225 matches
-
Italia, singura persoană de care se simțea mai apropiată, unicul bărbat care își petrecea mai mult timp împreună cu ea, și care se bucura de încrederea sa, în afară de David, colegul ei de afaceri, era Radu. De felul ei nu era o sălbatică, o persoană însingurată, lipsită de comunicativitate, ci una sociabilă, care putea să-și facă repede prieteni. Avea darul să-și construiască prietenii, dar aceste prietenii nu se consolidau. Erau prietenii conjuncturale. Niciodată nu a stat să se gândească din ce
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ACOLO... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Acolo unde iarba răsare din pământ Și-n firul ei plăpând simbolul vieții saltă, Sălbatica-i privire ne pare-atât de-naltă Și dorul ei de viață ne pare atât de sfânt. Acolo unde roua se varsă-n dimineți, Țintind mărgăritare pe umbre și pe flori, Săgeată de lumină, a astrului din zori, În murmururi
ACOLO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360820_a_362149]
-
toți bărbații la fel ca el? Nu par a fi, dacă mă uit bine la manifestările unora prin locuri publice și, hai să fiu rea, chiar în jurul meu, la colegi... De ce să-i condamn? Cine sunt eu? Am devenit o sălbatică în relațiile de acest fel! De când am terminat facultatea... Ia, să te văd, Laura...câți bărbați au... cutezat să te sărute pe tine? Doar doi sau trei, în treacăt și, dacă mă gândesc bine... nici n-am simțit ceva care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
legat de spațiu, autorul atinge prin cuvânt stadiul iluminării, atunci, când ”Fântâna” se află într-un anume loc: În amonte/ departe, unde izvorăște râul/ trăiește cuvântul/ răbdător așteaptă/ retragerea nopții/ răsăritul/ fluxul crescător al luminii. (pag. 60), fiindcă ”așa de sălbatice/ se rostogolesc uneori versurile/ și se destramă/ chiar înainte de a trece proba de foc/ a timpului (pag.61 - ”Inspirație”), ”deși poezia tânjește/ după foaie/ în alb imaculat” (pag.78). Într-o ”Zi ploioasă” timpul se concentrează în clipă, cu ”ore
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
a avut succes în toată lumea, autorul a primit mii de scrisori de mulțumire pentru binefacerile pe care le-au simțit cei care au citit-o și, in care, aproape toți își puneau întrebarea cum această femeie solitară, trăind ca o sălbatică în taiga, reușea să vadă la distanță, să cunoască în mici amănunte evenimente petrecute cu mii de ani în urmă și să se poată descurca cu mare ușurință în problemele vieții noastre contemporane. Printre întrebările puse de admiratori autorului a
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
cuvinte este asemenea nevoii de-a respira!“); „Oglinzi paralele“, nr. 4/1998, p. 298-299; „Orizont“, Timișoara, („Poezia lui Nicolae Nicoară este o ardere curată și puternică... Poet care peregrinează desculț prin Transilvania, provincie românească având numele despletit că o mireasma/ sălbatică/ rămasă aici/ de la facerea lumii,/ dintâi, poet care vede în Iancu, Horia, Cloșca, ființe tutelare, poet, în sfârșit, care-și cinstește părinții-și- printr-un poem cu limpeziri de cleștar, ei lăsându-i moștenire cuvântul, dulcea lui povară „); • Florica Puia Rebreanu
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
Suntem doar într-o relație profesională. Știu că el se îndrăgostise, dar atunci a fost o chestie copilăroasă ori dorința lui de a mă avea. - Da, sigur! Laudă-te, gură...! - Tu vorbești? Tu, care știi atât de bine cât de sălbatică am fost? - N-ai fost sălbatică... Ai fost cu burta pe carte, nu pe bărbați. Asta este și să nu regreți. Când îți sosește noul pacient? - Am precizat ziua de luni, la ora 11.00, parcă... Am dat dispoziții să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
frații mei, să port uniforma, să-mi fac ghiozdanul, să fiu și eu plină de importanță dimineața, deși somnoroasă cât încape, când mă amestecam printre ceilalți copii din cartier care porneau rânduri-rânduri către școală, având o fire destul de timidă, de sălbatică aș putea spune în ce privește orice regulament, orice lucru impus, în prima zi de școală, stând în bancă și plictisindu-mă de atâta stat locului, m-am apucat să-mi admir ciorapii albi ajurați și să număr găurelele din împletitura lor
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
