1,975 matches
-
și nu va fi, atâta timp cât se va lupta cu idei preconcepute. Bill Gates, care cu Microsoft a repurtat Într-adevăr un mare succes, nu a avut de luptat decât cu inerția obișnuită față de ce este nou, și nu cu adversități sădite În om din fragedă copilărie. Ca orice Întreprindere, Ortho-Cycle a avut, ca În Biblie, vaci grase și vaci slabe: dintre ultimele enumăr crizele financiare mondiale și apariția bracketilor fabricați prin metalurgia pudrelor (injection molding). Apoi, față de stomatologie, pe care nu
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
Dumnezeu” ( Nicolae Dabija ) Dragă mi-e, Doamne, libertatea, În infinitul ei, din mine! Dar toată fiinta-i, si nu partea, E liberă, numai în Tine! Cine, din Lumea-Ti, vietatea Duhului meu, în lanțuri, ține? Și nu, cu toată bunătatea, Sădește binele, în mine? Și de îl calc, si-aleg păcatul, Cine mă ia în brațe line, Și iad de sunt, ca pe-mparatul Înduioșărilor divine? Și ultimul damnat din lume, De sunt, și spun din cuget: iartă! Cine mă spală
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]
-
Cât de multe Încap În acest cuvânt! Dacă strecor lavă analogiilor În simplitatea limbajului, ajung la o altă Întrebare pentru poet și pentru Îngerul lui. Nu-i așa că divinitatea Însăși este rezultatul jertfei sublime din iubire concretă? „Și ne-am sădit În datini demnitatea. Din troiți ne-a grăit Domnul Iisus; Să fim creștini, să dăm copii și cazne, Martiri În sacrificiul cel presus. .................................................. Chiar printre cei departe de obârșii Se poartă hâzi, români ce-au fost frumoși. Ei duc sărutul
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
cu melancolie, cu durere, cu regret, pentru că aici, ACASĂ, oamenii frumoși, românii cu suflet frumos, sunt din ce In ce mai rări. George Filip: Întrebarea această nu-mi place. Auzi... mă Întrebi dacă românul este omul frumos... ales de Dumnezeu? Dar ce, creatorul a sădit pe Pamant români și OAMENI ? Noi suntem toți niște creații Divine care ne-am autointitulat Oameni... albi, galbeni, negri și alte altoiuri. Și ca să-ți dau răspunsul la Întrebare afirm cu mâna pe inimă că ROMÂNUL tău un este În
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
el e și capabil de a se putea împărtăși din ele. Căci după cum ochiul ajunge să guste părtășia (κοινωνία) razelor luminoase prin aceea că firea a pus în el o putere ce atrage spre sine elemente înrudite cu ceea ce a sădit în ochi, tot așa va trebui să fi insuflat Dumnezeu și în firea omului ceva înrudit cu Sine, pentru ca prin aceasta omul să ajungă să-L dorească pe Dumnezeu. Doar și firea celor necuvântătoare, fie că trăiesc în apă sau
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
dar o ia și Înaintea greșelilor, făcându-l pe om să nu cadă rob păcatului: „... de obicei sfiala care se află În firea omului este o armă mare Și puternică cu care Înlăturăm păcatul. Cred că ea a fost anume sădită În fire de Dumnezeu pentru ca această dispoziție sufletească să ne Întoarcă de la rele. Sentimentul sfielii este Înrudit cu cel al rușinii Și au anumite trăsături comune. Căci prin ele amândouă se pune stavilă păcatului, chiar dacă cineva ar vrea să se
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
omul să zugrăvească peste chip asemănarea cu Dumnezeu. Botezul este descoperirea chipului și reaprinderea dorului după Dumnezeu. Apa botezului curăță chipul lui Dumnezeu din noi și ne dă puterea să realizăm asemănarea cu Dumnezeu, se spală toată fărădelegea și se sădește în suflet dorința de mai bine. Prin botez, primim din nou pe Dumnezeu în noi. În inima noastră, în omul cel dinlăuntru, tronează ca într-o Sfântă a Sfintelor, începând de la botez, în chip ascuns, Hristos, pentru a se face
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
toată putința de a fi contemplat și de a produce desfătare<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a raiului, în Filocalia..., vol. VI, Edit. Humanitas, București, 1997, p. 346. footnote>. Dumnezeu l-a creat pe om pentru o viață fericită, sădind în el chipul Său, dar l-a înzestrat și cu libertatea de a alege sau nu comuniunea cu El, căci în cazul în care Dumnezeu l-ar fi constrâns să fi îndeplinit ceea ce El dorea, omul ar fi făcut aceasta
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
