64 matches
-
denumirea „bosniacă, croată sau sârbă”. Controversele în jurul termenului „sârbocroată” sunt foarte vii de la dezintegrarea Iugoslaviei, nu numai între lingviști sârbi și croați, ci și printre cei sârbi și cei croați. Unii afirmă existența entității pe care continuă să o numească sârbocroată, alții o recunosc și o numesc diasistem, alții refuză să o trateze ca entitate și, prin urmare, nu o denumesc nicicum. Unii lingviști sârbi, precum Vera Bojić, Predrag Dragić Kijuk, Miloš Kovačević și Tiodor Rosić, sunt de părere că toți
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sârba și croata sunt limbi aparte, și cel lingvistic, care le consideră ca o singură limbă. În privința termenului pentru a o denumi, el afirmă: „și în zilele noastre lingviștii folosesc deseori, alături de denumirea limba sârbă sau limba croată, termenii limba sârbocroată sau croatosârbă ca denumiri lingvistice ale acestei limbi”. Același autor constată că în prezent, în Serbia, „politica lingvistică și planificarea lingvistică se organizează în jurul noțiunii de "limbă literară sârbă" și nu cea de limbă "sârbocroată"”. Pavle Ivić afirmă că „limba
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sau limba croată, termenii limba sârbocroată sau croatosârbă ca denumiri lingvistice ale acestei limbi”. Același autor constată că în prezent, în Serbia, „politica lingvistică și planificarea lingvistică se organizează în jurul noțiunii de "limbă literară sârbă" și nu cea de limbă "sârbocroată"”. Pavle Ivić afirmă că „limba vorbită de sârbi se numește cel mai adesea sârbocroată în știință”, precizând că este vorbită și de croați, și de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Același autor constată că în prezent, în Serbia, „politica lingvistică și planificarea lingvistică se organizează în jurul noțiunii de "limbă literară sârbă" și nu cea de limbă "sârbocroată"”. Pavle Ivić afirmă că „limba vorbită de sârbi se numește cel mai adesea sârbocroată în știință”, precizând că este vorbită și de croați, și de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb, Ranko Bugarski, spune că limba sârbocroată „continuă să trăiască, deși în mod neoficial”. Unii
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
vorbită de sârbi se numește cel mai adesea sârbocroată în știință”, precizând că este vorbită și de croați, și de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb, Ranko Bugarski, spune că limba sârbocroată „continuă să trăiască, deși în mod neoficial”. Unii lingviști croați admit existența entității lingvistice discutate, dar resping termenii sârbocroată și croatosârbă ca fiind compromiși. Dalibor Brozović propune în locul lor termenul „diasistem slav de centru-sud”, preluat din dialectologie. Ideea și denumirea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb, Ranko Bugarski, spune că limba sârbocroată „continuă să trăiască, deși în mod neoficial”. Unii lingviști croați admit existența entității lingvistice discutate, dar resping termenii sârbocroată și croatosârbă ca fiind compromiși. Dalibor Brozović propune în locul lor termenul „diasistem slav de centru-sud”, preluat din dialectologie. Ideea și denumirea sunt adoptate de alți lingviști croați, precum Mijo Lončarić, Ranko Matasović, Josip Lisac. Sunt și lingviști bosniaci care împărtășesc
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Josip Lisac. Sunt și lingviști bosniaci care împărtășesc acest punct de vedere, de exemplu Dževad Jahić și Senahid Halilović. Lingvistul muntenegrean Vojislav Nikčević, principalul promotor al ideii de limbă muntenegreană, preferă termenul „diasistem štokavian”, adică ignoră celelalte dialecte cuprinse în „sârbocroată”: čakavian, kajkavian și torlakian. Alți lingviști croați resping orice comunitate de limbă între croați, sârbi, muntenegreni și bosniaci, afirmând că nu trebuie să se ocupe de asemănările dintre limbile lor, ci numai de limba croată. Prin urmare, ei nu acceptă
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
și cele sârbe că sunt „dialecte diferite ale aceleiași limbi”. Snježana Kordić afirmă că este vorba de o limbă unitară atât din puncte de vedere lingvistic, cât și sociolingvistic, și că nu există niciun motiv să nu se mai numească sârbocroată. În Bosnia și Herțegovina se folosește uneori termenul „limba bosniacă”, alteori se tratează împreună bosniaca, croata și sârba, cu prescurtarea BHS, considerându-se totodată limbi aparte. Lingvistul Nedad Memić folosește și el prescurtarea "BHS", pe care o declină ca orice
