95,658 matches
-
ocazia lansării celei mai recente cărți a D-lui Jean Cuisenier, Memoria Carpaților, publicată de Editura Echinox. Pentru autorul ei, era doar o revenire, după numeroasele vizite efectuate în țara noastră în calitate de cercetător, ca etnolog, al culturii și civilizației noastre rurale, încă de la începutul anilor '70. Câteva stagii petrecute în România - în Maramureș, Oltenia și Bucovina - au fost fructificate îndeosebi în două cărți de referință: una, apărută în 1994, Focul viu, rudenia și ritualurile ei în Carpați, și cea proaspăt ieșită
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
dimensiune concentrațională, întreg teritoriul sovietic, cu spălarea aproape generală a creierelor, cu incultura, abuzurile și corupția autorităților de la orice nivel, cu lipsa de scrupule și imoralitatea unor existențe mizere, cu sistemul de pașapoarte interne, cu interdicția de a părăsi mediul rural în favoarea orașului (ca în Evul Mediu dinaintea lui Petru I), cu delațiunea devenită bravură... Formal, sovieticii, după ce au fost siliți să adere la unele convenții internaționale care presupuneau și anumite reglementări ale drepturilor omului, au ținut, cel puțin în �cazul
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
seamănă între ele, nu se știe de ce (adică se știe, dar explicațiile tehnice ar fi aici fastidioase), ca picăturile de țuică. Publicul de bază al muzicii folclorice e compus din săteni și orășeni cu instrucție sumară, prea înstrăinați de lumea rurală, prea nerăbdători să o evacueze din viața lor și/sau prea complexați pentru a mai avea gust pentru muzica tradițională; prea străini de civilizația urbană pentru jazz, rock sau pop; prea tineri pentru romanțe; prea bătrâni pentru rap, hip-hop și
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
posturii "consumate", blazate ce estetizează din vîrful condeiului (uneori nestrăină de snobism), turismul lor posedă un declic emoțional, al surprizei ce nu poate fi întrutotul mascată. Complexul Dinicu Golescu persistă în sufletul nostru național! Unii din acești autori, neavînd complexul rural, înregistrează confruntarea dintre urbe și urbe. Alții, pornind socialmente și moralmente din climatul țărănesc, consemnează întîlnirea cu Occidentul revelînd reziduurile tradiționale, mai mult ori mai puțin dureroase, ale vechiului conflict dintre sat și oraș. Gellu Dorian aparține ultimului tip. Starea
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
efort depuneam noi, dascălii de la Filologie, pentru a-i deprinde pe tineri să citească la BA (evident, învățându-i cum trebuie mânuite cărțile, cu delicatețe și respect). Mor Bibliotecile fundamentale din România? (nu mă refer la cele din modeste comune rurale, sau ale fostelor "cămine culturale", sau din mici orașe ori la cele cât de cât - uneori - oblăduite de Consiliile județene). Mă îngrijorează ceea ce ar trebui să fie numite "Marile Biblioteci" - BN și BA, fundamentale patrimonii culturale. Nu cred că mă
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
de posesori - copii și părinți - sînt infinit mai interesante decît cele comerciale, propuse de producători (false nume proprii, revenind unor serii întregi, unor prototipuri). Ne-am putea imagina o ipotetică investigație științifico-fabuloasă, care să acopere toate zonele țării, urbane și rurale, urmărind de-a lungul secolelor fazele și modelele de denumire, în funcție de categoriile de indivizi - de preferință antropomorfi și animalieri, căci jucăriile cele mai susceptibile de a primi un nume propriu sînt păpușile și animalele de pluș. Oricum, domeniul acoperă atît
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
periferic de astăzi. Apoi ipoteze privind modul în care anumite aspecte sociale trec în imaginarul colectiv și sînt influențate de acesta. Intresant și reușit e, din acest punct de vedere, capitolul despre mahalaua Calicilor care prezintă felul în care superstițiile rurale despre calici și mișei capătă o formulă de mahala. Există, de altfel, o teză secundară a cărții care afirmă tocmai acest fapt, transferul unui model mental dinspre rural spre urban: „Toate tîrgurile valahe, Bucureștiul îndeosebi, devenite cu timpul orășele care
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
de vedere, capitolul despre mahalaua Calicilor care prezintă felul în care superstițiile rurale despre calici și mișei capătă o formulă de mahala. Există, de altfel, o teză secundară a cărții care afirmă tocmai acest fapt, transferul unui model mental dinspre rural spre urban: „Toate tîrgurile valahe, Bucureștiul îndeosebi, devenite cu timpul orășele care au abordat la iuțeală modelul citadin european, au fost hrănite demografic cu țărani liberi, mai ales clăcași. Aceștia, în ciuda deceniilor petrecute în periferiile Bucureștilor, nu s-au desprins
