774 matches
-
de eliberare din regiunile Tisei împotriva dominației hasburgice din anul 1703, conduse de Francisc Rakoczi al II lea, cel care a chemat și nobilii să i se alăture. Sub steagul său alăturându-i-se țărani iobagi români, unguri, slovaci și ruteni. Printre românii valahi s-a aflat și vestitul Pintea dar și unii viteji „curunți”, în amintirea cruciaților lui Gheorghe Doja. Răsculații conduși de Racoți al II lea au repurtat multe victorii, eliberându-se de ocupațiile austriecilor și primind simpatii și
ISTORISIREA UNUI BUZOIAN DESPRE RĂSCOALA DE LA 1784 A IOBAGILOR DIN TRANSILVANIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353230_a_354559]
-
în urma căruia Imperiul Otoman a cedat Imperiului Rus mai bine de jumătate din suprafața teritorială a Țării Moldovei (45.630 km.p din totalul de 83.860 km.p.) cu o populație preponderent românească: 419.240 români (86%), 30.000 ruteni (6,55%), 19.130 evrei (4,2%), 6.000 lipoveni (1,2%), 1.207 găgăuzi (0,25%) și 1.200 bulgari (0,25%). Prin acest act au fost încălcate toate drepturile internaționale de conviețuire între națiuni și state, Rusia săvârșind
DECLARAŢIA-APEL “BASARABIA 200” de GEO STROE în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358457_a_359786]
-
Cetatea Soroca, vestită în istoria Moldovei, cetate al cărei pământ este scăldat în sângele moldovenilor ce și-au apărat, veacuri de-a rândul, țara. Grânar al Moldovei, zona dimprejur are priveliști minunate și o populație neaoș românească, nu deznaționalizată de către ruteni ca în ținutul Hotinului. Tot Nicolae Iorga afirma: „Întâlnești oameni, a căror față singură îi destăinuiește ca Moldoveni, acea față bună, cu ochi luminoși. Bătrânii au chipuri de boeri, de voevozi din vremurile cari s'au îngropat în fundul pământului, de unde
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
Cetatea Albă, turcii denumind-o Ak-Kerman (Piatra Albă). În anul 1812, în Basarabia trăiau peste 350.000 de locuitori, iar dintre aceștia doar 30.000 erau străini. Astăzi, populația este de peste 3,5 milioane și trăiesc aici, alături de români, și ruteni, bulgari, germani, ruși, evrei greci. Românii, încă din secolul al XVIII-lea, treceau dincolo de Nistru, unde se uneau cu cazacii în lupta lor împotriva hoardelor barbare. De aici, ei au fost strămutați de ruși în ținuturi îndepărtate, cu scopul de
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
cursurile Academiei de Belle-Arte (1942-1944). După eliberarea de sub ocupația horthystă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând pe frontul antihitlerist până la sfârșitul războiului, ajungând până în Cehoslovacia.” La 8 august 1944 se căsătorește cu pianista Elisabeta Kadar fiica pictorului rutean Geza Kadar din Sighetu Marmației, care a pictat icoane pentru tâmplele și zidurile bisericilor din Racșa, Satu Mare, Șișești, Făurești - Chioar, Cărpiniș - Lăpuș, Sighet și Muncaci (acum Munkachevo, Ucraina).” În 1946 se naște Gheorghe, fiul artistului. Revenind, după război, acasă, Gheza
CENTENAR GHEZA VIDA, ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359334_a_360663]
-
și ulițele largi că un drum de țară în care un copac răsărea deodată, împingeau satul până către inima târgului. Peste această patriarhalitate se așezase un burg de provincie austriacă, înăsprind liniile. Pe drum, lumea împestrițata a Bucovinei. Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete vărgate pentru sentinele, iar poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciuiți aprig de surugii
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
de țărani săraci, care dormeau pe jos într-o odaie și o bucătărie, "că scrumbiile într-un poloboc". Fiind cam bătăuși, mai mari, frații nu se înțelegeau bine cu Mihai, încât Eminovici l-a dus la alta gazdă, Nicolai Tirtec, rutean, si de meserie birjar. La început Tirtec ședea pe strada Școalei nr. 799 (Schulgasse), după care s-a mutat în stradă Sfintei Treimi nr. 1. (Dreifaltigkeitsgasse). Colegii de pe atunci ai lui Eminescu își mai aminteau de acestă locuința. Casă se
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
omul politic Batiușkov recunoștea că „Basarabia este departe de a fi rusească, atât în ceea ce privește limba, cât și viața ei. În această provincie există mulți oameni care se uită cu dor peste Prut”. Iar academicianul Berg recunoștea: „Trebuie de notat că rutenii hotineni, acolo unde vin în contact cu moldovenii, se românizează. Astfel, satul Colencăuți este locuit de rusnaci românizați...Un șir de cercetători au remarcat această moldovenizare a populației rutene care se întinde nu numai la limbă, ci și la felul
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375533_a_376862]
-