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
muntenegrenilor și, pe de altă parte, realitatea sociolingvistică a patru limbi "ausbau" care îi corespund, deși nu există unitate terminologică nici între acești lingviști. Unii folosesc termenul „sârbocroată”, de exemplu Robert D. Greenberg, care constată în același timp „dezintegrarea limbii sârbocroate unificate” și vorbește despre cele „patru limbi urmașe ale sârbocroatei”. Alți lingviști adoptă termenul diasistem slav de centru-sud, de exemplu Svein Mønnesland, care scrie: „Limba vorbită de croați, sârbi, musulmanii din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca o singură limbă slavă, în sens lingvistic [...]. Această limbă sau "arie lingvistică" situată între limbile slovenă și bulgară/macedoneană poate fi numită slavă de centru-sud (pentru a evita termenul contestat sârbocroată)”. Juhani Nuorluoto este un alt autor care folosește acest termen. În unele instituții, limba se predă cu denumirea a trei sau patru standarde ale sale. La Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris, aceasta este „bosniacă-croată-sârbă”», la Universitatea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
paulicieni din nordul și nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile Nicopole, Ciprovți, Sviștov). Bulgarii bănățeni locuiesc în această regiune din secolul XVII și vorbesc o limbă aparte, o formă codificată a dialectului bulgar oriental, cu influențe lexicale din germană, maghiară, română și sârbocroată.<br> Sunt singurii bulgari care utilizează alfabetul latin. Conform datelor statistice, în România sunt înregistrați 8.025 bulgari din care 6.422 bulgari locuiesc în Banat. Migrația paulicienilor bulgari în zona Banatului a început după eșecul răscoalei antiotomane de la Ciprovți
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
în zona de vărsare a Streiului în râul Mureș a atelierului pentru reparat locomotive și vagoane, precum și a unei gări de călători a dat naștere în acest loc Coloniei Simeria, unde locuiau muncitori români, germani, maghiari, slovaci, polonezi, italieni și sârbocroați. În jurul coloniei se înfiripă localitatea Simeria, care, după 1885, capătă caracter permanent. Treptat, aici se ridică edificiile unor instituții importante pentru o astfel de așezare: locuințe pentru funcționari, poșta, spitalul feroviar (sf. sec .XIX), școala elementară (1875), grădinița (1884). După
Simeria () [Corola-website/Science/297038_a_298367]
-
limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este in acelasi timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroata” și, printr-un termen neutru, diasistemul slav de centru-sud, dar și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limba oficială în Șerbia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru, fiind vorbită și de minoritățile naționale sârbe din țările vecine cu Șerbia
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
numai dacă acest lucru este precizat, deoarece majoritatea statisticilor se referă la persoanele de naționalitate sârbă sau care provin din Șerbia. Nu se știe câți dintre acestia vorbesc efectiv sârbește. În plus, în unele țări, statisticile nu disting sârbă de sârbocroata. Distribuția populației sârbe în lume este următoarea: este oficială în Șerbia, în Kosovo, în Bosnia și Herțegovina și în Muntenegru, și are statut de limbă minoritara recunoscută, adică folosibila oficial în condiții diferite de la țară la țară, în: Croația, Republica
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sârbă și limba croată se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Șerbiei, țara învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad susțin din ce in ce mai mult ideea limbii sârbocroate. În Iugoslavia comunistă de dupa al Doilea Război Mondial, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Șerbiei, țara învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad susțin din ce in ce mai mult ideea limbii sârbocroate. În Iugoslavia comunistă de dupa al Doilea Război Mondial, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În această perioadă, limba sârbă evoluează mai departe. Ca urmare a urbanizării se răspândește un așa-numit „stil belgrădean
