548 matches
-
Mozaic. Peisajul e straniu, străbătut de plăsmuiri mut/ malefice de felul celor ale lui Chirico: aPașii unei statui umblătoare/ se afunda născând fântâni uscate./ Arșiță a săpat brazde adânci/ pe gură zilei în amiază./ Când râde cicatrizându-se/ în nostalgia sângerie a serii/ trupuri de cretă se spulberă." Între acceptare și rictus învinge osânda veacului - cum îl știm: ăĂ trecut cu pași grăbiți/ ce loveau ritmic asfaltul/ turnat peste trupuri întinse/ sub solzii de smoala./ Zărind urma pantofului/ incrustata în straturi
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
picioare legați cu insomnii/ trecem prin grădina lui Academos./ plutim pe fruntea lui în ziua cea lungă/ în răbdarea cîtă un imperiu/ ca un trib de obsesii/ lîngă un fluviu de îndoieli./ adunăm morții din duminicile războaielor/ cît timp turme sîngerii ne rumegă/ imitațiile nopților.// acum se crapă de ziuă în ochii piramidei" (Ultimul timp). Din incongruențele ontologice ia naștere ficțiunea, care, deși prin definiție "inventată", nu e absolut gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
fi fost spălată de acesta. 618. Cum stolurile se învelesc cu orizonturile toamnei tot așa moartea se acoperă cu iluziile vieții. 619. Numele real al visului este știut numai de Dumnezeu. 620. Numai inima ta poate să știe cât de sângeriu este orizontul iubirii vieții tale. 621. Nu te plânge de viață ci de somnul pe care-l trăiești visând astfel. 622. Îmi este imposibil să înțeleg furtuna iscată pe oceanul sufletului tău care s-a despărțit de eternul său senin
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
și nici primit nu este/ cum nici holera printre sfinți sau orbul peste creste./ un tavan negru prăbușit pe suflete zdrobite/ plutind haotic în alcool și luciri de pirite;/ un teasc (ai zice) șiroind de băuturi alese: /muscat de inimi sîngerii și nadă la mirese" (hruba noastră cea de toate zilele șde sub muzeul literaturii de cearăț). Sînt filele unui jurnal al boemei ce trece peste delimitările dintre zi și noapte, nesatisfăcut de expresia sa în stih și revenind, în consecință
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
o jumătate de mileniu, un demon? Pentru englezi - chiar diavolul, prin excelență. (Șchiop, dacă tot a venit vorba, fiindcă - pare-se - în copilărie, ar fi suferit de poliomielită). SImplu! Pentru a justifica - postum - un regicid și a legitima aceeași roză sîngerie care i-a luat locul. Iar legenda aceasta - mai exact, complexul acesta de legende bine înrădăcinate în mentalul colectiv - își are originea, ne spune doamna Tey, într-un înscris. Un manuscris, transcris, rescris, pînă la urmă - plagiat după aproape un
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
nevoie de unele retușuri. Tabloul trebuia să reprezinte un amurg la mare. Un asfințit apocaliptic. Zeul setos de sânge al întregii planete cum se lasă vara sub orizont pe vreme senină. El, crudul, nesățiosul zilei, trimițând aupra lumii fluvii imense sângerii de toate nuanțele și pe care Sisi, de cînd veniseră la mare, se încăpățâna să le picteze, reluând mereu același peisaj inuman. Cărăuțeanu, rămas în urmă, își aprinsese pipa și venea agale pe maidanul pustiu spre țărm, însoțit de Ghiță
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
etc. etc. Partea leului, din versurile selecționate, o au însă cele care trimit la aventură perceptiva a eului cu simțurile în perpetua, exasperant-dulce, masochista alertă; nu doar în anii vaporoasei, seninei adolescente sau în următorii, ai exacerbatei senzualități (de unde ocurentele sîngeriului), ci și ai senectuții tulburate de zvîcniri erotice (Muzică de dincolo); deși, cu totul altceva, s-ar deduce din unele aserțiuni (v. Între mine și soare ș.a.) sau din crudă luciditate cu care este înregistrată degradarea fizică și singurătatea: Farsă
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
este amenajat precum o peliculă de film, iar pe pereți sunt portretele unor actori celebri. Clubul este amenajat într-un stil arzător, de film noir: te afunzi în canapelele negre din piele, îți arunci privirile pe pereții de un roșu sângeriu și te relaxezi la lumina lumânărilor sau la auzul melodiilor lounge și trip-hop. Cei care preferă o discuție liniștită, se pot retrage într-un separeu, unde îi așteaptă măsuțe joase și perne. Pe de altă parte, cu gândul la petrecăreți
