234 matches
-
păreau puternice și descurcărețe, iar popa n-a fost în stare să citească până la capăt, i-au căzut foile din mână și bocea de-a binelea” (p 190). Fără acele foi, preotul n-ar fi sesizat, poate, tragedia, ducându-și, rutinier, ritualul la capăt. Ceea ce reprezintă, da, o tragedie cu mult mai mare. Zguduitoare în sine. Că Un Cristian n-a reprodus, în Morții mă-tii, acele foi, e un gest de onestitate față de literatură. Nu primul, în ce-l privește
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
greu să identific totala lor aderență la „mesajul” hiperhuliganic al textului. De la beatitudinea citită pe fețele unora, la gesticulația adolescentului cu figură hotărâtă, purtător de cușmă neagră, ce-și făcea demonstrativ cruci, e clar că ne aflam în fața unei operații rutiniere: nu părea să fie pentru prima oară când transilvănenii copleșiți de „dor” scoteau pe gură astfel de calamități. Nu trebuie trecut cu vederea nici extazul prezentatoarei de la televiziune, care a rotunjit odioasa prestație cu un dublu și efuziv „mulțumim de
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
alta, să fiu când viclean, când ironic, totdeauna suspicios cu ea, știind prea bine cine e mai puternic dintre noi doi“. La fel ca oriunde în proza axată pe cotidian a lui Radu Cosașu, generată de contactele cu viața banală, rutinieră, cititorul negrăbit va distinge un înțeles mai înalt al faptelor, sensuri care, depășesc cotidianul cu mult.
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
ale așanumitelor epoci istorice, ei care au fost cândva prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul interior și diversitatea ei uluitoare. E o senzație unică, stranie, tulbure și tulburătoare. În fine... Și când căutam un lucru anume, și când răsfoiam rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atunci cât Înțeles poate avea expresia „ochi de mort”...), și m-a Întrebat cu vocea Înghețată Într-o ură pură și dură ca nemișcarea sticloasă a unui cadavru: „Cum vă numiți dumneavoastră?” sau nu, n-a Întrebat, mi-a cerut rutinier, funcționărește, ca un robot: „Spuneți-mi numele dumneavoastră, vă rog...”, iar eu n-am putut articula nici o vorbă, am scos cartea de identitate din portofel și i-am Întins-o. ...Știu, obișnuința Începe la a doua crimă; era a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de americani și pentru că sunt, la scara istoriei, o națiune realmente tânără, ci pentru că vechiul a devenit un auxiliar al tonusului zilnic pe care americanul și-l exibă bine concentrat, manipulat și îngrijit - după ce-l va fi integrat osmotic atitudinii rutiniere, caracteriale, profilului moral al trăirii de substanță, fără beteluri și zorzoane, formalități sâcăitoare, contrafaceri gratuite și de complezență. Falsurile sunt decojite nu din afară, cu toate că acestea sunt împrejurări care ajută, ele sunt îndepărtate de o lumină lăuntrică ce se așează
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
lui ca insituție de îndreptare și integrare a obiectului activității ei în societatea americană a timpului, condiția limitată totuși a infractorului cu drepturi elementare care nu i-au fost încălcate în cea mai mare măsură, cu un orar zilnic plictisitor, rutinier, enervant de natură să-ți ieși din țâțâni, cum se zice. Iată două reguli clare ca lumina zilei, una excedând Regulamentul, întregindu-l cu sens și rațiune civică - pușcăriașii chiar criminali sunt și ei oameni, cu familie, cu copii, etc.
