157 matches
-
alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug? Mă-ntorc. - Ce faci, profesore? Stai, potoală-te, că nu ești tu clientu’ nostru, râde Alifie, o cunoștință de demult, de pe la ștrand. Te-am văzut când ai luat-o pe-aici și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bestia" și rămase chiar, el surprins, nu atît de constatare, cît de cuvîntul pe care îl folosise. Străbătând holul, către scara ce urca în sala de primire în care nu mai fusese de atîția ani, se socoti că s-a sălbăticit de tot, tot văzîndu-se cu aceiași oameni, jumătate țărani, jumătate târgoveți, înverșunîndu-se împotriva vicleniei lor înnăscute a ajuns să gîndească în niște cuvinte îngrozitoare. Noroc că nu și-a dat drumul, e drept că nici măcar n-a salutat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era cea victorioasă, dar nu-și preciză în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu avusese un farmec aparte, o tulburase. Dintr-odată își dădu seama că fusese privită ca o femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cutia de culori a lui Rusalin. Era într-un iunie uluitor de fierbinte. Strălucea ca vesela de sărbătoare a Lisellei. Hoinăream amîndoi printr-un afund de huci, după narcise sălbatice. Fusese o casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și suflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici nu mai erau siguri dacă fusese reală sau doar o toană de a tinereții lor nebune, mai ales că fata lor era acum altfel, avea aură galbenă ca grâul, rochia mulată pe trup din spice de grâu și era sălbăticită întru totul. Fugea de oameni, dormea în hambare vara, iarna în hrube, nimeni neavând de unde să afle secretul paternității depline asupra acestei făpturi nemoarte, nevii, deseori încarcerată în alcovul meu, în care predam arta iubirii unicului student desprins din Rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu catene / scurte și nesaturate / D - 14 și D - 16.“ (Antidot) „Se desprind găurile din asfalt / și urcă la cer / în ordine crescătoare.“ (Teleportare) „Viața e construită / din linii frânte și piedici, / praguri, coduri, ferestre și uși, / buzunare cu scai.“ (Sălbăticind domesticul ) Pe cine interesează aceste elucubrații? Pe nimeni. Autoarea nu înțelege că poezia începe să existe abia în momentul în care textul interesează pe cineva. Versurile ei - din punct de vedere literar - nu există. Așa stând lucrurile, nu se știe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sălbatic”. Adică a omului natural care poate fi regăsit de către cel „civilizat” dacă face calea-ntoarsă către o primitivitate salutară. Sufletește, poetul se vrea un Robinson Crusoe. E modul în care înțelege a se salva de frămîntările unei existențe ce se „sălbăticește” progresiv în sensul rău al termenului, prin egoism și rapacitate prin degradarea bunelor maniere: „Fără ochelari opaci nu poți scăpa / de dezmățul insolenței, n-ai ieșit bine în stradă / și o mașină ce trece accelerează / stropindu-te de sus pînă
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
dată. Ieșind, mi-am simțit umărul obrazului amorțit și, nemaiputând să țin lentila, am scos-o și am băgat-o în buzunar. Când mă văzu fără ea, Suzana se apropie și-mi zise cu vocea schimbată: - De ce vii tot mai sălbăticit de acolo, din cartierul tău? M-am uitat țintă la ea și am simțit-o mai mult veselă decât supărată. Mai făcu un pas către mine. - Aici eu sunt singură de tot, mă plictisesc. Fata simți că vreau să-i
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
în rugăciuni pentru veșnica pomenire în pustiu, ca monolog comic, când nimeni nu mai râde. Confesiunile îi surprind pe Belano și Lima în ipostaze neașteptate, asumându-și destinul misterios. Poate chiar ei dau titlul romanului, înfățișând poeții în ipostaza detectivilor sălbătici aflați mereu în căutarea unui precursor, a unui întemeietor care să legitimeze o nouă mișcare ca real visceralismul. Dar îi contaminează pe toți ceilalți de patima poeziei și se preschimbă în nebuni întru poezie, căci scrisul este experiență mistică, iar
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
Am acasă cinci câini, trei sunt adunați de pe stradă. Sunt curați, sunt vaccinați, sunt castrați și trăiesc lângă o familie. Doi stau separați de ceilalți trei. Asta înseamnă dragoste de animale, pentru demagogi, ține-l pe animal aproape, altfel se sălbăticește. Fac un apel la Guvern să emită o ordonanță de urgență. Cazul de ieri al copilului nu ne mai lasă să așteptăm pe mâna demagogilor.
