183 matches
-
și-a făcut de lucru în preajma Vilei, pretextînd o inspecție în grădinile ce se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din cînd în cînd de niscaiva lupi ori cîini hoinari sălbăticiți, ceea ce n-ar fi fost deloc liniștitor. Poveștile cu învățătoarele mîncate de lupi din care rămăseseră doar cizmele și caietele de corectat circulau la fel de tare ca și acelea privind viața aventuroasă și plină de mister a prințului Pangratty. Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în minte cîte o frîntură de amintire mai adevărată decît ziua care trecuse, stuful, mirosul bălții în care se pierdea cîte o săptămînă, de intrau în boală toate rubedeniile căutîndu-l și renunțînd să-l mai caute, auzea deslușit grohăitul porcilor sălbăticiți, însemnați cu fierul roșu, să nu se încurce stăpînii la numărătoare, îl auzea mai clar decît zbîrnîitul soneriilor ori hodorogeala automobilelor sub geamul biroului, tot ce venea dinlăuntru era mai puternic, mai plin de viață decît viața care-l înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Se dăduse prins la ei În ziua de Crăciun a anului 1914. Regimentul lui se Împrăș tiase prin Galiția, iar el, cu o mînă de ardeleni, se as cunsese Într-un sat părăsit În care nu mai supraviețuiau decît cîinii, sălbăticiți și aceia. Împreună cu un alt soldat, stătuse ascuns În clăile de fîn, prin șuri, mîncînd din pesmeții uscați și din morcovii găsiți În grămezile de nisip de prin beciuri. Pomeanului nu-i umbla prin cap decît un plan: fuga spre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amintește cu destulă amărăciune de gustul copilăriei și al tinereții debutului nostru atât de bine primit în secolul trecut! Bineînțeles că nu poezia este aceea care, între timp a pierdut teren și a ieșit în pagubă în confruntarea cu lumea sălbăticită, care are astăzi alte interese și alte gusturi. Ci lumea care nu mai citește, teribilă, și privește cu ironie în direcția poeziei. îmi asum riscul de a mă grăbi în a da pe acest spațiu câteva poeme ale lui Gheorghe
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
vrei să fii ceea ce ești de fapt, cu adevărat, și irevocabil... Cum s-au retras călugării, s-a aflat după aceea, în lăcașul lor din vârful muntelui; cum au zăvorât totul și cum au lăsat să crească 17 câini, legați, sălbăticiți, din care aveau să rămâie opt ori zece numai, câți erau când îi văzuse el, în momentul când, atacat, împușcase doi din ei, numai doi, de mila ce i se făcuse... înalta doamnă n-a țipat, cum țipă muierile, n-
Maxime și minime by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7685_a_9010]
-
recomandă ca gestionarii fondurilor cinegetice să organizeze și să desfășoare lunar, în perioada legală de vânare, acțiuni având ca scop realizarea integrală a cotelor de recoltă aprobate pentru speciile vulpe și șacal, precum și combaterea câinilor hoinari și a pisicilor sălbăticite. Articolul 7 În scopul cooperării la îndeplinirea programelor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a pestei porcine clasice, a pestei porcine africane și a rabiei, gestionarii fondurilor cinegetice au obligația de a lua măsurile prevăzute de legislația în vigoare aplicabilă
ORDIN nr. 1.630 din 9 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271192]
-
recomandă ca gestionarii fondurilor cinegetice să organizeze și să desfășoare lunar, în perioada legală de vânare, acțiuni având ca scop realizarea integrală a cotelor de recoltă aprobate pentru speciile vulpe și șacal, precum și combaterea câinilor hoinari și a pisicilor sălbăticite. Articolul 8 În scopul cooperării la îndeplinirea programelor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a pestei porcine clasice, a pestei porcine africane și a rabiei, gestionarii fondurilor cinegetice au obligația de a lua măsurile prevăzute de legislația în vigoare aplicabilă
ORDIN nr. 1.571 din 7 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256065]
-
unui sat de țărani, a părintelui a fost locul potrivit pentru lectură. Dispăream de la ore cu Amintirile ... sub braț, mă strecuram pe ulița înfundată în imensa curte căzută în paragină, intram prin poarta căzută și ascunsă de boscheți de liliac sălbăticit, mă instalam pe scara din dos a casei lucrată în marmură albă și citeam în voie. Tufe de crizanteme galbene cu inflorescențe sângerii mă protejau de privirile curioșilor și câte o gutuie aurie, cât un pepene, îmi cădea în cap
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
