32 matches
-
Tutovei, populația, redusă ca număr și dispusă în așezări mici, folosea în devălmășie doar marginile ei, atât cât îi trebuia, restul constituindu-se în marea masă forestieră, respectiv vestitul codru tutovean nestrăbătut de picior de om, un veritabil rai pentru sălbătăciuni. Cu timpul, prin înmulțirea satelor și înaintarea lor prin defrișări (tăieri) de păduri pe văi dinspre margini spre interiorul codrilor, suprafața pădurilor a început să se reducă simțitor (Fig.3). Dacă la început tăierea era "fără opreliște" (în baza "obiceiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
el cu doi băieți a lui, cu Ion care era cel mai mic și cu Neculai, care era cel mai mare. Era foarte, foarte necăjit. Avea o pușcă și cu aceia, aducea din pădure de-ale mâncării, împușcând câte o sălbătăciune. Odată ducându-mă la el am văzut în mijlocul casei o covată mare plină de carne. Și l-am întrebat: "moșu Ghioghi, ce ai făcut de ai atâta carne ? ". Iar el mi-a răspuns: Am tăiat cucoșul cel mare ". Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
format din râul Șomuzul ce-mi părea cât un ocean de mare, în care mișunau rățele, lișițele, găinușile, bâtlanii și pe fundul căruia în tinerețele mele am semănat mult amar de haliciuri 21 nevinovate, de care se minunau aripatele 22 sălbătăciuni. Pe vremea aceia, deși țările române erau înapoiete, rău întocmite politicește și expuse la multe nedreptăți și apăsări din partea cărmuitorilor, totuși locuitorii în genere se bucurau de un trai larg, îndemânatic și aveau trebuinți mult mai mici în raport cu cele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în câmp pentru ca iepurii să le treacă printre picioare și prepelițele să le clocească pe pălării. Nimic nu-i fără trudă în lume. De astădată însă truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pământ, cu-n picior în aer, cum îl apuca vremea, cu coada dreaptă, întinsă, a cărei vârf se mișca ritmic după bătăile inimii lui. Atunci un curent magnetic se stabilea între câne și mine și emoțiunea ce-l cuprindea în fața sălbătăciunei tupilate, se repercuta cu aceeași putere și în inima mea. Pil!... strigam eu atunci. Doamne sfinte!... Cine ar putea spune în ce stare de friguri se găsea Milordachi, de câte ori auzea acest cuvânt magic care-i biciuia sângele! Cu ce avânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
despre aventura noastră de Crăciun. Eram cu George, cel mai bun prieten, coleg de clasă și de bancă, nedespărțiți; aventurile noastre constau în excursii la pădure iarna, prin zăpadă, căutând sub rădăcini mugurii ghioceilor încă nerăsăriți; sau descopeream vizuinile unor sălbătăciuni; sau așteptam cu inima strânsă să ne întâlnim cu "lupul", fiară care nu ne-a ieșit totuși în cale. "Plecam" de la unele ore sau de la profesorii antipatici și rătăceam până târziu, până se făcea noaptea. Alteori luam drumul mahalalelor: atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și el pe acea vreme, să se bucure între toate celelalte neamuri de o fai-mă fără pereche”. Bine cucoane că numai carienii matale erau moțați iar geții așa i-ai mirosit din Ionia sau de aiurea că erau niște sălbătăciuni, pas de nu te vom căptuși mișelule pentru asemenea gugumănii! Carienii numiți și lelegi - pe tăblițe am găsit un neam numit telegi care era de-o mamă cu geții - vorbeau o limbă asemănătoare cu pelasga sau poate chiar această limbă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]