96 matches
-
statalității, tradițiilor și aspirațiilor ucrainene și, de multe ori, un sprijin direct dat culturii și politicii imperialiste ruse. Mihailo Drahomanov, care a folosit termenii „Malorusia” și „maloruși” în lucrările sale istorice, folosea numele „maloruși” pentru a-i desemna pe ucrainenii rusificați, al căror caracter național a fost format sub „presiunea și influența străină” și al căror caracter național a adoptat în mod predominant „cele mai proaste calități ale altor naționalități și le-au pierdut pe cele mai bune ale lor înșiși
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Șerbinți (denumirea rusificată a satului Șărbinița) făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . În perioada 1900-1910 a fost construită aici o biserică de lemn . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șerbinți a făcut parte din componența României, în
Șerbinți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316026_a_317355]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Gvăzdăuți (denumirea rusificată a satului Văzdăuți) făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Gvăzdăuți a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Gvăzdăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308228_a_309557]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Prigorodoc (denumirea rusificată a satului Prihorodu) făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Prigorodoc a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată
Prigorodoc, Hotin () [Corola-website/Science/315816_a_317145]
-
viitor ministru român - pe Pantelimon Erhan, acesta ajungând să ocupe funcții înalte în timpul revoluției moldovenești. Nu lipseau adversarii "dintre ruși i-am cunoscut pe primarul Chișinăului, Schmidt, poate cel mai mare adversar al românilor, pe directoarea muzeului, Ostermann. Amândoi germani rusificați." Iată și o seară de gală, în societate: "odată am fost invitați d-șoara Botezat, Tofan, Marian și cu mine de către familia Disescu unde domnișoara, cântăreață cunoscută mai apoi directoarea Conservatorului din Chișinău, făcea onorurile casei. Ne aștepta o masă plină
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
Zamfirescu a fost prima dată arestat pe 18 noiembrie 1945, în urma participării la marele miting în favoarea Regelui Mihai I, prima manifestație anticomunistă de amploare, și încarcerat la fosta Prefectură de Poliție, apoi la Regimentul de Panduri ”Tudor Vladimirescu” (unitate românească rusificată compusă din foști prizonieri români de pe frontul antisovietic), iar în cele din urmă la Penitenciarul Jilava . Era elev la Liceul ”Spiru Haret” din București (coleg cu Ion Iliescu), drept pentru care a fost exmatriculat. Au urmat alte patru arestări, făcute
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
scop au editat ghidul « Învățăm limba moldovenească fără profesor » (Chișinău, 1990). În perioada 1990-1994, a fost ministru al științei și învățământului în Guvernul Republicii Moldova (în trei guverne consecutive). A întreprins o serie de măsuri în vederea reformării învățământului vechi anchilozat și rusificat, revenirii la învățământul în limba națională, ralierii la cel european prin integrarea în învățământul românesc modern : unificarea programelor și a planurilor de studii cu cele din România ; introducerea manualelor românești (în perspectiva creării de colective de autori din România și
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Chișla-Nedjimeni (denumirea rusificată a satului Câșla lui Nedjim) făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Chișla-Nedjimeni a făcut parte din componența României, în Plasa Chelmenți a județului Hotin. Pe atunci
Chișla-Nedjimeni, Chelmenți () [Corola-website/Science/315909_a_317238]
-
de "imperialism", chiar dacă oficial, președintele Voronin și președintele Traian Băsescu și-au declarat intenția de a îmbunătăți colaborarea bilaterală. Antiromânismul s-a mai manifestat în Republica Moldova prin refuzul guvernului de a reveni la denumirile moldovenești inițiale ale mai multor localități rusificate fie în perioada imperială rusă (1812-1917) fie în perioada sovietică (1940-41 și 1955-91). Astfel, de exemplu, s-a renunțat la "Edinița" (rămasă Edineț, de la Единець), la "Sturzeni" (rămasă Ucrainca, de la Украйнка), la "Ciubărciu" (rămas Ciobruci, de la Чобручь) sau la "Frumoasa
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Atachi (denumirea rusificată a localității Otaci) făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Atachi a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată
Atachi, Hotin () [Corola-website/Science/315803_a_317132]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Vasileuți (denumirea rusificată a satului Vasâlău) făcea parte din Ocolul Nistrului de jos a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vasileuți a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Vasileuți, Secureni () [Corola-website/Science/315979_a_317308]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Percăuți (denumirea rusificată a localității Părcăuți) făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Percăuți a făcut parte din componența României, în Plasa Chelmenți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Percăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315893_a_317222]
-