specie și exaltă privilegiul „testamentului” (opera literară), „colonizând” în proiect lumea obscurului dincolo; moartea celuilalt, romantică, deviind spaima de moarte spre celălalt, cel drag, prin compromisul frumuseții; moartea pe dos, răsturnată, negată prin „medicalizare”, din contemporaneitate, o moarte din nou sălbăticită. Interesată de stări și cuvinte legate de moarte, pun între paranteze temporare stricta cronologie, nu fac neapărat diferența dintre genuri și specii și propun, sintetic, doar câteva exemple. Așadar: 1. Situarea meditativ-filosofică - sau moartea cugetată. Textul își alătură perspectiva detașată
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Făpturile umane întîlnite pe drum apar, toate, caricaturizate, ironizate ori detestate - începînd cu tovarășul său de drumeție, biet om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă serie de călugări leneși ori sălbăticiți, de călugărițe bătrîne și țîfnoase, de țărani stupizi, înfricoșați ori alcoolici agresivi, de hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se compune din ființe degenerate și subumane. Singurele care găsesc, în ochii prozatorului, oarecare îngăduință sunt
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
pe această scenă aproape goală, scenă în care o moarte schimbă deodată totul, conferă tăcerii o gravitate aparte, face puțina gesticulație, rarele cuvintele și privirea fixată ca un cui pe un perete gol să lesteze. Pe geam, Golybin prinde privirea sălbăticită, cu o fixație maladivă a lui Pașa. Ca un câine, Pașa așteaptă un gest. Acesta sosește. Cu capul, Golybin îi face semn să intre. Pe masă se află peștele contaminat și când refuză să mănânce, Pașa îi spune motivul. Golybin
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
Cronicar Apocalipsa poate să vină O capitală europeană murdară, plină de locuri virane și de bălării, luată în stăpânire de haite de câini sălbăticiți, care atacă oamenii și mănâncă de vii copiii. Ai zice că este o imagine dintr-un roman-parabolă, o proiecție ficțională despre o umanitate ajunsă la asfințitul său, unde toate cele omenești au decăzut într-atât încât apocalipsa poate să se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
înțeles că ți-au făcut o favoare acompaniindu-te și că sunteți egali. Câtă deosebire între ei și semenii lor de la oraș, speriați, cerșetori, de-a dreptul milogi, dependenți total de un codru de pâine sau de o vorbă bună, sălbăticiți atunci când nu le au. Aceștia sunt întru totul oglinda noastră de dependenți față de Statul-stăpân, Statul-tiran, Statul-satrap, atotputernicul Stat care ne dă sau nu ne dă câte ceva (apă, lumină, căldură, pâine, ulei, ouă etc.), situații în care facem sluj sau mârâim
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
le au. Aceștia sunt întru totul oglinda noastră de dependenți față de Statul-stăpân, Statul-tiran, Statul-satrap, atotputernicul Stat care ne dă sau nu ne dă câte ceva (apă, lumină, căldură, pâine, ulei, ouă etc.), situații în care facem sluj sau mârâim înfundat. Înrăiți, sălbăticiți, câinii sunt un etalon al stării în care noi ne zbatem. Pe scurt, câinii nu sunt câinoși. Oamenii, da. Peste un timp, când aceste rânduri vor ajunge sub ochii fratelui meu cititorul, el nu le va înțelege, întrucât se va
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
iunie, salcâmii. Călătorie Într-o barcă șubredă, cu negru coviltir, alunecă un felinar aprins. Cel puțin de n-ar mai bătea vântul! De s-ar auzi cel puțin câinii: fie și câinii de vânătoare ai lui Acteon. Fie și câinii sălbăticiți ai zeiței Hecate. O noapte la fel de mincinoasă ca o meduză. Și nici nu știu încotro sunt dus de șubreda barcă: s-ar putea să urmeze trecerea printre versanții unei strâmtori sau chiar printr-o peșteră. S-ar putea să fi
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
MIT( Pictura - Freydoon Rassouli )... XX. VISUL ALB, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. Norii-s pufoși iar fulgii se cern în neștire, decorul hivernal, cuprinde-a mea privire; dar fulgii ating buzele demult, sălbăticite și îi preschimbă-n boabe de rouă aurite. Colind printr-o iarnă păstrată-ntr-o ramă și-n muzeul din suflet are chiar, dioramă, visu-i congelat, iar nămeții l-au acoperit, parcă-i Hibernatus și se vrea descoperit. Într-o
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Acasă > Poezie > Sonete > ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ - SONET STRĂIN Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Stau împietrită-n ale tale brațe, Ca mugur de măceș sălbăticit; De glasul meu aproape-nmărmurit, Las versul șubred și asprit s-agațe... Ne repetăm, ades, la infinit, Cum stelele pe cer se iau de soațe, Țintind în Univers din brațe-n brațe, Înlocuite doar de ce-i murit. Mă scrie mâna
ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ – SONET STRĂIN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385249_a_386578]
-
Politichia dimprejur, Cea condusă doar de mumii Bălăcindu-se-n sperjur. Nu sunt rău, mi-s bun la suflet - Sunt doar un ins mai rătăcit Prin minciuni de stil pamflet Și în intenții sărăcit; Eu românul, eu mințitul, Cel sătul sălbăticit ... Referință Bibliografică: TÂLHARI LA DRUMUL MARE ROIESC ÎN PARLAMENTE / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1581, Anul V, 30 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TÂLHARI LA DRUMUL MARE ROIESC ÎN PARLAMENTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384540_a_385869]
-
seama; au fost surprinși în culcușurile lor în toiul nopții, s-au putut unii salva dacă prăbușirea a survenit către ziuă... Zile întregi a lipsit prietenul meu de la școală, cutreierând Teritoriul printre genuni, încercând să-și recunoască păsările între înaripatele sălbăticite ce cuibăreau în fisurile pereților de sare. Adeseori îl însoțeam și eu, Teritoriul nu mă mai înspăimânta, îndrăzneam să privesc fără nicio reținere spre adâncurile lui și aruncam de pe buza prăpăstiilor resturile de mâncare uitate de copii prin băncile școlii
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
care se înălțau deasupra terenului, accidentat sau nu, în picioare sau efectiv aplecate de ziceai că așa se “ născuseră”, aveau forme ciudate, unele parcă erau făcute să sperie, excrescențe lemnoase cum sunt la noi buturile de copaci crescute în locuri sălbăticite, unde natura sculptase adevărate “opere de artă” frizând un imaginar bezmetic, hâd și tenebros, cu clișee ale unei vegetații populând misterios altă parte de univers decât al nostru, cunoscut și prietenos, depinde de cum ți-l apropii și îl iei, ca
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
în pușcărie și în pustie, n-o duci. S.G. - Unde credeți sfinția voastră că a fost mai greu: la pustie sau în închisoare? P.A.P. - Acum, vă dați seama, în închisoare nu credeau în Dumnezeu, nenorociții paznici. Și erau foarte sălbăticiți, îndârjiți. La Aiud am avut un șef de gardieni acolo, la zarcă, se numea biro. Pe ungurește înseamnă primar. Era rău de tot. Să revin: cei de la pușcărie nu credeau în Dumnezeu. Și erau primejdioși. În pustiu luptai cu dracul
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
loc de muncă. Dar până și acesta trebuie ocupat de nevasta neînsemnatului votant și nu de o bună gospodină. Nu mai știu dacă nu cumva lumea s-a întors cu josul în sus. Parcă RĂSĂRITUL european este cel sălbatec sau sălbăticit nu vestul ca în America evului mediu. Dar mai ieri venea „lumina” de la răsărit! Așadar Omul bun potrivit sfințește locul potrivit numaiîn zonele topologice în care „Dumnezeu ajută pe cei care se ajută singuri” iar „omul trăiește ca să muncească”. Restul
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
pătate. Înainte de a pleca în concediu Ghergheli avea neapărată nevoie de o ținută „ ștoc ”. Nu putea decât să apeleze la Bert. Acesta l-ar fi refuzat, indiferent de consecințe, dacă până atunci Pâncu nu ar fi reușit să pondereze pornirile sălbăticitului. Rămas singur în magazie Bert a căutat cu febrilitate soluția rezolvării problemei. Câteva din ochiurile de geam sparte, aflându-se la înălțime și în partea din spate a magaziei nu fuseseră înlocuite. Nu îi este greu să se cațere pe
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
imposibil de calibrat obsesiv adun toate străzile într-o linie dreaptă cu precizia unui ceasornic chiar dacă sunt însoțit pretutindeni de ochii tuturor neîmpliniților de lună plină ca un lătrat în joase salturi tu în schimb ești altfel crescută ai privirea sălbăticită chiar și când mă frămânți în deplinătatea pieptului generos și mă înfricoșezi până în adâncul cuvintelor poate din acest motiv apartamentul nostru era la vedere cu toate scările întortocheate până în umătoarea zi și pereții îmbâcsiți cu trupurile goale mărâiau podeaua cu
NICIODATĂ...ÎN FIECARE ZI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351050_a_352379]
-
nu o zi, Biciuiți peste trup, legați... Suntem puțini, însă curați. Voi, cei ce, încă, mai iubiți Pe-această lume, huiduiți Și biciuiți de realiști, Luptând cu hățuri, optimiști, Pe pajiștea înfloritoare, Veți mângâia raza de soare, Nu vă lăsați sălbăticiți! Iubiți curat, veți fi iubiți! Referință Bibliografică: Iubiți curat, veți fi iubiți! / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IUBIŢI CURAT, VEŢI FI IUBIŢI! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355401_a_356730]