64 matches
-
oficială a țării este limba muntenegreană, având și aceasta standardul său. Acesta include trăsături proprii comune tuturor graiurilor din Muntenegru și trăsături ale limbii literaturii muntenegrene de dinaintea reformei lui Karadžić. Majoritatea vorbitorilor nu și-a desemnat niciodată limba ca fiind sârbocroata. Acesta era un termen de specialitate folosit de lingviști și de oficialități. Sârbii au afirmat totdeauna că vorbesc sârbește, iar croații că vorbesc croata. Muntenegrenii considerau în general că vorbesc sârba sau, uneori, muntenegreana, iar bosniacii spuneau că vorbesc croata
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
se găsește termenul "naš jezik" „limba noastră” și adverbul "naški" „pe limba noastră”. Denumirea limbii materne reprezintă o problemă pentru cei proveniți din căsătorii mixte. Cei care nu vor să renunțe la nicio parte a identității lor, spun că vorbesc sârbocroata. Numai în Croația se găsește acest termen în documentele recensămintelor. Aici numărul celor care declară ca limbă maternă sârbocroata este de 7.822, iar al celor cu limba maternă croatosârba - de 3.059, în total 10.881 de persoane dintr-
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
pentru cei proveniți din căsătorii mixte. Cei care nu vor să renunțe la nicio parte a identității lor, spun că vorbesc sârbocroata. Numai în Croația se găsește acest termen în documentele recensămintelor. Aici numărul celor care declară ca limbă maternă sârbocroata este de 7.822, iar al celor cu limba maternă croatosârba - de 3.059, în total 10.881 de persoane dintr-un număr de 4.284.889 de locuitori. În unele țări, statisticile care iau în seamă limba maternă a
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
al celor cu limba maternă croatosârba - de 3.059, în total 10.881 de persoane dintr-un număr de 4.284.889 de locuitori. În unele țări, statisticile care iau în seamă limba maternă a locuitorilor continuă să folosească termenul „sârbocroată”. De exemplu în Canada se menționează separat vorbitorii de sârbă, de croată și de sârbocroată. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a adoptat denumirea „bosniacă, croată sau sârbă”. Controversele în jurul termenului „sârbocroată” sunt foarte vii de la dezintegrarea Iugoslaviei, nu numai
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
denumirea „bosniacă, croată sau sârbă”. Controversele în jurul termenului „sârbocroată” sunt foarte vii de la dezintegrarea Iugoslaviei, nu numai între lingviști sârbi și croați, ci și printre cei sârbi și cei croați. Unii afirmă existența entității pe care continuă să o numească sârbocroată, alții o recunosc și o numesc diasistem, alții refuză să o trateze ca entitate și, prin urmare, nu o denumesc nicicum. Unii lingviști sârbi, precum Vera Bojić, Predrag Dragić Kijuk, Miloš Kovačević și Tiodor Rosić, sunt de părere că toți
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sârba și croata sunt limbi aparte, și cel lingvistic, care le consideră ca o singură limbă. În privința termenului pentru a o denumi, el afirmă: „și în zilele noastre lingviștii folosesc deseori, alături de denumirea limba sârbă sau limba croată, termenii limba sârbocroată sau croatosârbă ca denumiri lingvistice ale acestei limbi”. Același autor constată că în prezent, în Serbia, „politica lingvistică și planificarea lingvistică se organizează în jurul noțiunii de "limbă literară sârbă" și nu cea de limbă "sârbocroată"”. Pavle Ivić afirmă că „limba
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sau limba croată, termenii limba sârbocroată sau croatosârbă ca denumiri lingvistice ale acestei limbi”. Același autor constată că în prezent, în Serbia, „politica lingvistică și planificarea lingvistică se organizează în jurul noțiunii de "limbă literară sârbă" și nu cea de limbă "sârbocroată"”. Pavle Ivić afirmă că „limba vorbită de sârbi se numește cel mai adesea sârbocroată în știință”, precizând că este vorbită și de croați, și de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Același autor constată că în prezent, în Serbia, „politica lingvistică și planificarea lingvistică se organizează în jurul noțiunii de "limbă literară sârbă" și nu cea de limbă "sârbocroată"”. Pavle Ivić afirmă că „limba vorbită de sârbi se numește cel mai adesea sârbocroată în știință”, precizând că este vorbită și de croați, și de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb, Ranko Bugarski, spune că limba sârbocroată „continuă să trăiască, deși în mod neoficial”. Unii
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
vorbită de sârbi se numește cel mai adesea sârbocroată în știință”, precizând că este vorbită și de croați, și de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb, Ranko Bugarski, spune că limba sârbocroată „continuă să trăiască, deși în mod neoficial”. Unii lingviști croați admit existența entității lingvistice discutate, dar resping termenii sârbocroată și croatosârbă ca fiind compromiși. Dalibor Brozović propune în locul lor termenul „diasistem slav de centru-sud”, preluat din dialectologie. Ideea și denumirea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de musulmanii din Bosnia și Herțegovina, croații numind-o croată, iar sârbii - sârbă. Alt lingvist sârb, Ranko Bugarski, spune că limba sârbocroată „continuă să trăiască, deși în mod neoficial”. Unii lingviști croați admit existența entității lingvistice discutate, dar resping termenii sârbocroată și croatosârbă ca fiind compromiși. Dalibor Brozović propune în locul lor termenul „diasistem slav de centru-sud”, preluat din dialectologie. Ideea și denumirea sunt adoptate de alți lingviști croați, precum Mijo Lončarić, Ranko Matasović, Josip Lisac. Sunt și lingviști bosniaci care împărtășesc
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Josip Lisac. Sunt și lingviști bosniaci care împărtășesc acest punct de vedere, de exemplu Dževad Jahić și Senahid Halilović. Lingvistul muntenegrean Vojislav Nikčević, principalul promotor al ideii de limbă muntenegreană, preferă termenul „diasistem štokavian”, adică ignoră celelalte dialecte cuprinse în „sârbocroată”: čakavian, kajkavian și torlakian. Alți lingviști croați resping orice comunitate de limbă între croați, sârbi, muntenegreni și bosniaci, afirmând că nu trebuie să se ocupe de asemănările dintre limbile lor, ci numai de limba croată. Prin urmare, ei nu acceptă