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
interminabil subiect, tern și fără un viitor, cu un trecut însă sigur și întâmplat aevea, pentru alții...Și poate, cu învățăminte pentru fiecare! Iar „orarul de mai jos, chiar în linii mari e de natură așa de diabolică și păcătoasă, rutinieră, că-ți vine să te cațeri pe pereți de plictiseală și lipsă de orizont - ce-ai fi vrut, dar ce să fi făcut altceva pentru că însuți ți-ai ales acești pași împleticiți ?! Dacă ți-ar fi plăcut și-ai fi
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
din diferite motive, nu puteau participa la nuntă, mai ales femei. “Cadouri pentru mireasă” a fost până la urmă scopul nedeclarat al acestei întâlniri iar noi ne-am simțit din cale afară de “băgați” în seamă, chiar dacă era un respect de complezență, rutinier, de conveniență, întregul “antren” fiind “cinstit” cu sucuri naturale, fructe, prăjituri și ... apă plată!... S-a “răzbunat” tot vinul sec pe care îl voi fi băut în tinerețe și care își cerea, tocmai acum, “adjuvantul” tradițional de care îl lipsisem
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (3) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356732_a_358061]
-
În seara aceea am desfăcut sau “tăiat” nodul atâtor panglici - parcă pentru a compensa sentimentul cu care credeam că inaugurează oficialitățile atâtea manifestări îndeobște edilitare, unul emfatic, de mărinimia “buricului pământului” - încât aproape că începeam să înțeleg o oarecare oboseală rutinieră, poate chiar stânjeneală pe care trebuie s-o fi încercat acestea! La două-trei zile am fost “programați” să ne cunoaștem cuscrii, aceștia fiind plecați din localitate la venirea noastră aici, ca și pe surorile lui Darrell, Darla, Debby și David
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (3) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356732_a_358061]
-
acestei inferiorități materiale este unul dintre cele mai puternice motoare motivaționale de afirmare a competențelor profesionale intelectuale sau chiar fizice a militarilor români în fața colegilor din armatele mai mari și mai țări ale lumii. A-ți face treaba -oricât de rutiniera ar fi aceasta - la fel de bine și poate chiar într-un mod mai simplu decât ceilalți, iată o ambiție care îl animă subit pe românul din teatrele multinaționale de operații. Orgoliul și ambiția indiaviduală a fiecăruia dintre acești ambasadori sui-generis în
VRAJBĂ ŞI INSTITUŢIA ADMIRAŢIEI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343168_a_344497]
-
simplul fapt că - și acum îmi vin în minte cuvintele regretatului Prof. dr. Ion Rotaru, cel care a scris „O istorie a literaturii române” - M-am săturat de amatorismul „profesioniștilor”- cu ghilimelele de rigoare, familiarizați cu ... umanioarele, pândiți de amatorismul rutinier și adesea leșinat, lipsit de vlagă, de spontaneitate, de prospețime”. Și atunci, vă îndemn să vă lăsați seduși de povestirile domnului Stan, care ne propun un exercițiu: acela de a privi lumea și dragostea, fie ea pentru natură, fie pentru
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
prin urmare, ele sunt culturale. Dar exprimarea acestor opere este angajată în mediul civilizației. Munca profesionistului este roditoare în sensul creșterii avuției, iar nu în sensul îmbogățirii cu noi moduri de muncă; nu inovația este actul propriu profesionistului, ci munca rutinieră aducătoare de bunăstare materială. Desigur, rezultatul muncii profesionistului nu este fără rost și fără urmări bune pentru om. Tocmai prin el se îmbogățește civilizația și, pe această bază, cresc șansele apariției vocațiilor și sunt optimizate condițiile educației ce are ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
concrete care hotărăsc munca profesională. De asemenea, vocația lucrează și în limitele unui mod de muncă, înnoind continuu acest spațiu profesional. Vocația este nimbul fiecărei profesiuni"; "vocația înnobilează profesiunea"236. Absența vocației dintr-o profesiune face ca aceasta să devină rutinieră sau vetustă. Munca, sistemul de referință al relației dintre profesionist și omul de vocație, este faptul uman care susține evoluția culturală. Dar ea specifică vocația în sensul înnobilării ei cu posibilitatea de a schimba modul dat de a munci și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate, colaborează, rutinier, la ziare și reviste dintre cele mai diverse din primele decade ale veacului trecut: „Moș Teacă”, „Foaia populară”, „Moda ilustrată”, „Apărarea națională”, „Epoca”, „Patriotul”, „Zeflemeaua”, „Forța morală”, „Tribuna literară”, „Cronica”, „Tribuna familiei”, „Observatorul”, „Duminica”, „Românul literar și politic”, „Revista albă
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
astfel cursul existenței. În 1990 publică, în limba română, o culegere de nuvele, intitulată Timpul de veghe, timpul de vis, iar postum, apare romanul O aspirină pentru doi (1993), o cronică a neîmplinirii sentimentale, într-o lume banală, superficială și rutinieră. SCRIERI: Cenușa mea va fi caldă, tr. Petru Popescu, București, 1968; Timpul de veghe, timpul de vis, București, 1990; O aspirină pentru doi, București, 1993. Traduceri: G. Ciprian, Tête de canard, București, 1967; Aurel Baranga, Les Mots de la semaine, Paris
BELIGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285687_a_287016]