fiecare cu “filmul” lui [Corola-blog/BlogPost/97102_a_98394]
-
că întrebam de ceva pierdere la primul colț și se făcea că am găsit o legătură de chei prea strâmtă era una dintre ele a daaa daaa mi-am amintit pe o altă pernă lacătul tău era deschis ca o sângerie lanternă romnada ea promenada îmi făcea semn dar nada? Referință Bibliografică: PROMENADA 3 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PROMENADA 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383666_a_384995]
-
gata să iasă. Țeasta - o colivie din care mintea cere scăpare... Se-mpiedică! De ce, nu prea știe. Neputerea o-nvinge. Îngrozită, strivită de cer, totuși percepe gâfâieli, pași de urmăritor. Și clipele zboară... Năucă, se vede surprinsă... smucită de părul sângeriu în lumina rece a lunii... Un braț îi prinde gâtul în menghină. Totuși, mirarea ei tremură doar asupra mirosului de trabuc aspru care biruie aerul sărat... Identificare inutilă în timp ce gâtu-i trosnește. Sfârșește în valuri, cu ochii deschiși, perisabile smaralde pe
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
lăsând în urmă o muzică plăcută din lovirea repezită a apei de pietrele din vaduri, era un clipocit, precum șoaptele îndrăgostiților într-o seară cu lună plină. Grătarele cu focul încă arzând, așteptau jarul pentru a transforma carnea crudă și sângerie în fripturi aromate. Două pături uriașe erau întinse pe iarbă, convivi stăteau întinși , sprijiniți în cot precum vechii romani în timpul banchetelor . Ca organizator Codruț Pupezescu a găsit cu cale să spună câteva cuvinte : -Doamnelor, domnilor, vă mulțumesc! De acum mergând
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
om îi plăcea lui Grete. Cel puțin cum îi miroseam eu... Stătea minute în șir în brațele mele introducându-și adânc boticul în subțioara mea... Olfacția aceasta o făcea după aceea să caște des și să-și arate cerul gurii sângeriu, pe când, se răsfăța. O curiozitate citeam și în ochii ei albaștri-verzui; dar nu mă preocupa atunci propoziția ce nu-mi mai dă pace acum: Curiosity killed the cat... Se crapă de ziuă. Și nu am aflat încă... interesul mortal,... acea
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
și zeii săi lari. În cele din urmă, Elizabeth revine din locul în care a plecat și unde plăcinta cu afine o așteaptă, iar dragostea înfiripată își găsește asemeni unei chei ușa potrivită. Imaginea de un cromatism senzual al ecorșeului sîngeriu al prăjiturii irigată lactant survine ca un sigiliu al poveștii de dragoste. Părăsind spațiul securizant al lumii asiatice cu ritualurile sale, Wong Kar-Wai a încercat să armonizeze registre diferite, lăsînd impresia unei permanente sedări liric-somnolent-melancolice a personajelor într-un cadru
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
show-uri cu regii cât mai originale. Noi nici la acest capitol n-am stat deloc bine, cu un Dracula în fustă înconjurat de niște acrobați-dansatori care țopăiau într-un mod care nu evoca nicidecum legenda acestuia (sau poate pânza sângerie să fi sugerat așa ceva?); înafară de dansatori chiar nu mai putem imagina altceva? După locul 16 în 2011, cu penibilii de la Hotel FM și solistul lor englez, locul 12 anul trecut, cu trupa cubanezo - română Mandinga, iată că am mai
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
puterea să plîngem) Intervenția puterilor divine în real este aproape întotdeauna înspăimîntătoare. Viziunea următoare pare desprinsă din cartea profetului Iezechiel însă sensul ei final nu mai e unul mîntuitor: " El ne-a arătat unghia roză ieșind din izvor / și venele sîngerii urmate de osișoare înaintînd / printre bolovani / și apa cum se alegea din nisip închegîndu-se / ca și carnea și / rîul înălțîndu-se ca un deget spre cer. / Iar din loc în loc / pești încă vii și oameni și dobitoace zbătîndu-se / prinși pe jumătate
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
