47 matches
-
Ivan Nicolaevici Telega, s-a Înstrăinat cu desăvîrșire de masele țărănimii, care a fost izolată, prin stratul impenetrabil de cultură străină și neasimilată, de orice rază de lumină. Așa numita rusificare a Basarabiei nu este decît un lung proces de sălbăticire și pustiire sufletească. În această situație, boierii noștri nu-și pot permite luxul unei atitudini demne, - sînt sortiți să ajungă o turmă abjectă și servilă În slujba oricui ține biciul În mînă. Nu e de mirare deci că rapoartele guvernatorilor
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
claritate" a emoțiilor și a pasiunilor. Nou și vechi ciment al unui sens încarnat. Comuniunea cu aceste figuri originare este cea care fondează diversele fascinații suscitate de monștri, atracția bestiarului, diferitele forme de fetișism, dezvoltarea actelor de posesie. Pe scurt, sălbăticirea vieții sociale. Dar recunoașterea în aceste "figuri incisive" (Nietzsche) este un mod de a reda culturii moderne istovite o vitalitate pierdută. Într-adevăr, socialitatea pe care o instaurează ele este consistentă. Ele participă la o creație comună. Din aproape în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de personajul malefic inițiatic, autor al crimei rituale. Pentru ca împăratul tată să înțeleagă adevărul sacru, este nevoie ca povestea recuperatoare, spusă de fiii mirifici, să se împli¬nească și să închidă bucla timpului primordial. Legături totemice Când inițierea nu provoacă „sălbăticirea” neofitului, legătura totemică, vizibilă mai ales în basme și colinde, mijlocește apropierea tinerilor de esența lumii, până la integrarea totală. Feciorii pătrund în sacru în forma cerbului solar, perechea cinegetică a cornutei fiind rezervată pentru metamorfoza fetei de împărat. La fel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acuitate de protagonistă, fapt care concură la augmentarea stării de fobie difuză de care este cuprinsă. Gelosul soț, deși decide, inițial, ca fiecare dulău să primească cincizeci de bice, iar cinci dintre fiarele recalcitrante să fie ucise, se răzgândește în favoarea sălbăticirii definitive a haitei agresive, care urmează să primească, de atunci înainte, numai carne crudă, cu porții îndoite pentru cei mai tineri și chiar întreite pentru cei mai vârstnici. Decisă, finalmente, în favoarea întâlnirii ilicite, eroina își pregătește cu minuțiozitate terenul: verifică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
neeuropene au năvălit în concepțiunile noastre morale și pedagogice; în locul instrucțiunei care limpezește gândul, se preconizează primatul voinței, ca și cum întărirea pornirilor voluntare înainte ca o minte coaptă să le controleze și să le stăpânească, nu ar fi o primejdie de sălbăticire! Iată originea emancipărilor intempestive și fatale a copiilor de azi - iată și de ce tipul amazoanei întreprinzătoare tinde să înlocuiască pe Antigona păzitoarea legilor vecinice! Aș vrea să închei cu o întrebare pe care o adresez tuturor tinerelor femei cari au
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
ești copil? Deși, dacă stai să te gîndești, bătrînețea așa începe: cu regula aia să nu! Să nu pleci prea devreme dintr-o vizită, dintr-o prietenie, dintr-o casă. După ce te-ai plictisit de ele. Așa apar curele de "sălbăticire". Una dintre ele, O gură de aer, a lui Orwell, dărîmă, cu umor britanic, toate convențiile. Britanice. A doua, deși, în teorie, cel puțin, a fost scrisă pentru copii, e din aceeași spiță, a unui hai să mergem debusolat-ironic, încrezător
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
medievismului cel mai imbecil. Dacă nu vom denunța statul comunist și instituțiile sale, ne vom târî la nesfârșit prin șanțurile neputinței, ale sărăciei și violenței. Va trebui arătată fără echivoc și fără părtinire contribuția reală a activiștilor de partid la sălbăticirea unei țări care cândva părea europeană iar astăzi e doar excrescența unei Biafre ce vede în Moscova un ideal demn de urmat. Câtă vreme Securitatea nu e denunțată pentru crimele sale (tragicul caz Ursu e privit și astăzi, în regimul
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