în Galiția. Dar când împăratul plecă poliția-i dete drumul agitatorului. Acesta însă, în loc de-a se liniști, se grăbi de-a urma trenul împărătesc și de-a pleca, peste Colomeia, în Bucovina. în Colomeia se aflau adunați mulți studenți ruteni; dar ce se va fi pus la cale cu ei nu s-a putut afla. Poliția din Cernăuți, prinzând de veste, [î]l arestă din nou. Cu arestarea lui stă însă în legătură și arestarea altor oameni cu apucături melodramatice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în sufletul său. Ele au fost un subiect predilect în discuțiile de la Viena cu M. Eminescu "hoinarul" care traversase țara cu trupele de actori: "...Sătmarul era atunci un oraș maghiar de vreo douăzeci și patru de mii de locuitori, dintre care puțini ruteni și încă și mai puțini români. Protopopul greco-catolic, părintele Bran, era profesor de limba română. După ce mi-am luat diploma de maturitate, a urmat una din cele mai luminoase părți a tinereții mele: am făcut adică mergând pe jos, așa
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
i-a publicat și rapoartele, încât ar fi inutil să insistăm asupra ei. Vom menționa totuși că Butkiewicz avea îndatorirea să unească și să organizeze pe toți emigrații polonezi din Moldova, indiferent de apartenența lor politică, să-i atragă pe ruteni și pe rascolnicii ruși, să intre în legătură cu românii, sfătuindu-i (pe ei, ca și pe polonezi) să nu înceapă o mișcare prematură, ci s-o amâne și s-o dezlănțuie la momentul oportun, în deplină înțelegere cu polonezii și „în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de Strigoniu era legat apostolic și care erau incluse în Episcopia cumanilor. Învecinarea brodnicilor cu regatul ungar și cumanii este confirmată, în 1250, de scrisoarea regelui Bela IV către papa Inocențiu IV, unde se arată că la răsăritul Ungariei trăiau rutenii, cumanii și brodnicii. Deducem din aceste documente că grupuri ale brodnicilor se stabiliseră în sudul Moldovei, iar pătrunderea lor în teritoriile est-carpatice a avut loc în ultima parte a secolului al XII-lea. Nicetas Choniates menționează pe "bordoni și sciți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Olaha, întâlnit pe drumul de întoarcere de la curtea hanului mongol de misionarul latin Giovanni Carpini, era român, un reprezentant al populației locale față de noii dominatori. Ca ipoteză, susținerea nu este imposibilă, deși misionarul apusean îl considera pe Olaha între ducii ruteni supuși tătarilor. Pe de altă parte, Rubruck, în descrierea sa, amintește trecerea spre curtea hanului a "rutenilor, blacilor, bulgarilor, a locuitorilor din Soldaia (Crimeea), a circazienilor și alanilor". Acei numiți "blacorum" sunt, în mod cert, români, dar nu știm dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un reprezentant al populației locale față de noii dominatori. Ca ipoteză, susținerea nu este imposibilă, deși misionarul apusean îl considera pe Olaha între ducii ruteni supuși tătarilor. Pe de altă parte, Rubruck, în descrierea sa, amintește trecerea spre curtea hanului a "rutenilor, blacilor, bulgarilor, a locuitorilor din Soldaia (Crimeea), a circazienilor și alanilor". Acei numiți "blacorum" sunt, în mod cert, români, dar nu știm dacă sunt cei din nordul Dunării sau din sudul ei, din statul Asăneștilor. Dar faptul că, în 1247
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se afla în componența efectivă a statului mongol, teritoriile centrale și nordice ale spațiului est-carpatic erau doar tributare Hoardei și își păstrau autonomia internă, iar conducătorii acestora, voievozii, acționau liber, fiind chiar implicați în acțiuni militare (conflicte) cu vecinii lor, rutenii. Bunele relații ale mongolilor cu Bizanțul au încetat în 1282, la moartea împăratului Mihail VIII, încât sub Andronic II, urmașul său, are loc deja o expediție a "sciților paristrieni" (mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a papei Ioan XXII (1316-1334) din 26 februarie 1318, unde se delimitează domeniul episcopului de Caffa, "în părțile tătărești" (ad partes Tartarorum): eparhia sa cuprinde teritoriile "de la Varna, în Bulgaria, până la Sarai, pe Volga, și de la marea Pontică până în țara rutenilor". Dominația mongolă ajungea până la Varna (așadar includea Dobrogea) și se extindea în teritoriile din sudul Moldovei, din preajma Cetății Albe și Vicinei. Stăpânirea de către Hoardă a sudului Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, este confirmată și de harta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o amploare deosebită-cronicile ungare medievale nu le consemnează, probabil erau confruntări mici, episodice. În ceea ce privește pe "schismaticii", menționați în documente, este bine să precizăm că nu întotdeauna ele se referă la românii extra-carpatici, cum se crede îndeobște, ci, mai ales, la rutenii din imediata vecinătate a Ungariei, care însoțeau pe mongoli în atacurile lor de pradă sau le organizau ei înșiși, fapte consemnate