BAN Miracolul din Sacramento De câteva săptămâni, o statuie ce o reprezintă pe Fecioara Maria, situată în Biserica Martirilor Catolici Vietnamezi din Sacramento, California, atrage mii de credincioși. Motivul: statuia a început să verse lacrimi de sânge. Cele două dâre sângerii se văd foarte clar pe obrajii statuii amplasate într-un altar din curtea bisericii. Descrieri ale unor statui sfinte care varsă lacrimi au fost făcute încă de la începuturile creștinismului. Grigorie din Tours (538-594) a scris despre statui care plâng, menite
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
cafea nu arătau nimic din umezeala lor voluptuoasă de mai tîrziu. Cînd i-am strîns palma în palma mea, am văzut că nu poartă manichiură. Faptul mi s-a părut de o stridență revoltătoare. Buzele puternic rujate cu un roșu sîngeriu, ușor hepatic, și unghiile tăiate direct în carne. Deschisă, dar tăcută, retractilă, însă oricum aceasta fusese doar cunoștința noastră și ea era o nouă angajată în prima ei zi de serviciu. Nu-mi aduc aminte dacă se și parfumase. Cred
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
librăria ta. Omalissan s-a lăsat și ea să alunece leneș pe un divan căptușit cu perne moi, de mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă din vremea primului ei soț. Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ăsta-i. Un inedit al lui Dalí: MONEDA BACTERIANĂ. Taman ceea ce veniseră să înșface Iulian și banda lui selectă! Un tablou monstruos, pe care contactul lor era gata să dea monstruos de mulți bani. O împletire de membre și cărnuri sângerii care sugerau o răutate supramundană. Iulian rămase cu ochii înfipți în el. — Moneda Bacteriană, repetă Gaspadin. Un tablou despre care s-a aflat, dar pe care nimeni nu l-a văzut vreodată. Știu și de unde a pornit totul: de la o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe podea. A deschis gura, tot o fantă lărgită, iar eu am lăsat să-i curgă înăuntru, dintr-a mea, un firicel continuu de suc călduț. A gemut, bolborosind baloane și frecându-și vintrea. Sucul i se scurgea în păr, sângeriu, printr-un colț al gurii, ochii îi avea sticloși. Am ieșit din cameră tiptil, lăsând-o pe podea ca împușcată-n cap, cheaguri roșii în păr și scuturată de orgasme în serie ce nu păreau să se mai oprească. A
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu avea să fie refuzat, cel puțin așa se întâmpla în scenariul creionat în minte, iată-i
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Colecția Biblioteca românească. Poezie). Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al autoarei. îl afli, interiorizat, asimilat, până în ultimele interstiții ale textului - fără să obosească, să se epuizeze, exprimat în jerbe de lumini tăioase, intermitent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Spre exemplificare ar putea sta oricare vers al volumului, într-atât sensul și imagistica se repetă și, simultan, diferă, din intuiția, bine înrădăcinată, că importantă e curgerea, " Calea", cum o recunoaște, lucidă, autoarea însăși, în cuvântul înainte
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
parte dintre informațiile conținute în anvelopa CD-ului, informații ocultate de mixajul precar al textului cu grafica extrasă din manifestele "dada" ori de machetarea oarecum improprie cel puțin sub aspect cromatic (opoziția dură, șocantă dintre fundalul alb și desenul-colaj roșu, sângeriu, focalizator în exces de informație). Cât despre ceilalți nouă compozitori care nu au avut șansa să prindă un loc pe suprafața sonoră a albumului, ci doar să-și odihnească lucrările între copertele colecției pot să vă spun că sporesc diversitatea
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
-te. Trecerea de la albastru la roșu s-a făcut tot ca o for-mă a brutalității neocomuniste, într-un moment în care ochii oamenilor erau îndreptați în altă parte. După încheierea mascaradei, pesedeii vor avea probleme să scape de culoarea sângerie pe care, într-un impuls necontrolat, au scos-o de la naftalină. "Prostănăcia Sa" a mai dat o lovitură - și încă ce lovitură! - partidului care n-a avut altă obsesie decât să se arate altfel decât e în realitate. Ei bine
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]