83 matches
-
N. Romica; - domnului plutonier-major Beciu N. Ionut-Marius; - domnului plutonier-major Bolog Gh. Măricel; - domnului plutonier-major Giurca N. Nelu; - domnului plutonier-major Huminic I. Adrian; - domnului plutonier-major Pălălău P. Victor; - domnului plutonier-major Popescu M. Marius; - doamnei plutonier-major Radu D. Elenă; - domnului plutonier major Sălăjean A. Mircea; - domnului plutonier Curea Gh. Dumitru; - domnului plutonier Matei Gh. Aurel; - domnului plutonier Rădulescu V. Florin-Adrian; - domnului plutonier Zdraicovici V. Gigi. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU
DECRET nr. 982 din 29 noiembrie 2002 privind conferirea unor decoraţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146353_a_147682]
-
Naționale Române 6. Suhov Andrei - senator, Partidul Socialist al Muncii 7. Dobrescu Ion - deputat, Partidul Liberal '93. Anexă 15 GRUPUL DE PRIETENIE CU STATELE UNITE MEXICANE (10 persoane) Președinte: Gvozdenovici Slavomir - deputat, Uniunea Democrată a Sârbilor și Carasovenilor din România Vicepreședinte: Sălăjean Gheorghe - deputat, Partidul Democrației Sociale din România Secretar: Bercea Florian - deputat, Partidul Democrat Membri: 1. Culcea Ion - senator, Partidul Democrației Sociale din România 2. Nicolae Ivanciu-Valeanu - deputat, Partidul Democrației Sociale din România 3. Popa Daniela - deputat, Partidul Democra��iei Sociale
HOTĂR��RE Nr. 7 din 5 mai 1994 privind componenta nominală a unor grupuri parlamentare de prietenie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109884_a_111213]
-
Iermata Neagră Comuna Zimandu Nou Sate: Zimandu Nou, Andrei Șaguna, Zimandcuz Colegiul uninominal pentru alegerea Camerei Deputaților nr. 5 Orașul PÂNCOTA Localitate componentă: Pâncota Sat ce aparține orașului: Măderat Orașul SEBIȘ Localitate componentă: Sebiș Sate ce aparțin orașului: Donceni, Prunișor, Sălăjeni Comuna Almaș Sate: Almaș, Cil, Joia Mare, Rădești Comuna Archiș Sate: Archiș, Bârzești, Groșeni, Nermiș Comuna Bârsa Sate: Bârsa, Aldești, Hodiș, Voivodeni Comuna Beliu Sate: Beliu, Benești, Bochia, Secaci, Tăgădău, Vasile Goldiș Comuna Bocsig Sate: Bocsig, Mănerău, Răpsig Comuna Brazii
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Bobota este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea Bobota este situată în partea nordică a județului, în zona colinara a Platformei Sălăjene Marginale, la contactul Colinelor Toglaciului cu culoarul Crasnei și Piemontul Sălăjean, la o distanță de 35 km față de municipiul Zalău, si la 23 km față de Șimleu Silvaniei - cel mai apropiat oraș. Relieful predominant este deluros și aparține Depresiunii Sălajului cu
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
Bobota este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea Bobota este situată în partea nordică a județului, în zona colinara a Platformei Sălăjene Marginale, la contactul Colinelor Toglaciului cu culoarul Crasnei și Piemontul Sălăjean, la o distanță de 35 km față de municipiul Zalău, si la 23 km față de Șimleu Silvaniei - cel mai apropiat oraș. Relieful predominant este deluros și aparține Depresiunii Sălajului cu soluri silvestre (brune și brunroșcate de pădure). Vegetația zonei are ca
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
Cizer (în maghiară "Csízér", popular: Țizer) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Cizerul este una dintre cele mai vechi așezări sălăjene, atestată documentar din anul 1219. În hotarele localității este cuprinsă din anul 1968 și așezarea Boianu Crasnei. Satul Cizer este situat la limita sud-vestică a județul Sălaj, ocupă zona marginală de contact a Depresiunii Crasna cu horstul lamelar al Meseșului
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