România, este citat un traducător norvegian de literatură română, 60% dintre părinții români folosesc pedepse fizice. Cu alte cuvinte, suntem vinovați! Ce se judecă acum public nu este familia Bodnariu sau Nan sau care or fi, de unde or fi, din sălbatica Europă de second hand care s-a școlit sub comunismul tandru și discret și extrem de atent la spălarea pe creier a oricărui copil, gata să aresteze și să ucidă orice rezistență a bunului simț dinaintea „pozitivei” pedagogii a lui Makarenco
Cazul Bodnariu. Bătaia e ruptă din Rai () [Corola-blog/BlogPost/338427_a_339756]
-
îmi pictează pe lentilele bătrâne visuri, părând niște îngeri cu săbii lichide. De cele mai multe ori, în templul meu intoxicat de papirus, am doleanțe drăguțe. Doresc doar o piatră funerară pe care să îmi culc cognițiile curgânde. Alteori, aplic mofturoasă pentru sălbaticile cuiburi în care se multiplică genetic năzuințele. Privesc însetată liedurile berzelor. Ignoră păsăresc cateringul psihic navetist. Consumatorii umani virusează cu picanterii lingvistice și mentale, frumosul universal! Trist! Norii fac tumbe...Câte topogane de vată, Doamne! Unghile mele zgârie zidurile reci
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
vale, până ai să fii tu o... ,,cutare''- așa mi-a tot spus mie mamaie - ,,Până atunci, pe mine'', adică pe ea, ,,cine mai știe cât o fi bozul de mare?!'' - Ce e ăla boz? - Un fel de buruiană și sălbatică, și otrăvitoare. Bună de făcut cu ea doar focul, pe la noi, joi, înainte de Paști. La greci, uite că abia acum îmi dau seama, nu am văzut că s-ar fi întâmplat așa ceva! Tu? - Nu și nici nu știu despre ce
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
demonul cel blînd, umerii săi arătau tărie atletica, Iară picioarele-i strălucitoare erau ferme precum un altar de arama; dar părțile Iubirii dedicate, femeiești; și toate-oștirile cerești ramaseră 10 Uimite, în timp ce Tharmas cu iuțime-înaripată zbura la malul nisipos, Odihnitu-s-a pe sălbatică pustie, si pe marea ce vuia El în picioare ridicatu-s-a și áripile și le-ntinse și Far' să lase urme, disprețuind sfera cea concava a cerului cel vesel, Cu chip de parte femeiasca, luminos că vară, dar părțile iubirii 15
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rentă lunară. Acum Îi scrie mamei cuvintele Încărcate de reproș și trufie, rămase celebre: „Când ai un fiu ca mine ș...ț nu te recăsătorești”. Culme a umilințelor, care nu se Încheie Însă aici: cămătarul Arondel Începe să-l hăituiască, sălbatica „Venus neagră”, iubita Jeanne Duval, Îl vede sărăcit, somațiile curg, portăreii mișună. Urmează Muntele de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un pact
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
așa măsură adaptate la peisajul lor modificat, Încât au devenit „monștri biologici” care nu ar putea supraviețui În sălbăticie. Mileniile Întregi de variație și de selecție umană conștientă au favorizat acele specii care s-au dovedit sistematic diferite de cele sălbatice Înrudite. Din motive de confort, am Început preferăm plantele cu semințe mai mari, care germinează ușor, care au mai mulți muguri și dau, deci, mai multe roade, ale căror fructe sunt mai ușor de cules sau de curățat. De pildă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
regulă, nu ține... ani. • Bogatul știe cît e de bogat, dar săracul nu știe cît e de sărac. • Goana după bani nu are leac. Omul se dă de zidul morții să mai cîștige un fleac. Leul are o dublă față: sălbatică în junglă, umilă în... pungă. • Cu cât piața se scumpește, banul se ieftinește. Pentru unii, fericirea stă în a strînge bani, pentru alții, în a-i risipi. • Ai bani, ai fani! ------------------ Harry ROSS 28 noiembrie 2015 Israel Referință Bibliografică: Harry
GÂNDURI REBELE (12) – DESPRE BANI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381290_a_382619]
-
Gay Head, azvîrlindu-și spre cer străvechiul strigăt războinic, în timp ce vîslașii din ambarcațiunea pusă la grea încercare erau fără să vrea împinși înainte de formidabila lovitură de babaică a nerăbdătorului indian. Dar la zbieretele lui sălbatice răspunseră altele, aproape la, fel de sălbatice. Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo, aplceîndu-se înainte și înapoi pe locul lui, întocmai ca un tigru în cușcă. Ă Ka-la! Ku-lu! răcni Queequeg, de parcă și-ar fi lins buzele înfulicînd o bucată de biftec à la grenadir. Și astfel, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prăvăliile din Genava. Și pe urmă, în ultimul său mesaj, Gundovek m-a anunțat că soția lui insistă se o revadă. — într-adevăr, o îndrăgește mult. — Ca și pe mama sa. Erau prietene nedespărțite. Iar Fredianei, care e atât de sălbatică, îi va face bine să stea în mijlocul oamenilor, să lege niște cunoștințe. Și, cine știe, poate o să-și găsească până la urmă și un soț. Waltan râse: — Unul care să o suporte? Cu greu. Veniră apoi și alții să-l felicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
