162 matches
-
O CLIPĂ (2) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 944 din 01 august 2013 Toate Articolele Autorului ȘI CITITORII SE TRAG DIN MAIMUȚĂ NU-I O EREZIE E cumplit că nu îngerul face diferența Ci jungla din sufletele noastre sălbătici te De civilizație de nevoi de rate și de ignoranță avansată Merg pe stradă cu mâna pe inimă Ca pe-un trăgaci de ar mă Ai grijă prietene Nu-ți lăsa iubirea prea slobodă Să n-o confund cu viața
EREZII DE-O CLIPĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Erezii_de_o_clipa_2_costel_zagan_1375363589.html [Corola-blog/BlogPost/348409_a_349738]
-
înseamnă rațiunea de a fi a omului nostru lăuntric; numai acolo, în cămara de nuntă, este posibilă vorbirea cu Dumnezeu; ieșind din raza ochiului lui Dumnezeu omul lăuntric se usucă, se pustiește și atunci suferă omul întreg - omul întreg se sălbăticește, devine irațional. Poezia lui Traian Vasilcau este ...calea sufletului , educație spirituală și îndemnul vădit de a-l iubi pe Bunul Dumnezeu și a-i cere iertare și viața veșnică , prin mântuire. Nu puțini sunt cei care- "caută " versurile , sorbindu-le
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Traian_vasilcau_poetul_luminii_si_bucuriei.html [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
un nerușinat! replică din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980) A ști să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul. Marin Preda în Ce mai iubit dintre pământeni Dacă omul nu mai are nimic sfânt, se sălbăticește și degenerează, dar omul poate fi o ființă morală și fără religie. Religia, eu n-aș zice că e opiul popoarelor, ci expresia spontană a năzuinței morale a omului. Marin Preda în Moromeții Fericirea nu are istorie, fiindcă istoria nu
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1430903451.html [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
limita provocării politice. Trebuie doar să privim către politica precedentă cu privire la reglementarea piețelor financiare pentru a vedea- dacă suntem rezonabil de cinstiți- că de luni de zile- de fapt de ani- am promis că vom reglementa aceste piețe care s-au sălbăticit, însă până acum am reușit doar să facem doar puțin progres. În ceea ce privește Grecia, suntem obligați acum să privim în oglindă. Putem vedea la criza din Grecia că ceea ce s-a întâmplat până acum este complet inadecvat. Cetățenii noștri ne-
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
vânătorii cu state vechi în domeniu aduc dovezi imbatabile referitoare la pagubele și distrugerile făcute de câinii hoinari asupra efectivelor de dropii, fazani, potârnichi, prepelițe și alte specii de păsări care clocesc pe sol. Numărul câinilor hoinari care s-au sălbăticit și s-au adaptat la viața în câmpuri și păduri a ajuns în prezent atât de mare, încât aceștia au ajuns să elimine vulpile din propriile nișe ecologice. 30 de maidanezi au fost împușcați de către paznici de vânătoare și membri
Maidanez () [Corola-website/Science/315878_a_317207]
-
a fost faptul că hărțuiau vânatul, potrivit declarațiilor acestora. Vânătorii au spus că aveau dreptul să împuște maidanezii în baza Legii 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic. Cel puțin doi zimbri au fost uciși de niște câini sălbăticiți în rezervația de la Armeniș, munții Țarcu, potrivit directorului WWF România, Csibi Magor. Patru zimbri din turmă au murit. În zona respectivă există o haită de 15 câini sălbăticiți. Turma de zimbri de la Armeniș (județul Caraș-Severin), numără 24 de exemplare după
Maidanez () [Corola-website/Science/315878_a_317207]
-
azi, "Equus", apare în urmă cu cca. 4 milioane de ani. ul din America de Nord dispare acum câteva mii de ani, fiind readus de către europeni, în procesul de colonizare a Americii, în secolul al XVI-lea. Calul readus în America se sălbăticește din nou, apărând mustangul, calul indienilor din America; un proces asemănător se produce în Australia cu calul și măgarul. Calul de sex masculin este numit armăsar, femela fiind numită iapă. Aceasta poate să aibă un mânz pe an, perioada de
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
de scoici de pe dealuri, care demonstrau că Sf. Elena se înălțase din ocean relativ recent, dar Darwin le-a identificat ca specii dispărute de scoici de uscat. El a consemnat că pădurile fuseseră distruse de capre și porci, care se sălbăticiseră după ce fuseseră introduse în 1502, iar vegetația nativă predomina doar pe crestele înalte și abrupte, fiind înlocuită de specii importate. În acest moment, Darwin era deja foarte interesat de biogeografia insulei, iar descrierea dată de el Insulei Sf. Elena ca