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
și cele sârbe că sunt „dialecte diferite ale aceleiași limbi”. Snježana Kordić afirmă că este vorba de o limbă unitară atât din puncte de vedere lingvistic, cât și sociolingvistic, și că nu există niciun motiv să nu se mai numească sârbocroată. În Bosnia și Herțegovina se folosește uneori termenul „limba bosniacă”, alteori se tratează împreună bosniaca, croata și sârba, cu prescurtarea BHS, considerându-se totodată limbi aparte. Lingvistul Nedad Memić folosește și el prescurtarea "BHS", pe care o declină ca orice
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
muntenegrenilor și, pe de altă parte, realitatea sociolingvistică a patru limbi "ausbau" care îi corespund, deși nu există unitate terminologică nici între acești lingviști. Unii folosesc termenul „sârbocroată”, de exemplu Robert D. Greenberg, care constată în același timp „dezintegrarea limbii sârbocroate unificate” și vorbește despre cele „patru limbi urmașe ale sârbocroatei”. Alți lingviști adoptă termenul diasistem slav de centru-sud, de exemplu Svein Mønnesland, care scrie: „Limba vorbită de croați, sârbi, musulmanii din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca o singură limbă slavă, în sens lingvistic [...]. Această limbă sau "arie lingvistică" situată între limbile slovenă și bulgară/macedoneană poate fi numită slavă de centru-sud (pentru a evita termenul contestat sârbocroată)”. Juhani Nuorluoto este un alt autor care folosește acest termen. În unele instituții, limba se predă cu denumirea a trei sau patru standarde ale sale. La Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris, aceasta este „bosniacă-croată-sârbă”», la Universitatea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Croata este limba maternă a 5-6 milioane de vorbitori, fiind limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Serbia (Voivodina) și în Muntenegru. O vorbesc și minoritățile naționale croate din țările
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
era unirea tuturor slavilor de sud, de la sloveni la bulgari, care trăiau toți sub stăpâniri străine, într-o utopică națiune ilirică. Aspirațiile ei se potriveau cu cele ale unor intelectuali sârbi, ceea ce a dus, pe plan lingvistic, la ideea limbii sârbocroate. Există o convergență între reforma lui Vuk Stefanović Karadžić pentru limba sârbă, care a fundamentat standardul acesteia tot pe dialectul štokavian, și cea a lui Ljudevit Gaj. Aceasta se reflectă, de exemplu, în așa-numitul „Acord de la Viena”, din 1850
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
croate de limba sârbă se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad caută să impună ideea limbii sârbocroate, ba chiar să facă din limba sârbă cu pronunțare ekaviană limba întregului stat, ceea ce nu este pe placul croaților doritori de independență. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial se înființează așa-numitul Stat Independent Croația, satelit al Germaniei naziste
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
naziste, în care se declanșează o prigoană cumplită împotriva minorității sârbe. Pe plan lingvistic se caută îndepărtarea cât mai accentuată a limbii croate de limba sârbă, prin așa-zisa „purificare” de elementele sârbești. În Iugoslavia comunistă de după război, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
acceptată și de comuniștii croați, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în acesta se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În urma relativei liberalizări a regimului în anii ’60, se manifestă nemulțumirea intelectualilor croați cauzată de dominația variantei sârbe a
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este in acelasi timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroata” și, printr-un termen neutru, diasistemul slav de centru-sud, dar și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limba oficială în Șerbia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru, fiind vorbită și de minoritățile naționale sârbe din țările vecine cu Șerbia
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
numai dacă acest lucru este precizat, deoarece majoritatea statisticilor se referă la persoanele de naționalitate sârbă sau care provin din Șerbia. Nu se știe câți dintre acestia vorbesc efectiv sârbește. În plus, în unele țări, statisticile nu disting sârbă de sârbocroata. Distribuția populației sârbe în lume este următoarea: este oficială în Șerbia, în Kosovo, în Bosnia și Herțegovina și în Muntenegru, și are statut de limbă minoritara recunoscută, adică folosibila oficial în condiții diferite de la țară la țară, în: Croația, Republica
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sârbă și limba croată se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Șerbiei, țara învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad susțin din ce in ce mai mult ideea limbii sârbocroate. În Iugoslavia comunistă de dupa al Doilea Război Mondial, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Șerbiei, țara învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad susțin din ce in ce mai mult ideea limbii sârbocroate. În Iugoslavia comunistă de dupa al Doilea Război Mondial, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În această perioadă, limba sârbă evoluează mai departe. Ca urmare a urbanizării se răspândește un așa-numit „stil belgrădean
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
liturgice, iar constituția prevede că limba oficială a statului este limba sârbă scrisă cu alfabetul chirilic, dar și alfabetul latin rămâne de folosință curentă. În 1997 s-a creat Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe care activează pentru înlocuirea standardului limbii sârbocroate, fără să practice purismul față de cuvintele croate, pe care le tratează că împrumuturi. Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]