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
au desprins mintal și comportamental de satul de baștină. Prima generație de coloniști s-a familiarizat doar cu rutina și accesoriile pe care le presupune viața urbană, dar nu și-a putut însuși și caracterul ei. S-au conservat obiceiurile rurale, dar ele au fost treptat adaptate vieții de la oraș. Iar formulele bastarde s-au perpetuat, cu mici modificări, prin generații“. Un colonialism întors pe dos s-ar zice, în care primitivul, aici perifericul, e cel care învinge și își impune
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
să dezvălui finalul romanului meu care, poate, va fi publicat în traducere în România, în Germania... RB: Păstrăm deci suspansul. Ce influență credeți că poate avea scriitorul asupra mentalității colective aici, în sud-estul Europei, unde reminiscențele unei culturi și civilizații rurale sînt încă puternice și ele pot modifica coordonatele standard ale democrației occidentale, asta pentru a nu spune că nu le respectă întru totul? Pe de altă parte, constatăm o permeabilizare în Apus a elementelor balcanice în viața de zi cu
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
ani, sînt majoritar femei (poate pentru că media de vîrstă e mai ridicată în rîndul lor, poate pentru că intervievatorii sînt ei înșiși predominant tinere femei), provin fie din mediul urban (uneori din rîndul societății bune de dinainte de 1947), fie din cel rural (chiar dintre cele mai sărace), din Ardeal (cîteodată strămutați în Capitală), din Muntenia și Moldova. Sînt 14 bătrîni ale căror povești, mai mult sau mai puțin bine conduse de junii lor parteneri întru dialog, fac harta României în ultimii ei
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
alcătuiește varianta elementară a acestei antiteze real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă a antitezei în cauză. De remarcat la Ion Beldeanu dilatarea imaginii provinciale, astfel încît aceasta să depășească arhaica, dezarmata priveliște rurală în favoarea unei „onorabilități” burgheze, (aproape) tihnite: „Surprizele și-au ofilit culorile; aceleași/ orgoliu patrulează străzile Provinciei/ și desenul de dimineață al micilor existențe/ se suprapune perfect peste cel de seară// Hei, nu mai e nimeni pe-aici să deschidă ușile
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
cușca de șoareci). Cezarului (provinciei) i se dă ceea ce e al Cezarului... Totuși starea critică nu e adîncită, ea neizbutind a acapara discursul în care se înregistrează exclusiv ca o componentă. Nu mai avem a face cu laceranta lamentație a ruralului dezrădăcinat, de tip Goga, ci cu o subtilă adaptare, cu tentația progresivă a unui compromis. Bardul provincial nu mai e despărțit de metropolă prin abisul civilizației, apropiindu-se de aceasta printr-o urbanizare tot mai pretențioasă a mediului său, printr-
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
mediului său, printr-o impregnare a lui de-o atmosferă de existență comună. Metropola pătrunde în urbea provincială, printr-o „generozitate” a evoluției sociale. Astfel se produce treptat (la poeții revistei Steaua fenomenul e foarte pregnant) o tranziție de la dramatismul ruralului alienat și rebel în prăbușirea sa social-istorică la echilibrul fie și fragil (avantaj pentru nuanțele lirismului) al provincialului orășean. Laitmotivul creației lui Ion Beldeanu îl reprezintă o sensibilitate molcomă de citadin atras de natură (urbea provincială are de altminteri enclave
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
-o, furia, năvălind/ ca o ploaie de vară/ prin orașul năucit de arome” (Cînd pîndește furia). Sau: „Strig și strigătul are gust de zăpadă” (Și iarăși strig). Iată și un crîmpei de viziune retro, în care amestecul de urban și rural e caracteristic: „Încă singur la marginea orașului/ așteptînd diligența de șapte/ malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
izvoarele sămănătorismului iorghist și ale naționalismului dintre cele două războaie. Din păcate, Z. Ornea apreciază poziția liberalilor drept demagogica, întrucît ar fi avut "menirea de a ascunde esență, în fond retrogradă, a atitudinii adoptate față de probleme-cheie, ca aceea a chestiunii rurale, care nu prea se deosebea de a junimiștilor. Blamarea liberalismului divulgă fixația social-democrată a cercetătorului recent decedat, care ignoră faptul că, în cadrul epocal dat, social-democrația nu constituia în țara noastră o alternativă cu șanse de succes: "Cum se știe, scrie
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