chipul și asemănarea Noastră (Facere 1, 26). El a fost creat cu trup și suflet după chipul lui Dumnezeu. Datorită acestui chip nici un om nu trebuie disprețuit, întrucât aceasta este adevărata valoare a omului: faptul că în el a fost sădit chipul lui Dumnezeu. Sfinții Părinți menționează că în acest chip sunt cuprinse darurile oferite de Dumnezeu: existență, stăpânire asupra întregii naturi, libertate, rațiune, voință, sentiment. Prin acestea omul se împărtășește de Rațiunea, Voința și Dragostea dumnezeiască și se deosebește de
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
înzestrat pe om cu rațiune pentru a-L putea cunoaște pe El, cu dorință pentru a năzui spre El și a se bucura de El. Pentru că a fost creat să se unească cu Dumnezeu, în sufletul lui i-a fost sădită dorința după Creatorul său, dorință care să-l facă să tindă spre înălțarea la El și spre unirea cu El. I-a fost dăruită iuțimea pentru a o folosi împotriva a tot ce ar fi încercat să-l îndepărteze de
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
primite, ci să se deschidă continuu și cu totul harului Său<footnote Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, în românește de Marinela Bojin, Edit. Sophia, București, 2001, p. 15. footnote>. Același autor, pe baza învățăturii Sfinților Părinți precizează că virtuțile sunt sădite în însăși firea omului, nefiind calități care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuși în ceea ce privește acest subiect o concepție dinamică: virtuțile nu i-au fost date omului într-un chip deplin; ele aparțin naturii sale
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
despre raiul cel din afară, văzut și cunoscut prin simțuri<footnote Aici se face referire la întreaga zidire cea văzută și simțită, adică pământul, cerul și cele din ele, acestea fiind create ca un mare rai tuturor oamenilor, înainte de raiul sădit în Eden - vezi Cuv. Nichita Stithatul, Vederea duhovnicească a raiului, în Filocalia..., vol. VI, p. 318. footnote>, care ni se deschide prin contemplarea rațiunilor dumnezeiești ale lucrurilor și despre cel din lăuntrul nostru, cel cunoscut cu mintea, care ni se
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
mărimea harului, dar plin de toată putința de a fi contemplat și de a produce desfătare<footnote Cuv. Nichita Stithatul, op. cit., p. 319. footnote>. Vorbind mai întâi de raiul cel sensibil, Cuviosul Nichita Stithatul spune că în mijlocul acestuia a fost sădit pomul vieții care este Dumnezeu Însuși, Făcătorul tuturor, precum s-a scris: Dumnezeu în mijlocul ei și nu se va clătina (Ps. XLV, 5). Iar pomul cunoștinței sau al cunoștinței binelui și răului este firea noastră și alcătuirea omului<footnote Ibidem
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
la gânduri, mișcări și preocupări necuviincioase. De aceea trebuia să crească mai întâi la capacitatea de a privi cu o simțire călăuzită de mintea înduhovnicită. Mai pe urmă continuă: Dar să vorbim și despre raiul dumnezeiesc, și cunoscut cu mintea, sădit în zidirea nevăzută a sufletelor noastre, să arătăm care sunt plantele dumnezeiești sădite în el și care este lucrarea noastră în aceasta. Despre acestea n-am aflat să fi scris nici unul din dumnezeieștii părinți de odinioară<footnote Ibidem, p. 322
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
la capacitatea de a privi cu o simțire călăuzită de mintea înduhovnicită. Mai pe urmă continuă: Dar să vorbim și despre raiul dumnezeiesc, și cunoscut cu mintea, sădit în zidirea nevăzută a sufletelor noastre, să arătăm care sunt plantele dumnezeiești sădite în el și care este lucrarea noastră în aceasta. Despre acestea n-am aflat să fi scris nici unul din dumnezeieștii părinți de odinioară<footnote Ibidem, p. 322 footnote>. Această nouă explicație este adresată celor ce au lucrat în el (în
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
el și paza lui<footnote Ibidem. footnote>. Întâlnim aici o idee a Sfântului Maxim Mărturisitorul care precizează că omul este nu lumea mică, ci lumea mare, pentru că el cuprinde lumea văzută în sine prin cugetare. Deci în această lume mare sădește Dumnezeu un alt rai dumnezeiesc, mult superior celui ce cade sub simțuri, ca unul ce este împodobit cu plante veșnic nemuritoare și pururi verzi și luminat de Soarele dreptății. În acest rai a sădit Dumnezeu pomul vieții și pomul cunoștinței
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