-
și descripții detaliate și consistente (uneori parcă „prea” insistent exploatate), dublate de mici solilocvii, de „declarații” ori comentarii lirice intermitente. La orizontul epocii în care a fost scrisă și publicată, este o poezie banală, „corectă”, nu dezagreabilă, nici impresionantă, incontestabil rutinieră și minoră. O anumită atmosferă „casnică” și „gastronomică” poate uneori aminti, prin ingrediente și recuzită, de cea din lirica unor Emil Brumaru ori G. Almosnino, însă fără concretețea fascinant-enigmatică obținută de aceia, fără fior, mai degrabă marcată de un fel
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
misteriile artei, în fine mediocritatea cea stearpă va fi strivită de pretențiunile ce se grămădesc asupră-i ca o necesitate de fier, ca o putere neabătută, daca va mai avea vreun sens numai pentru interesele obiective ale artei; numai pe lângă rutinierul mulțumit de sine, care printr-o rătăcire nefastă a ideilor ia drept genialitate mecanismul abilităței scenice, numai pentru el lucrul științei se va pierde fără urmă. Acest prognosticon (? ) își permite autorul de a presupune pentru primirea operei sale din partea artiștilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestei lumi prin câștigarea unei a doua, a lumei conștiute, el balansează între puterea naturei și puterea spiritului. Numai forma vieței a rămas, fondul vieței însă (junețea) a fugit, și denăuntru el nu s-a renăscut. Actorul astfel a devenit rutinier, care se mai poate încă întrebuința ca utilitate; în arte, categoria cea mai săracă. Este aceasta soartea tuturor reprezentatorilor cari n-au trecut neciodată peste treapta simțirea nemijlocite, ci au rămas pe ea. Din multa mișcare pe scenă, din schimbul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a virifica vrodată numai una din acele măști. Când e vorba de-o mulțime de figuri cari esistă numai prin țeava de vorbire (Sprachrohr) al poetului, dar cari în sine nu au centrul vieței, pentru aceste figuri apoi ajunge stadiul rutinierului întru-atîta că pune-n curs imaginea fără de coloare a poetului, fără de-a stârni o simțire precisă de neîncredere în retipărirea sa corectă. Însă îndată ce vorbește cătră noi un tip viu al poetului prin masca rutinierului, îndată ne găsește dispozițiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
figuri apoi ajunge stadiul rutinierului întru-atîta că pune-n curs imaginea fără de coloare a poetului, fără de-a stârni o simțire precisă de neîncredere în retipărirea sa corectă. Însă îndată ce vorbește cătră noi un tip viu al poetului prin masca rutinierului, îndată ne găsește dispozițiunea neplăcută de-a vedea un caracter de sine stătător retezat de foarfecele activ al abilității teatrale și jăfuit de ramurele sale, ce se-ntindeau verzi în aer. Impotența rutinierului e așadar în genere impotența mecanismului, unde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un tip viu al poetului prin masca rutinierului, îndată ne găsește dispozițiunea neplăcută de-a vedea un caracter de sine stătător retezat de foarfecele activ al abilității teatrale și jăfuit de ramurele sale, ce se-ntindeau verzi în aer. Impotența rutinierului e așadar în genere impotența mecanismului, unde [e] vorba de valoarea organismului. Majoritatea reprezintatorilor va aparține firește întotdeuna acestei rele regiuni de mijloc a rutinierului; fericire chiar daca încă nu târăsc cu ei obicinuința ce vatămă pozitiv prin reflectele cele fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al abilității teatrale și jăfuit de ramurele sale, ce se-ntindeau verzi în aer. Impotența rutinierului e așadar în genere impotența mecanismului, unde [e] vorba de valoarea organismului. Majoritatea reprezintatorilor va aparține firește întotdeuna acestei rele regiuni de mijloc a rutinierului; fericire chiar daca încă nu târăsc cu ei obicinuința ce vatămă pozitiv prin reflectele cele fără coloare a figurilor lor. Din dezvoltare urmează așadar că calitățile rutinierului nu pot fi decât negative Limba teatrului cea obicinuită se esprimă, fără să aibă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
valoarea organismului. Majoritatea reprezintatorilor va aparține firește întotdeuna acestei rele regiuni de mijloc a rutinierului; fericire chiar daca încă nu târăsc cu ei obicinuința ce vatămă pozitiv prin reflectele cele fără coloare a figurilor lor. Din dezvoltare urmează așadar că calitățile rutinierului nu pot fi decât negative Limba teatrului cea obicinuită se esprimă, fără să aibă cunoștință clară despre asta, în modul următor: "El nu strică neci un rol", într-asta însă zace și reversul care sună: "El neci nu împlinește cumsecade
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care sună: "El neci nu împlinește cumsecade vreun rol". {EminescuOpXIV 266} Asta însă, precum am arătat, îmblă cu-acea răstrîngere daca rolul însuși e lucrat după un tip general și nu resplende din el soarele unei vieți individuale. Luat strâns, rutinierul trebuie să-și predea armele față până și cu cel mai subordonat caracter a lui Shakespeare; pentru că, propriu luat, aicea nu e de-ajuns neciodata simpla abilitate scenică. Numai o direcțiune foarte circumspectă și plină de un zel adevărat pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]