitul secolului X, tradiția a început să dispară și să miște spre Islanda. Domnitorii Norvegiei precum Eiríkr Hákonarson și Sfanțul Olaf angajau în principal poeții islandezi. În timpurile păgâne alfabetul runic a fost unicul folosit pe teritoriul Norvegiei. Inscripțiile păstrate din această epoca sunt în mult dedicații memoriale și formule magice. Una dintre cele mai lungi este cea din piatră Eggja, scrisă probabil în secolul VIII, care conține aluziile magice sau
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
perioada în care au fost atestate, varietățile de limbi germanice au fost împărțite în trei grupe: limbi germanice de vest, de est și de nord. Relația exactă dintre ele este greu de determinat doar din evidențele rare provenite de la inscripțiile runice, dar se știe că ele au rămas mutual inteligibile în timpul Perioadei de Migrații , astfel unele varietăți individuale sunt dificil de clasificat. Unele inscripții runice datând din secolele XVIII și IX au supraviețuit (cum ar fi Piatra Eggjum și Piatra Rök
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
nord. Relația exactă dintre ele este greu de determinat doar din evidențele rare provenite de la inscripțiile runice, dar se știe că ele au rămas mutual inteligibile în timpul Perioadei de Migrații , astfel unele varietăți individuale sunt dificil de clasificat. Unele inscripții runice datând din secolele XVIII și IX au supraviețuit (cum ar fi Piatra Eggjum și Piatra Rök), unele texte în alfabetul latin din secolul al XII-lea au supraviețuit (Íslendingabók), și unele poezii scandinave datează cel mai devreme din secolul al
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
secolului al VIII-lea, kirghizii erau implicați în comerțul internațional, traseul fiind cunoscut ca Drumul mătăsii. Până la distrugerea Imperiului Uighur în 840, ei vorbeau o limbă turcă, puțin diferită de vechea limbă turcă, pe care o scriau în același stil runic. După victoria lor asupra uighurilor, kirghizi nu au ocupat stepa mongolă, istoria lor de mai multe secole după această perioadă este puțin cunoscută, deși sunt menționați în lucrări georgrafice medievale, ca trăind nu departe de locația actuală. Unii cred că
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
timpurie contribuind în măsură egală la formarea Imperiului româno-bulgar condus de familia de origine română a Asăneștilor. Imperiul era de fapt un regat, denumit în documentele vremii Româno-Bulgar sau Româno-Grec, și a durat între anii 1187 și 1256. O inscripție runică ce datează de la mijlocul secolului XI, din localitatea suedeză de pe insula Gotland îi menționează pe românii stabiliți în spațiul est-carpatic. În cea mai veche atestare este menționat că un vareg este ucis de un "blakumen" în timpul călătoriei sale (drumul fiind
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]