distinge o casă de lemn din secolul 18, monument de arhitectură. Folclorul și obiceiurile strămoșești ale românilor de pe aceste meleaguri fac din Cizer un areal de convergență turistică de necontestat. Trecutul îndepărtat al satului Cizer este documentat de câțiva istorici sălăjeni și localnici. Petri Mór a făcut în Monografia județului Sălaj din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr au publicat o nouă Schița monografică a Sălagiului în 1908, din
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
român, în data de 6 august 1908, în drumul lor de la stația de tren Ciucea cu trăsurile spre Șimleu. Au fost întâmpinați de preotul satului Aurel Orian și de țăranul Ioan Boca în numele comunității, și de vicarul Alimpiu Barbulovici în numele sălăjenilor. Li s-a oferit o masă de prânz celor aproximativ 40 oaspeți în curtea învățătorului Nichita Liscan. Veronica Chita, căsătorită Lișcan. A fost fiica preotului Ioan Chita din Leșu. S.a căsătorit cu Nechita Lișcan, absolvent al Școlii normale din
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
Sălăjeni este un sat în comuna Bocșa din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea este situată pe malul drept al Văii Zalăului. Localitatea Sălăjeni a fost atestată documentar în jurul anului 1430, sub denumirea de "Curitau" ("Equriteu"). Înaintea anului 1895, localitatea avea hotarele
Sălăjeni, Sălaj () [Corola-website/Science/301829_a_303158]
-
763-770. · Imaginea-document în pictură din Transilvania, în Noi cercetări în domeniul istoriei artei româneᗰti, Bucureᗰti, 1983, p.68-72. · Iacov din Răᗰinari, pictor al monumentelor româneᗰti din zona centrală a Transilvaniei în sec. XVIII, în Marisia, XIII-XIV, 1983-1984, p.387-393. · Pictori sălăjeni din sec. al XVIII-lea, în Acta Musei Porolisensis, 8, 1984, p.793- 800. · Răᗰinari, un centru de pictură din secolul al XVIII-lea, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XXVI, 1983-1984, p.377-391. Un valoros ansamblu de
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Arhangheli Mihail și Gavril, a fost ridicată probabil în anul 1742 în localitatea Mal din județul Sălaj. Lăcașul a ars în 1939. Trăsăturile lui cunoscute indică o asemănare foarte mare cu biserica de lemn din Ban și cu alte biserici sălăjene. Într-o veche monografie a Sălajului, biserica de lemn din Mal a fost datată în anul 1742. Dealtfel bătrânii apreciază că "„o fo vetye așe cam ca acee din Sârbi”", care datează tot din secolul 18. E posibil ca datarea
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
între cele cu plan dreptunghiular, cu altar decroșat, terminat cu cinci laturi, și o intrare pe latura de sud printr-un târnaț cu stâlpi de-alungul tindei și naosului. Presupunem că biserica din Mal nu se deosebea de majoritatea celorlalte biserici sălăjene în ceea ce privește interiorul. Acesta avea, în acest caz, o tindă îngustă și întunecoasă, tăvănită pe sub tălpile turnului, și un naos boltit, luminat de o fereastră măruntă, la care s-a mai adăugat una probabil ulterior. Tinda și naosul erau, conform tradiției
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
decorat. Pictura murală a bisericii se datorează zugravului Dumitru Ispas din Gilău, care lucrează aici în colaborare cu fiul său Ștefan. Maestrului Ispas i se datorează decorul pictat al multor biserici de lemn din bazinul Someșului Mic sau din părțile sălăjene: Sânpaul, jud. Cluj, 1788; Agârbiciu jud. Cluj, 1801; Dângău Mic, jud. Cluj, 1802; Muntele Rece, jud. Cluj, 1803; Finișel, jud. Cluj, 1807; Păniceni, jud. Cluj, 1809; Tăuți, jud. Cluj, 1829; Petrindu, jud. Sălaj, 1835 (biserică transferată la Muzeul Etnografic al
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
preferate toate culorile vii. Pictura a fost „recondiționată” de pictorul Körössy János în 1974, an în care biserica a fost supusă unor lucrări de renovare. Recent, biserica a fost inclusă într-un program de restaurare, alături de alte biserici de lemn sălăjene, fiind refăcute acoperișul de șindrilă și fundația.