Traian Băsescu cere eutanasierea câinilor fără stăpân by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35513_a_36838]
-
tinerețe, mai vechi cu aproape un secol, din primul război mondial. Iubitul ei pleacă pe front, să înfrunte viața, iar ea devine actriță. El învață să moară, ea învață să mintă. Cu toată remarca Bellei, „Doamne, ce s-au mai sălbăticit oamenii!”, războiul lui Alioșa e unul elegant, ca din Tolstoi. Tălmaciul trăiește ecourile altor războaie, interoghează ceceni fugari, ascultă amintiri despre torturi, e martor la tot mai apăsata lepădare a omului de omenesc. Bella pleacă din Rusia, ajunge la Paris
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
a-ți întâlni tizul, pentru că, în detrimentul calității, seamănă mai mult a cafea filtrul de la Athénée-Palace, am ancorat până la urmă în acest nobil local. Știu că la Iași ești un desăvârșit ciuhurez, că nu vezi pe nimeni, și că te-ai sălbătici cu desăvârșire dacă n-ai cultiva măcar acasă, vițul solitar aș zice al cafelei, pe carele știu că îl consumi la căldurica conjugalității. Aci, în paranteză, lipsa de cafea stăruie, și nu este ca la voi, abundența de cutii transoceanice
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
Mi s-a părut apoi Că Fumînd tăcută Mă spionează Din spatele castanilor uzi O zi îndepărtată Privind pădurea de stejari vuind Cu o țigară umedă în colțul gurii Degeaba ar ieși de-acolo Ca o copilă proastă Cu părul încîlcit Sălbăticită de însingurare O zi îndepărtată din copilăria ta Și te-ar privi rugătoare Ce ai putea să faci cu ea Ai risca să ai complicații Nici n-ai lăsa-o să-ți sară în brațe Vei prefera Să dai cu
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
cam de vreo lună încoace, nu mai avem somn, nu mai avem poftă de mâncare, ne-apucă iritarea din nimic, ne certăm din tot felul de fleacuri și privim la televizor ca la dușmanul care ne vrea pieirea. - Și care sălbăticește lumea, și-a exteriorizat clipa de inteligență nevastă-sa Claustrina. - Te-ai trezit și tu, dragă?, o întreabă prietenul cu malițiozitate. De-aici și până la declanșarea unui mic război civil n-a mai fost decât un pas mic: soacra prietenului
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
un nerușinat! replică din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980) A ști să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul. Marin Preda în Ce mai iubit dintre pământeni Dacă omul nu mai are nimic sfânt, se sălbăticește și degenerează, dar omul poate fi o ființă morală și fără religie. Religia, eu n-aș zice că e opiul popoarelor, ci expresia spontană a năzuinței morale a omului. Marin Preda în Moromeții Fericirea nu are istorie, fiindcă istoria nu
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
ridică o mână în direcția ospătarului: - Tavili harif vaksha. Hei, Adu-mi condimente! Secretul constă în a spune repede la limita dintre autoritar și familiaritate iar ultimul cuvânt desemnează prin mutilarea lui “bevakasha” o rugăminte al cărei aer cuminte e sălbăticit cu intenție, un fel de “t’rog” de abreviere care aruncă rugămintea într-un formal chinuit, poate chiar în derizoriu. Un opus al rugăminții de fapt, dar nu prea îndepărtat de ea, undeva la jumătatea distanței până la ordin. Familiaritate mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
buni sufletește. De aceea, cât ne aflăm în incinta teatrului, năzuințele și simpatiile noastre sunt consacrate în întregime trăirilor celor mai frumoase de omenie și de noblețe justițiară. Aici își scoate capul un gând îngrozitor. Anume: ne revoltăm, nu ne sălbăticim definitiv și nu ucidem oameni în numele dreptății doar pentru că suntem ticăloși, vicioși, lacomi și, în general, răi. Dar, dacă, în viață, ca și la teatru, ne-am aprinde în suflete cele mai umane trăiri, dacă am deveni mai buni, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lor loturi, după spargerea CAP-ului, n-au știut și nici nu au avut bani să întrețină via, așa că au lăsat-o în paragină; a ajunsă loc de păscut oile de la stâna lui Ghiță Boghiu. Pe lângă vița care s-a sălbăticit, au început a crește arboret, natura intrându-și în drepturi. Nici Coca șarălungă din Rusești 61 de la care am aflat mai precis cum s-a ajunsă la distrugerea acelei plantații de vie, bine îngrijită și cu producție mare, n-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