ea dezvăluie un mod de gîndire, un anumit potențial de acțiune, o suspendare a oricărui criteriu moral și, mai ales, o foarte gravă carență sufletească. Și poate tocmai din această disfuncție, din această fisură lăuntrică, agravată de un fel de sălbăticire prin absența oricărei culturi comunitare, s-a născut mai nou o formă incredibilă de criminalitate, criminalitatea salvatoare, criminalitatea mîntuitoare, criminalitatea mesianică. Un psihopat dostoevskian, un narcisiac mistic, posedat pînă la delir de propria sa investitură, un anume Petru Corogeanu, împreună cu
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
trage lucrurile din oglindă, când scoate câte-un fleac din râul-care fură chipuri, când el însuși, fosilizat, este salvat de la naufragiu de brațul coclit al victoriei, aceste sărbători oarbe, avortate din calendar, alcătuind timpul adevărat, timpul adevărat și spinos, al sălbăticirii spirituale. Apoi când întors pe o parte cu spatele la animal, acoperit cu frunze uscate, își numără inelele de pe tulpină, răbdare, răbdare, vițelul cel gras are să vină, un tată falnic o să te ia acasă și-o să mănânci, lipsitule de digestie, bucata cea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
literar al vremii, evocând un bătrân și celebru teoretician ca pe un "Prinț Rococo însoțit de suită" preumblându-se prin grădina ordonată (Mai înainte, Schiller comparase dramaturgia cu grădina, cerând ca ambele să reflecte realitatea). Altfel, s-ar putea spune că sălbăticirea grădinilor eichendorffiene are o grație și un farmec jucăuș ce amintesc la rându-le de rococo. "Vechea grădină" devine la Eichendorff deopotrivă obiect al nostalgiei, ca orice lucru apus, și întruchiparea monotoniei - semn al vieții sufocate, îngrădite de reguli artificiale
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trăsura intră în curtea plină de ierbărie și de huci sălbăticit..." (Eminescu 1982, p.228) în Cezara, cele două mânăstiri pomenite la începutul și sfârșitul nuvelei au curți părăginite - cadru destul de potrivit cu "sălbăticirea" din punct de vedere social a Cezarei și a lui Ieronim (încălcarea normelor impuse din afară, prin refuzul Cezarei de a se mărita cu bărbatul ales de tatăl ei, prin duelul lui Ieronim, interzis de lege, etc.) și chiar și
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
se lasă inundat de dorința irepresibilă pe care a încercat-o cu o clipă înainte: de a-l distruge, de a-l lovi pe acest domn care tușește atât de mult și de exasperant. Și mă întreb: care este cauza sălbăticirii atât de rapide a sufletului tânărului Ivanov? Răspunsul este unul singur: sensibilitatea exagerată a sufletului său la cele mai bune, mai umane și mai dezinteresate sentimente. Dar poate că nu este așa, îmi spun eu, poate că pricina sălbăticirii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cauza sălbăticirii atât de rapide a sufletului tânărului Ivanov? Răspunsul este unul singur: sensibilitatea exagerată a sufletului său la cele mai bune, mai umane și mai dezinteresate sentimente. Dar poate că nu este așa, îmi spun eu, poate că pricina sălbăticirii lui este tusea vecinului. Dar, vai, nu poate fi asta. Tusea nu poate fi o cauză, pentru că, dacă acest vecin ar fi tușit în tramvai sau în altă parte (într-un loc în care Ivanov s-ar fi aflat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și nu uneltește chei Întru sălbăticirea frunții sale. Mi-a prins privirea poeta bătrînă, privirea mi- a prins-o În apele inelului său gros, În mica mlaștină portabilă de pe inelul său. Mă joacă acolo-n smîrcuri, mă foarfecă prin tehnici numai de ea știute, mă țintuiește
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