Biserica de lemn din Toplița, Sălaj () [Corola-website/Science/310148_a_311477]
-
care a documentat și publicat scurte articole despre câteva biserici de lemn din Sălajul actual. După 1964, Direcția Monumentelor Istorice a trimis în Sălaj pentru completarea listei monumentelor istorice, pe cercetătoarea Ioana Cristache-Panait, cea care a umblat neobosit în satele sălăjene, publicând mai multe studii valoroase despre bisericile de lemn de pe aceste meleaguri. În aceeași perioadă a studiat bisericile de lemn din partea de apus a Sălajului cercetătorul Ioan Godea. Cei doi își împart meritul de a publica primul repertoriu al bisericilor
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
lăcașe de cult. Dacă această funcțiune va fi preluată de o altă biserică, biserica de lemn riscă să dispară. Numărul bisericilor de lemn a scăzut continuu în veacul trecut. Procesul înlocuirii lor cu cele de zid a început pe meleagurile sălăjene după 1850 și a culminat în prima jumătate a secolului 20. Este timpul ca procesul de distrugere a unui ansamblu semnificativ din patrimoniului cultural sălăjean să fie oprit definitiv, odată mai mult "„în județul bisericilor de lemn”". Lista celor 92
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
continuu în veacul trecut. Procesul înlocuirii lor cu cele de zid a început pe meleagurile sălăjene după 1850 și a culminat în prima jumătate a secolului 20. Este timpul ca procesul de distrugere a unui ansamblu semnificativ din patrimoniului cultural sălăjean să fie oprit definitiv, odată mai mult "„în județul bisericilor de lemn”". Lista celor 92 de biserici de lemn conservate (în aldin) completată cu 34 de biserici dispărute (în cursiv). Anii marcați în aldin indică datări certe. Celelalte datări sunt
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
Silvaniei, zicea că e zidită după forma bisericei celei vechi din Bănișor, care la 1241 deja a existat când a venit tătarii. Așa spunea preotul bătrân Moldovan. Biserica din Bănișor a fost loc de rugă (ca și o mănăstire) a Sălăjenilor. Despre biserica din Zalnoc a scris profesorul de la Universitatea din Budapesta Géza Czirbusz călugăr piarist în anul 1900 în foaia ”Magyar állam”. Pe lângă biserica de mult a fost cemeteriu, așa se deduce pentrucă când au făcut fântâna preotului, în mai
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
susținere. Îngrăditura în jurul bisericei lipsește, cimiterul e și inmorm. Spălat de ape și uzat de trecerea timpului, interiorul a fost odată pictat în întregime, probabil încă din secolul 18. Dar nu numai atât, așa după cum se ținea obiceiul în satele sălăjene, chiar si exteriorul a fost odată pictat, între brâul puternic profilat ce încinge biserică și streașina largă, protectoare. Aripile larg întinse ale consolelor de streașina din jurul altarului poligonal stăteau în acele vremuri ca niște file deschise de carte, viu colorate
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
specialiști la un moment dat a fi expresia vechimii edificiului. Această ipoteză, ulterior infirmată tocmai de cunoașterea tuturor bisericilor de lemn din Sălaj dovedește prin intermediul bisericii de lemn din Valea Loznei că această veche tradiție este continuată pe Valea Someșului sălăjean până în a doua jumătate a secolului XIX. La data edificării bisericii din Valea Loznei, în satul de proveniență al meșterului Pop Vasile, Cozla deja exista o biserică de zid dar trebuie spus că această localitate avea să se bucure de
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
Bode care picta în 1826 biserica de lemn din Măgura, Sălaj. Tot în Vima Mică, o biserică de lemn se păstrează până în zilele noastre. Astfel, fie prin intermediul bisericii din localitatea de origine fie prin intermediul altor biserici aflate pe valea Someșului sălăjean, meșterii care au ridicat biserica din Valea Loznei trebuie să fi fost obișnuiți cu această soluție cu două intrări de rezolvare a accesului în absida altarului, soluție adoptată și în cazul bisericii din Valea Loznei.
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
îngust decât corpul bisericii și încheiat în cinci laturi. Din imagini se remarcă tratarea decorativă a stâlpilor pridvorului, al portalului de la intrare, brâul care înconjura biserică și consolele puternice ieșite în trepte. Construcția nu se deosebea de majoritatea celorlalte biserici sălăjene în ceea ce privește interiorul. Acesta avea o tinda întunecoasa tăvănită pe sub tălpile turnului și un naos boltit luminat prin patru ferestre mărunte, câte două de fiecare latura. Tinda și naosul erau, conform tradiției secolului 18, despărțite de un perete cu o ușă
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
, dedicată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost ridicată în anul 1726 în localitatea omonimă din județul Sălaj de un binecunoscut meșter de biserici sălăjean, Freanț Nicoară din Agrij. Monumentul este astăzi dispărut, însă trăsăturile lui cunoscute indică o asemănare foarte mare cu alte biserici sălăjene precum cele din Mal și Fildu de Sus. Momentul ridicării bisericii a fost însemnat într-o pisanie săpată în
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
Gavril, a fost ridicată în anul 1726 în localitatea omonimă din județul Sălaj de un binecunoscut meșter de biserici sălăjean, Freanț Nicoară din Agrij. Monumentul este astăzi dispărut, însă trăsăturile lui cunoscute indică o asemănare foarte mare cu alte biserici sălăjene precum cele din Mal și Fildu de Sus. Momentul ridicării bisericii a fost însemnat într-o pisanie săpată în lemnul bisericii. Textul ei a fost cules și fotografiat de Leontin Ghergariu înainte de dispariția bisericii și are următorul conținut: "„Să se
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
pe deal, în capătul de răsărit al satului, din lemne groase de stejar. Era încheiată în cheotori netede, în partea mai jos de console, iar pereții erau ridicați drepți, din bârne cioplite în patru fețe. Meșterii ei călători au fost sălăjenii Freanț Nicoară din Agrij și Gligorie a Petri Brudului din Chendrea, care au semnat și biserica de lemn din Fildu de Sus un an mai târziu. Aceasta din urmă se păstrează și astăzi și, chiar dacă a fost semnificativ modificată pe la mijlocul
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]