rezistența din munț, care folosește parțal materiale rezultate din cercetarea Mungiu-Althabe ( și aflate acum în arhiva Institutului Român de Istorie Recentă - IRIR). Am scris în urmă cu cîteva luni despre cea dintîi carte, care analizează ca reprezentative pentru evoluța mediului rural românesc în ultimii 50 de ani două sate, unul de deal, Nucșoara, altul de cîmpie, Scornicești, unul marginalizat din cauza rezistenței opuse la începuturile comunismului, celălalt transformat în centru agroindustrial și declarat oraș în 1989, ca loc de naștere a conducătorului
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
în 1989, ca loc de naștere a conducătorului iubit; Nucșoara, consideră autorii, e un sat îmbătrînit, ros de conflicte de-acum istorice, din care tinerii au plecat și a cărui singură șansă e turismul, pe cînd Scorniceștiul oferă un model rural de succes șomajul e redus ( toate femeile sînt angajate la fabricile de confecți din zonă), mai toată lumea stă la bloc ( pe lîngă care cresc păsări de curte), dar se spală afară, pierzîndu-și totuși, iremediabil, modul de viață tradițional în favoarea unei
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
absolută, la limita utopiei, în valorile creației și în atitudinile afirmative. Spirit ludic și grav în aceeași măsură, responsabilă și neconvențională în același timp, scriitor cu o inconfundabilă stilistică a colocvialității și etnograf mobil, cu o înțelegere largă a universului rural și a primenirilor din interiorul acestuia, Irina Nicolau era și un moralist rebel, lipsit de orice umbră de bigotism, și un pedagog imposibil, adică incapabil să plictisească oricare ar fi fost obiectul didactic. Pînă și fenomenele care, de obicei, stîrnesc
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
ardeleni cei mai promițători din zorii noului veac, după Coșbuc și înainte de Rebreanu. Nu este totuși nimic în povestirile lui Agârbiceanu de pînă la marele război din palinodia națională de la Goga, deși ele ne aduc sub ochi scene de viață rurală și personaje la fel de tipice precum cele din lirica poetului. Dacă vrem să prindem într-o formulă tematica acestor narațiuni, realiste mai cu seamă în detalii și în vorbirea oamenilor, doar superficial aburite de nostalgii sămănătoriste, în latura baladescă, aceasta este
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele etc... Elitismul? O prostie, o formă grețoasă de ciocoism... Elita, da, trebuie să existe într-o societate (inclusiv în cultură), elitismul este filosofia unui primar rural care se crede cel mai bun din satul lui. Să fie!.. Reinstaurarea criticii, ca instituție, este un fenomen complicat. Și un proces de sincronizare. Trăim, totuși, în epoca Internetului. Din păcate, eu am rămas la pix. La pix și la
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
mâna mortului, conform tradiției noastre creștinești, despre găinile ori oaia plimbată peste groapă, de strigoi și altele, procurorul Chiroșcă încheindu-și ancheta cu: această perversă acțiune psihologică agravează circumstanțele nefiind vorba de o simplă crimă pasională, de un omor tipic rural, deși victima era cunoscută în sat pentru asprimea ei ieșită din comun etc. etc. Cu un avocat bun, un maestru al baroului absolut, învinuitelor s-ar putea să li se acorde unele circumstanțe atenuante. Susținând de exemplu că acest sadism
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
moștenită prin tradiție, ci o cale, o finalitate a experienței religioase. Este conștient de numărul mic al celor care pot căpăta "această stare de spirit care este ortodoxia." De aici mai este un singur pas până la afirmația că tot creștinismul rural est-european are un substrat păgân, un pas pe care l-a făcut.
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
justificările zoonimelor (numelor de animale) într-un moment istoric dat. În studiul său monografic din 1936, Nume de persoane și nume de animale în țara Oltului, Ștefan Pașca aducea multe informații interesante despre modalitățile de denumire a animalelor în mediul rural tradițional: numele erau date mai ales cailor, vacilor, cîinilor și pisicilor, rar oilor sau caprelor; apăreau deopotrivă nume tradiționale și nume moderne, nume specifice animalelor (după culoare, ziua nașterii - Bălan, Bălțata, Joian, Miercurica -, alte particularități fizice, temperament, analogii - Corbu, Leu
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
e singura în care duelul e prevăzut efectiv în scenă, în actul III. Asta după ce, la finalul actului II, Alta Gralla își înjunghie soțul ca să-l facă scăpat pe amant. Mai original e duelul la Marin Preda. Într-o Iliadă rurală, doi tineri se bat în zori cu ciomegele la locul convenit dinainte, "în Pămînturi", asistați cum se cuvine de secunzii lor. Miza e o Elenă virgină cu nume neobișnuit, Drina lui Palici. Stimulat de faptul că fata pare să îl
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]