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
faptul ca excremetele sunt aproape uscate, iar urină foarte concentrată. De asemenea, dromaderii nu transpira. Arealul lor de răspândire este Africa de Nord și Asia de Sud Vest până în India; a fost introdus de om în Australia, unde animalele fugite din ferme s-au sălbăticit. Dromaderii sunt animale active ziua. Trăiesc în harem, un mascul având mai multe femele. Uneori sunt lupte pentru ierarhie între masculi. Dromaderii sunt animale erbivore, putând consumă și vegetație sărată sau cu spini. Hrană este la început înghițită, ajungând în
Dromader () [Corola-website/Science/314600_a_315929]
-
România, mulți români îl înmulțesc deoarece este o plantă decorativă cu frunze închise la culoare. De asemenea cresc și pe unele insule tropicale singuratice, acolo unde au ajuns, probabil prin natură sau prin mod accidental din vina oamenilor. Mai cresc sălbăticiți prin pădurile tropicale. Afacerea cu Avocado este una profitabilă în țările tropicale sărace deoarece avocado se exportă în toată lumea, fiind u fruct cu multe utilizări și foarte sănătos. Țăranii locali din țările sărace obțin un profit mic de circa 20-30
Avocado () [Corola-website/Science/324788_a_326117]
-
orașul vechi, pe cealaltă parte a Neckar-ului unde sunt plantate diverse specii exotice de plante în grădinile de pe lângă drumul filosofilor. Acolo s-a reînceput și cultivarea viței de vie din anul 2000. Pe lângă acestea, mai există în Heidelberg o populație sălbăticită de papagali africani, și o populație sălbăticită de gâște cu aspect de lebădă aduse din Siberia. Acestea pot fi întâlnite mai ales pe insula de pe Nackar din zona cartierului Bergheim și pe pajiștea Neckar-ului din Neuenheim. Heidelberg este reședița prefecturii
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
unde sunt plantate diverse specii exotice de plante în grădinile de pe lângă drumul filosofilor. Acolo s-a reînceput și cultivarea viței de vie din anul 2000. Pe lângă acestea, mai există în Heidelberg o populație sălbăticită de papagali africani, și o populație sălbăticită de gâște cu aspect de lebădă aduse din Siberia. Acestea pot fi întâlnite mai ales pe insula de pe Nackar din zona cartierului Bergheim și pe pajiștea Neckar-ului din Neuenheim. Heidelberg este reședița prefecturii districtului rural Rhein Neckar Kreis. Orașul Heidelberg
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
fi numai traversat, deoarece pasărea extrage toată apa din hrană, struțul poate trăi fără probleme în regiuni aride. În Australia există de asemenea struți, dar care sunt de fapt păsări care au scăpat de pe fermă, și care ulterior s-au sălbăticit.
Struț () [Corola-website/Science/307423_a_308752]
-
a-ți întâlni tizul, pentru că, în detrimentul calității, seamănă mai mult a cafea filtrul de la Athénée-Palace, am ancorat până la urmă în acest nobil local. Știu că la Iași ești un desăvârșit ciuhurez, că nu vezi pe nimeni, și că te-ai sălbătici cu desăvârșire dacă n-ai cultiva măcar acasă, vițul solitar aș zice al cafelei, pe carele știu că îl consumi la căldurica conjugalității. Aci, în paranteză, lipsa de cafea stăruie, și nu este ca la voi, abundența de cutii transoceanice
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
numai generali așa de vestiți ca Rumianțof și Sumarof a putut s-o facă. Dar încă una foarte actuală. D. baron Stuart a iscălit convenția renumită alături c-un tătar, căci Cogălniceanu, al cărui bun e cronicar moldovenesc, s-a sălbăticit în urmă ș-a trebuit cules de sub corturi de vestiții Rumianțof și Sumarof de lângă apa Cogălnicului, care curge de-a lungul prin mijlocul părții de sud a Basarabiei. Et voila, comment on recherche l'historique de ce lambeau de terre! [22
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestora și, Într-adevăr, Segalen avea să fie un arheolog și un etnolog minuțios, la fel cum avea să Învețe cu pasiune limbile maori și chineză. Urmând exemplul lui Gauguin care, Înaintea lui, a plecat În Polinezia căutând să se sălbăticească, Segalen Încearcă și el să-și „scuture de praf” propria privire. Călător neobosit, el parcurge lumea ca Exote. Denumirea aceasta, explică el În eseul citat, se aplică „aceluia care, Călător Înnăscut, În lumile pline de minunate diversități, simte toată savoarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sălbatic”. Adică a omului natural care poate fi regăsit de către cel „civilizat” dacă face calea-ntoarsă către o primitivitate salutară. Sufletește, poetul se vrea un Robinson Crusoe. E modul în care înțelege a se salva de frămîntările unei existențe ce se „sălbăticește” progresiv în sensul rău al termenului, prin egoism și rapacitate prin degradarea bunelor maniere: „Fără ochelari opaci nu poți scăpa / de dezmățul insolenței, n-ai ieșit bine în stradă / și o mașină ce trece accelerează / stropindu-te de sus pînă