cugetare. Deci în această lume mare sădește Dumnezeu un alt rai dumnezeiesc, mult superior celui ce cade sub simțuri, ca unul ce este împodobit cu plante veșnic nemuritoare și pururi verzi și luminat de Soarele dreptății. În acest rai a sădit Dumnezeu pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului. Iar pomul vieții este Sfântul Duh, Care sălășluiește în omul credincios, după cum spune Pavel: Nu știți că trupurile voastre sunt templul Sfântului Duh, Care locuiește în voi? (I Cor. VI, 19
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
mod liber îndumnezeirea. Și Adam n-a făcut-o. Sfântul Grigorie de Nyssa atrage atenția asupra faptului uimitor că tot în mijlocul raiului era și acest pom, pomul vieții. Într-adevăr, Sfânta Scriptură ne arată că în mijlocul grădinii paradisiace, Dumnezeu a sădit pomul cunoștinței binelui și răului și pomul numit pomul vieții, căruia îi conferă aceeași centralitate spațială. Aceasta înseamnă că ambii se aflau în același punct central, căci nu pot fi două puncte centrale. Aceasta poate să însemne că aceeași lume
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Dumnezeu, nu cu patimă, adică cu uitarea lui Dumnezeu. Toate își au vremea lor ca să se cunoască și să se săvârșească cum se cuvine, trebuind să aștepte creșterea omului la înălțimea lor. Pomul cunoștinței binelui și răului (sau lumea), ca sădit tot de Dumnezeu, nu era ceva rău în sine. Dar omul nu era crescut la starea în care îl putea privi în mod just și neprimejdios. Deci interzicerea atingerii de el era o amânare, nu o oprire veșnică [...] Răul nu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
întrebuința, cel puțin momentan, căci acest pom nu a avut vreo anumită putere spirituală. Căderea omului în păcat s-a petrecut prin mâncarea din pomul neascultării. Acest pom nu a fost unul mitologic, ci profund real, dar nu a fost sădit de Dumnezeu ca tentație pentru om de a cădea în păcat, ci pentru ca omul să se întărească în practicarea virtuții. Aceasta o arată Sfântul Grigorie de Nazianz când spune că pomul cunoștinței nu a fost sădit cu vreun gând rău
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
dar nu a fost sădit de Dumnezeu ca tentație pentru om de a cădea în păcat, ci pentru ca omul să se întărească în practicarea virtuții. Aceasta o arată Sfântul Grigorie de Nazianz când spune că pomul cunoștinței nu a fost sădit cu vreun gând rău de la început și nu din vreo invidie oarecare a fost oprită atingerea fructelor sale; din contra, era sănătos pentru cel ce mânca din ele la timpul cuvenit, căci pomul acesta era contemplarea la care erau chemați
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
pe noi Dumnezeu. Gândește-te la cele ce-ți spun: Dumnezeu nare nevoie de nimic de la noi ci Își este de-ajuns; ne-a adus din neființă la ființă, ne-a dat suflet, cum nu are nimeni pe pământ, a sădit raiul, a întins cerul (...) și dac-ai încerca să vorbești despre toate bunurile și frumusețile date de Dumnezeu omului, ar trebui să povestești nespus de mult, fără însă a ajunge vreodată să le spui pe toate.<footnote Sf. Ioan Gură
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
ceva din imago Dei inscripționată în viața noastră și în elementele constitutive ale universului. Omul, prin însăși firea lui, simte nevoia de a intra în legătură directă cu Dumnezeu Cel personal, prin continua transcendere spre Absolut, căci i s-a sădit în suflet puterea de a iubi. Persoana umană este mânată lăuntric spre deschiderea prin iubire, pentru că ea are ca fundament care a creat-o și o susține cu această tendință, comuniunea treimică de Persoane, ca veșnică și supremă deschidere reciprocă
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
-l poate bucura pe om<footnote Sf. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Studiu introductiv și traducere din limba greacă de Pr.Prof.Dr. Teodor Bodogae, EIBMBOR, București, 1997, p. 87. footnote>. Când se referă la dorul după Dumnezeu și viața veșnică, sădite în sufletul omului, Sfântul Grigorie Teologul afirmă: În calitate de pământ, sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, P.G. XXXVII, col. 452AB. footnote
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
pe noi Dumnezeu. Gândește-te la cele ce-ți spun: Dumnezeu nare nevoie de nimic de la noi ci Își este de-ajuns; ne-a adus din neființă la ființă, ne-a dat suflet, cum nu are nimeni pe pământ, a sădit raiul, a întins cerul (...) și dac-ai încerca să vorbești despre toate bunurile și frumusețile date de Dumnezeu omului, ar trebui să povestești nespus de mult, fără însă a ajunge vreodată să le spui pe toate.<footnote Sf. Ioan Gură
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]