în izvoarele vremii. Cu privire la participarea românilor la incursiunile mongolilor din Transilvania și Ungaria nu avem, până acum, dovezi certe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de dependența lor politică față de Hoarda de Aur, a celor din sudul Moldovei mai ales, faptul nu ar fi imposibil (V. Spinei). Interesată de progresele catolicismului, papalitatea a susținut activ, moral și material, politica est-carpatică a regilor angevini împotriva schismaticilor ruteni și români. Concret, în 1314, papa Clement V acorda iertarea păcatelor celor ce vor muri în luptele cu tătarii și schismaticii. La rândul său, papa Ioan XXII permitea, în 1332, regelui și oștenilor săi ca în vremea expedițiilor împotriva schismaticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în vremea expedițiilor împotriva schismaticilor să nu respecte interdicțile alimentare în timpul postului. Tot în 1332, papa ceda regelui Carol Robert, la solicitarea acestuia, o treime din veniturile Sf. Scaun din regatul Ungariei pe timp de trei ani, pentru luptele cu rutenii și alți schismatici și necredincioși. În același scop, papa se angaja să remită regelui a treia parte din dijmele ce i se cuveneau din regatul Ungariei pe timp de șase ani. În 1334, papa Ioan XXII proclama o cruciadă împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cracău, Hindău, Hârlău, localități ce datează dinainte de descălecat și tot acum, în secolul al XIII-lea, ciangăii s-ar fi așezat între Carpați și Siret. În extremitatea nordică a Moldovei, în vecinătatea Haliciului, populația românească a conviețuit vreme îndelungată cu rutenii, ceea ce a lăsat urme în română și ucraineană. Unii istorici admit că în nord-estul Moldovei, grupuri izolate de slavi, neasimilați de români, și-au menținut individualitatea etnică până la întemeierea statului, în 1359. Dar de-aici nu se poate deduce că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un cadru politic favorabil. Din anii 1276-1277, datează și prima documentare sigură referitoare la românii de la est de Carpați:o cronică contemporană îi menționează ca fiind în conflict puternic cu rușii apuseni (cei din Halici). Astfel, cronicarul Thomas Tuscus notează: "...rutenii aflându-se în conflict cu românii (blaci)...", referirea este la românii din Maramureș sau la cei din nordul Moldovei, teritorii ce se aflau încă în aria de hegemonie a cnezatului Haliciului. Deducem că ar putea fi vorba de un voievodat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marelui han, a întâlnit un voievod român, Olaha, exponent al populației românești est-carpatice în raporturile cu mongolii. Este semnnificativă coincidența cronologică dintre evenimentele din 1277, de la sud de Carpați (lupta lui Litovoi cu ungurii) și conflictul din același an dintre ruteni ("bruteni") și români ("blaci"), redat de cronica lui Thomas Tuscus. Acest conflict dintre români și ruteni, din 1277, evidențiază un anumit grad de autonomie al formațiunilor politice de la răsărit de Carpați, în condițiile slăbirii presiunii mongole în regiunile noastre. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolii. Este semnnificativă coincidența cronologică dintre evenimentele din 1277, de la sud de Carpați (lupta lui Litovoi cu ungurii) și conflictul din același an dintre ruteni ("bruteni") și români ("blaci"), redat de cronica lui Thomas Tuscus. Acest conflict dintre români și ruteni, din 1277, evidențiază un anumit grad de autonomie al formațiunilor politice de la răsărit de Carpați, în condițiile slăbirii presiunii mongole în regiunile noastre. În același timp, politica ofensivă a regatului ungar la est de Carpați ne oferă date suplimentare despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Giovanni da Pian del Carpini (vezi mai sus): "Iar la ieșirea din Cumania, am întâlnit pe ducele Roman, care intra la tătari, și alaiul său, și pe ducele Olaha, care e acolo cu alaiul său...Iar toți aceștia sunt duci ruteni". Așadar, este vorba despre doi duci sau voievozi, dintre care unul era în drum spre reședința hanului Batu, iar celălalt se întorcea de-acolo. Cine sunt ei ? Roman este fiul lui Danilo, principele Haliciului, iar Olaha este un nume mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vlah, întâlnit de misionarul franciscan pe drumul hanului tătăresc, venise pentru a lua (primi) iarlâcul de confirmare și a plăti tributul stabilit de stăpânitorii turanici. Prin urmare, cine era acest voievod din marginea stepei, care s-a închinat împreună cu voievozii ruteni hanului tătăresc? Poate fi un voievod al "valahilor" (românillor) din sudul Poloniei (Galiția), la nord de Carpați, dar și un voievod din partea de nord a viitoarei Moldove. Mici formațiuni existau aici încă din secolele XII-XIII, dar numele lor nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]