locul pe care îl ocupă în carte problema lui evil eye. A deochiului. De mică știu de la străbunica descântecul de deochi, cu tot ritualul său. Prietenele mele mă sunau să le descânt copiii chiar și prin telefon. Și mergea. O sălbatică est-europeană. Asta sunt. Dar din respect pentru etica utilitaristă, mă doare în cot de lipsa de raționalitate a descântecului o dată ce copiii se linișteau și trăgeau un pui de somn. Hait! La radio se anunță marea grevă a gunoierilor în Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-și petreacă tinerețile. Da’ aici în bordei la mine ce petrecere poate să aibă?... Așa-i... zise Lepădatu așezându-se pe laiță; și oftă trudit. —Așa... hm... începu iar moșneagul. Aici te sălbătăcești... A crescut și fata asta ca o sălbatică... Se mai duce ea pe la curte, au mai deprins-o mădămile de-acolo să vorbească și să umble... A mai fost de vreo două ori și pe la târg, la Săveni, și gata, ce vrei să știe?... Ei dă, trăiesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la pui, uite așa, îi arată furioasă Prințesa, cum l-ar răsuci. — Și eu îți smulg părul ăla din cap, păcat că este frumos, de nu-ți mai las un fir, uite așa, îi arată studentul cum l-ar smulge, sălbatico! Vino jos să-ți spun programul, că n-o să-l spun să m-audă toată lumea! Te aștept jos, mai apucă să spună până Prințesa nu trâtește fereastra. N-a așteptat prea mult, că Prințesa a coborât îmbrăcată sumar cum era
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pace și pleacă de aici. Cezar, continuând cu bulgăreala, o înfurie pe Teofana și încep să se bată cu zăpadă, el râzând, e furioasă, până când un bulgăre de-al Teofanei îl nimerește în față. — Stai, că-ți arăt eu ție, sălbatico, o fugărește până o prinde simțind plăcerea să o frece cu zăpadă pe obrajii cu gropițe, în timp ce ea caută să scape. Pisică sălbatică ce ești! — Mrrr! Mrrr!mârâie ca o pisică Teofana, înlănțuită de brațele lui Cezar ca să-l sâcâie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
frumoasă Îl lua În brațe și-l ducea În dormitorul lui. Dar acum cum nu se mai Întîmplase pe vremea cînd frații lui mîncau În Disneyland; toți servitorii veneau să-i țină de urât lui Julius venea pînă și Nilda Sălbatica, bucătăreasa care mirosea a usturoi și era spaima tuturor În zona ei, cămara și bucătăria, cînd apărea cu satîrul În mînă; venea, Însă nu Îndrăznea să-l atingă. El ar fi vrut s-o atingă, dar pe atunci era sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În dreapta și În stînga Într-o casă plină de copii, copiii tăi, Susan... Un majordom deschise porțile cu grilaj de fier și Mercedesul lunecă ușor pe aleea care ducea la intrarea principală. Aici se aflau ceilalți, venise pînă și Nilda Sălbatica, Îi așteptau, Îi așteptaseră toată după-amiaza și acum Îi Întîmpinau zîmbitori, veseli, gata să răspundă la toate Întrebările lui Julius. Dar pesemne că au observat ceva, le-o fi făcut Vilma vreun semn, fiindcă de Îndată s-au făcut nevăzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-au instalat, hotărî să profite de absența doamnei ca să-i apropie urechile de cap. Leucoplast, izolirband, scotch, ce n-a folosit pentru a-și atinge scopul, pînă cînd Vilma n-a mai răbdat și a Încercat să protesteze, dar Sălbatica a amenințat-o cu cuțitul cel mare de bucătărie, unul nou-nouț, cumpărat special pentru casa cea nouă din Chosica. Casa, care nu putea fi văzută din stradă, Înconjurată de ziduri Înalte, de culoare albă, se afla Într-un cartier foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu o porțiune de păpuriș, unde Julius se ducea adesea și cînd se Întîmpla să dea peste o broască rîioasă se Întorcea speriat și transpirat, am ajuns la Madre de Dios, Nilda!, striga el intrînd În dormitorul În care stăteau Sălbatica și copilul ei. Aproape că nu aveau nevoie să iasă, mai ales duminicile și În zilele de sărbătoare, cînd jumătate din Lima venea să facă plajă și tot orașul se umplea de mașini galbene Îngrozitoare și de femei ușoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]