românofobiei la români" și la pierderea identității naționale. Deși în perioada 1991-2001 s-au făcut progrese simțitoare în însușirea de către masa poporului din Moldova a valorilor comune ale limbii și culturii române, clasa politică este cea care frânează acest proces. Rusificată și ea, clasa politică utilizează mijloace democratice pentru apărarea conceptului și acțiunii politice a moldovenismului adus de ruși, întreținând artificial o situație confuză în rândul populației. Cantonarea în moldovenism ca hotar despărțitor de românism este o manevră politică pentru a
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
cu locuitori din alte zone ale Uniunii Sovietice (conform ultimului recensământ sovietic din 1989, etnicii kirghizi reprezentau aproximativ 22% din populația orașului Frunze (Bișkek), peste 60% fiind ruși, ucraineni și oameni din alte țări slave. Kirghiztanul a fost cea mai rusificată republică a URSS, conform acestui recensământ, peste 36% din cetățenii kirghizi declarând rusa ca prima lor limbă). În iunie 1990, tensiunile etnice între uzbeci și kirghizi au ieșit la suprafață în Provincia Oș, unde uzbecii erau majoritari. Au izbucnit confruntări
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
rusă, cu rădăcini moldovenești, și de îndepărtată origine greacă. El a fost un urmaș al lui Iuri Ivanovici Milescu-Spafarii, care era nepot al cărturarului, diplomatului și călătorului moldovean Nicolae Milescu Spătarul. Fiul lui Iuri Milescu-Spafarii ar fi schimbat numele românesc rusificat Spafarii = Spătarul prin cel rusesc Mecinik = purtător de spadă, de unde provine numele de familie Mecinikov. Mama savantului, Emilia Lvovna Nevahovici a fost fiica scriitorului Lev (Yehuda Leib) Nevahovici, evreu convertit la creștinism în 1806. Încă de mic, Ilia era pasionat
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
de la Nistru pân-la Tisa”. Uniunea Sovietică constituiește aici în anii 1930 (1924) o regiune autonomă a Transnistriei în interiorul Ucrainei, numită Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în care aproape jumătate din populație vorbea o limbă neolatină (de fapt o română rusificată). Între anii 1929 și 1940, orașul Tiraspol a fost capitala RASSM. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, România, ajutată de Germania Nazistă, pentru prima dată în istorie a preluat controlul Transnistriei, Germania nu a făcut încercări de a anexa
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
de "imperialism", chiar dacă oficial, președintele Voronin și președintele Traian Băsescu și-au declarat intenția de a îmbunătăți colaborarea bilaterală. „Moldovenismul” s-a mai manifestat în Republica Moldova prin refuzul guvernului de a reveni la denumirile moldovenești inițiale ale mai multor localități rusificate fie în perioada imperială rusă (1812-1917) fie în perioada sovietică (1940-41 și 1955-91). Astfel, de exemplu, s-a renunțat la "Edinița" (rămasă Edineț, de la Единець), la "Sturzeni" (rămasă Ucrainca, de la Украйнка), la "Ciubărciu" (rămas Ciobruci, de la Чобручь) sau la "Frumoasa
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Ianăuți (denumirea rusificată a localității Enăuți) făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Ianăuți a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației
Ianăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315894_a_317223]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Burdiug (denumirea rusificată a satului Burduvu) făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin . În perioada 1900-1920 a fost construită aici o biserică de lemn . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Burdiug a făcut parte din componența
Burdiug, Chelmenți () [Corola-website/Science/315891_a_317220]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Crăstinești (denumirea rusificată a satului Cristinești) făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cristinești a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată
Cristinești, Hotin () [Corola-website/Science/315830_a_317159]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Belăuți (denumirea rusificată a satului Bilăuți) făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin . În perioada 1900-1910 a fost construită aici o biserică de lemn . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Belăuți a făcut parte din componența României, în
Belăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315829_a_317158]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Chișla-Zamjieva (denumirea rusificată a satului Câșla Jamjiului) făcea parte din Ocolul Mijlocului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Chișla-Zamjieva a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălti, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Chișla-Salieva (denumirea rusificata a localității Câșla lui Săli) făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sătul Chișla-Salieva a făcut parte din componența României, în Plasă Lipcani a județului Hotin. Pe atunci
Chișla-Salieva, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316027_a_317356]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Ruhotin (denumirea rusificată a satului Rohotin) făcea parte din Ocolul Rașcovului a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Ruhotin a făcut parte din componența României, în Plasa Clișcăuți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată
Ruhotin, Hotin () [Corola-website/Science/315820_a_317149]
-
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Rosoșani (denumirea rusificată a satului Rosușeni) făcea parte din Ocolul Mijlocului a Ținutului Hotin . În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Rosoșani a
Rosoșani, Chelmenți () [Corola-website/Science/315905_a_317234]