el părinților pustiei? Poate să creadă că este vorba despre niște însingurați aflați la periferia existenței, care nu și-au găsit rostul în lume. Cum va înțelege el că acești părinți „nu s-au retras în pustie pentru a se sălbătici, ci pentru a îmblânzi în pustie sălbăticia lumii acesteia“? „Plânsul este un ac de aur al sufletului scăpat de orice țintuire și alipire și înfipt de tristețea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este un chin neîncetat al
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
radiografie pe un segment social complex dublată de un talent nativ și putere aproape hinoptică de-a atrage cititorul pe text. Țiganii! O seminție fascinantă prin colorit de foc de tabără, libertatea cuțitului care spintecă în carnea iubitei, galopul cailor sălbăticiți în galopuri ... totul este trecut prin metamorfoza cumpenei de milenii și redat în tușe sigure, într-un portret colectiv de un primitivism care se lovește de civilizația opulentă a Europei de la începutul Mileniului Trei. Poate fi, de ce nu, și un
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
cinici, răi, orgolioși, mincinoși, implantați în politică? De unde furia necontrolată, prefăcătoria, minciuna, răzbunarea unor minți paranoice? Cum au reușit să înșele poporul? Cum li se permite să folosească cuvinte de un plasticism uluitor, fără pic de sfială și care ne sălbăticesc și ne vulgarizează viața? Cugetul și simțirea pare că ni s-au diminuat, trăim o viață complexă și haotică în care manifestările de cinism și răutate a unor oameni sunt vizibile. Și-mi vin în minte versurile lui Eminescu care
BUNĂTATE VS. RĂUTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352254_a_353583]
-
Craiova! ...și mergem, ca... un ceas și noi... să-l ascultăm. S-așează-n bănci cu noi, Radu și Margareta, după ce comuniștii cu totul ne-au tâmpit... Ne-au dărâmat Biserici, sau le-au umplut de vite, iar în români-creștini, pe mulți sălbăticind!... Încurajează Bardul, cu ale lui cuvinte, pe „căpșunarii” Țării plecați printre străini... Din ochi ne țâșnesc lacrimi, ...din glasul lui suspine: Azi dragostea lui Tudor, străpunge pe români! Bardul aplaudat, revine iar în scenă, dar nu vrea nici un cântec, în
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]
-
a fost martoră. La rândul lor, Mircea Oliv și Ioan Pintea, dau mărturie despre Părintele Nicolae. Ioan Pintea amintește despre scrierile sale: „Părintele Nicolae a plecat în pustia înverzită a Rohiei, cum ne plăcea să o numim, nu pentru ca să se sălbăticească, și aici îl citez pe sfântul Efrem Sirul, ci ca să îmblânzească sălbăticia acestei lumi. Nu era la Rohia într-o închisoare gândită, judecată omenește. Poate că era o „închisoare” monahală, în sensul că era un loc de claustrare, de liniște
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
înseamnă rațiunea de a fi a omului nostru lăuntric; numai acolo, în cămara de nuntă, este posibilă vorbirea cu Dumnezeu; ieșind din raza ochiului lui Dumnezeu omul lăuntric se usucă, se pustiește și atunci suferă omul întreg - omul întreg se sălbăticește, devine irațional. Poezia lui Traian Vasilcau este ...calea sufletului , educație spirituală și îndemnul vădit de a-l iubi pe Bunul Dumnezeu și a-i cere iertare și viața veșnică , prin mântuire. Nu puțini sunt cei care- "caută " versurile , sorbindu-le
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
ai vândut, Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miri Și voi simți cum scurmă pumnale-n trandafiri, Cum te iubesc mai tare de când mi te-am pierdut. Vei înflori naivă și tandră ca un chin De sărbători păgâne; sălbăticită-n rugi Nu vei avea, de tine, nici unde să mai fugi Eu voi fi vreasc de sânge pe fruntea ta de crin. Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi De adiere mută, să știi că te-am
EU VOI PLECA DE MÂINE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353976_a_355305]