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
face parte din categoria câinilor resălbăticiți, alături de câinii paria din Orientul Mijlociu. Se presupune că ar fi fost introdus ca animal domestic de către primii oameni veniți pe continent, cu circa 30.000 de ani în urmă, și că s-ar fi sălbăticit ulterior. Câinii dingo trăiesc în câmp deschis și în păduri, ajungând la talia unui câine lup mijlociu. Au în jur de 48-58 cm și aproximativ 22-32 kg. În general, masculii sunt mai dezvoltați decât femelele. Au ochii expresivi, colorați intens
Câinele dingo () [Corola-website/Science/324848_a_326177]
-
vorbise. Îi era greu să vadă cum arăta persoana în cauză, fiindcă omul avea capul plasat între ea și soarele care apunea. Totuși, Alice a reușit să distingă niște umeri lați și musculoși, un păr întunecat, destul de lung și de sălbăticit și un zâmbet larg, cu niște dinți foarte albi. Când tipul și-a mișcat capul, lumina soarelui a căzut asupra lui dintr-un alt unghi. Revelând un chip ca desprins dintr-o pânză de Botticelli: un nas fin, buze pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a ridicat probleme extrem de dificile și, pe de altă parte, delicate, deoarece, în ultima clipă, țăranii din Coatlinchan au refuzat să permită luarea statuii, imaginîndu-și că ploaia, atât de prețioasă pentru recoltele lor, va dispărea odată cu enigmaticul zeu de piatră, sălbăticit în albia uscată a râului unde a stat părăsit. Arheologii au fost amenințați și, în cele din urmă au trebuit să intre în joc niște promisiuni extramitologice pentru ca Tlaloc să poată fi mutat la muzeul național. În dimineața de aprilie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
era la apogeu când în Europa statuile antice putrezeau în pământ. Inițial, pe toate cele patru laturi ale piramidei au existat trepte care permiteau accesul spre vârf. Acum, accesul nu mai e posibil decât pe două laturi. Ruinele s-au sălbăticit în parte și aici, deși nu datorită junglei, ca la Palenque, ci datorită singurătății. La rândul lor, templele din jur au început să arate ca un morman de oase de piatră pe care iarba se cațără ca o colonie de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se explică de ce, în comparație cu alte specii, puiul de om își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este însoțit de membrii altei specii (exemplul tipic în acest caz este oferit de copiii crescuți în compania animalelor și care s‑au sălbăticit, în ciuda eredității de tip uman). Factorul ereditar generează un anumit tip de conduită, acesta având o mare importanță în procesul de structurare a personalității, dar faptul nu se poate explica independent de acțiunea factorilor de mediu și de influențele educației
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
că lui îi plac și scriitori minori (cazul I. Al. Brătescu-Voinești) și e de părere că modestia le stă bine tuturor, dar mai cu seamă oamenilor inteligenți, că el s-a retras în singurătatea de la Rohia nu pentru a se sălbătici, ci, cum zice Efrem Sirul despre ultimul proroc al Vechiului Testament, pentru „a îndulci în pustie sălbăticia lumii”. În pustie nu uită de obligațiile cărturărești, scrie, citește, primește semnele de simpatie din presa literară, notează impresii despre poezia feminină (un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
un ecran sacrileg și a orbi ochii ispitiți de ultima ispită a lui Christos. Simțim prea bine că nu psihologia imobilă a fanatismului ne va da cheia acestor deplasări, acestor întoarceri, acestor încrucișări ale credinței optice. Fie că alină sau sălbăticesc, că încântă sau vrăjesc, manuale sau mecanice, fixe, animate, în alb-negru, în culori, mute, sonore e un fapt dovedit, de câteva zeci de mii de ani, că imaginile îi fac pe oameni să acționeze și să reacționeze. Unele, pe care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
amestecă printre oameni, revărsând asupra lor ca un polei de nemurire. Începutul lumii e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care urâțește și desfigurează, de moartea care seceră fără alegere. întâiul om care a cunoscut desfătarea paradisiacă a primăverii divine se numește în Zend-Avesta Yima, în literatura asirobabiloniană Uttu sau Adapă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]