semne de clemență. Erori. Într-o proză perfectă nu supraviețuiește nimeni. Să-ți urmărești, neîndurător, eroii până-n clipa lor de pe urmă. Dincolo. O poveste se încheie doar în ziua Judecății de Apoi. Nici atunci, poate. MAGISTRATUL. În loc să se preocupe de sălbăticirea iepurilor, Filozoful mai bine s-ar îngriji de domesticirea oamenilor. Tot prin înfometare, dar pentru că ne aflăm într-un loc prosper, foamea trebuie să fie de altă natură. Foamea de informație: poți să-i vâri pe gât celui interesat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai strălucit cugetător de esență și origine religioasă, pe Origen, stă astăzi văduvită de gânditori și oarecum în marginile filosofiei? Și este asta din vina doctrinei ei, care nu ar fi propice unei speculații în ordinea rațională, sau numai datorită sălbăticirii noastre și înstrăinării de adevăratele izvoare ale cugetării, prin trecerea în cercul de influență calp, sărăcăcios și nouă neadaptabil organic, al Renașterii? Răspunsul nu poate cădea decât într-o parte; și anume, în favoarea Bisericii învățate și învățătoare, pe care o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
înfrângerea de la Adrianopol și avansarea pericolului gotic pretindeau exigența unei armate lipsite de elementul barbar. Ideea se regăsește și în Epitoma rei militaris (383) a lui Vegetius (secolul V), scrisă în timpul domniei lui Theodosius I, în care sunt frecvente lamentările sălbăticirii armatei. Predominanța barbară în armata lui Theodosius I este mărturisită de izvoare; elementul barbar nu era totdeauna și creștin când începea să slujească în armata romană. Dacă momentul convertirii vizigoților s-a petrecut între 382-395 când s-au stabilit în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a armatei secolului IV, deși fenomenul nu poate fi considerat general și nici definitiv. În fața intrării masive a barbarilor în Imperiu și implicit în armata romană, mulți păgâni trec la creștinism din interes politic sau personal. În aceste condiții periculozitatea sălbăticirii armatei prin prezența barbarilor devine tot mai pregnantă în scrierile Sfântului Ieronim (346-420). Polemica împotriva barbarilor lui Flavius Stilicho (359-408) e prezentă, cu motivații și evaluări diferite, atât în autorii păgâni cât și în cei creștini. În ciuda motivelor religioase și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și în secolele II-III cu intensități și consecințe diferite. În general, pentru masele militare problema religioasă nu era la fel de importantă, ca pentru ofițerii din anturajul lui Iulian Apostatul (361-363), existând o mediere diversă. Principalele caracteristici ale problemei militare sunt diferite: sălbăticirea, absența culturii și a eficienței îndeosebi în Occident erau tot atâtea tematici prezente și în considerațiile istoriografice păgâne, străine prezenței creștine ori influenței sale (de ex. la Ammianus, Vegetius și anonimul operei De rebus bellicis). O situație diferită întâlnim în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
totuși viziunea apocaliptică pe care o antrenează uneori focalizarea pe ele. Acest tip de amalgam procedează întotdeauna după aceeași logică: punând cap la cap, ca o serie continuă, fapte izolate, se obține o listă impresionantă care ducea la concluzia unei sălbăticiri sângeroase și haotice a tineretului modern, listă însoțită de cercetări simpliste privind responsabilii. În SUA au fost astfel desemnate romanul lui Stephen King Rage și videoclipul formației Pearl Jam Jeremy* sau dezvoltarea cultului satanist. Asemenea liste pot fi găsite lesne
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
om mare, ci un mediocru, anxios inadaptabil sub orice raport, care și înnebunește printr-un fatalism biologic. Pană Trăsnea Sfântul mută mormântul soției în curtea casei, cultivă flori cu inițiala E, ridică ulucile grădinii și lasă copacii să crească în sălbăticire. El simbolizează cu alte cuvinte jalea romantică a caducității de care sunt atinși endemic mulți indivizi. Tot farmecul situației stă în absurditatea tristeții, adică în poezie. Radu Finuleț e de-a dreptul un smintit care aprinde lumânări pe pridvorul casei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a faptelor, locul de pierzare, unde necăjiții se alcoolizează. Se continuă dealtfel nuvelistica epocii. Toți eroii lui Sadoveanu sunt și ei niște automați trăind vegetativ, fără reflecțiune. Singura notă mai deosebită este că la scriitorul moldovean reducțiunea devine sinonimă cu sălbăticirea, ceea ce nu exclude o mare energie vitală comprimată care a izbucnit sau va izbucni odată, după care destindere individul își reia placiditatea impenetrabilă. De aceea eroii sunt mai ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]