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
liturgice, iar constituția prevede că limba oficială a statului este limba sârbă scrisă cu alfabetul chirilic, dar și alfabetul latin rămâne de folosință curentă. În 1997 s-a creat Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe care activează pentru înlocuirea standardului limbii sârbocroate, fără să practice purismul față de cuvintele croate, pe care le tratează că împrumuturi. Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
(în limba croată "srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav", "centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav" sau "centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav") este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni. Acest termen împrumutat din dialectologie poate fi considerat din două puncte de vedere: Componentele diasistemului
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
Suedia și Norvegia. Alt continuum dialectal din Europa este cel slav de sud care merge din nord-vestul Sloveniei până în sud-estul Bulgariei, trecând prin Croația, Serbia, Muntenegru și Republica Macedonia. Limbile standard din această arie au fost până în anii 1990 slovena, sârbocroata, macedoneana și bulgara, dar după destrămarea Iugoslaviei, sârbocroata a fost divizată în patru limbi standard: sârba, croata, bosniaca și muntenegreana. Există și un continuum dialectal slav de nord, care cuprinde în principal limbile rusă, ucraineană, bielorusă, poloneză, slovacă și cehă
Continuum dialectal () [Corola-website/Science/304980_a_306309]
-
este cel slav de sud care merge din nord-vestul Sloveniei până în sud-estul Bulgariei, trecând prin Croația, Serbia, Muntenegru și Republica Macedonia. Limbile standard din această arie au fost până în anii 1990 slovena, sârbocroata, macedoneana și bulgara, dar după destrămarea Iugoslaviei, sârbocroata a fost divizată în patru limbi standard: sârba, croata, bosniaca și muntenegreana. Există și un continuum dialectal slav de nord, care cuprinde în principal limbile rusă, ucraineană, bielorusă, poloneză, slovacă și cehă. Un continuum dialectal din Orientul Apropiat a fost
Continuum dialectal () [Corola-website/Science/304980_a_306309]
-
solo cântare, acordeon și chitară. Școala muzicală medială este fondată în anul școlar 1956/1957 și este un momentul cel mai important pentru educație muzicală în Krajina bosniacă (Craina). Ore în școală nou-înființată a fost: Ore generale a fost limba sârbocroată, istorie, limbi străini (germană, rusă, franceză) și sport. În 1956 școala a schimbat nume în "Muzička škola u Banjoj Luci" (română: Școala muzicală în Banja Luka (Banea Luka) ) Sub nume acest, școală a făcut că doi școli muzicale: Școala inferioară
Muzička škola quot;Vlado Miloševićquot; () [Corola-website/Science/333996_a_335325]
-
inventate la începutul secolului XX de către scriitoarea și sufrageta Hulda Garborg, soția romancierului Arne Garborg, care s-a inspirat din mai multe costume europene de sfârșit de secol XIX). Din aceleași considerente, s-au luptat să despartă limba lor comună, sârbocroata, în două limbi distincte (croata și sârba) pe baza unor „tradiții literare” separate. Din punct de vedere sociologic, ceea ce contează este mai puțin vechimea conținutului unei tradiții, cât eficacitatea procesului prin care anumite credințe și înțelesuri ajung să fie luate
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limbă oficială în Bosnia și Herțegovina și de folosință oficială în Muntenegru și în unele localități din Serbia. Sunt lingviști, mai ales sârbi, dar și croați, care nu iau în seamă
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
în afară de sârbi, de către croați și de către musulmanii din Bosnia și Herțegovina [...] Această limbă este numită croată de către croați și sârbă de către sârbi”. După părerea lingvistei croate Snježana Kordić de asemenea, nu se poate vorbi științific decât de o limbă unitară sârbocroată (cu această denumire tradițional adoptată de mediile academice), indiferent de cum o numesc vorbitorii ei sau de faptul că, din motive naționaliste, se vorbește despre patru limbi diferite. Ideea de limbă bosniacă a fost reluată după destrămarea Iugoslaviei și formarea statului
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]