374 matches
-
și bicarbonați de calciu. • pânzele de apă din conurile de dejecție și din glacisuri. Apar pe valea principală a Lohanului, în conurile de dejecție ale Târziilor și Olteneștilor. Aici, apa este mai adâncă decât în șesurile aluvionare. Sunt mai puțin sălcii decât cele din șesuri, pentru că se filtrează prin materialul permeabil cărat de torenți (nisipuri). De aceea, pot fi utilizate ca ape potabile. Nivelul lor se ridică în perioadele inundabile, când apele din șesuri se infiltrează lateral și când calitatea apelor
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
Copacul cel mare”. Are venerabila vârstă de peste 600 de ani. Nu este înalt dar are o coroană stufoasă. -Fântâna puturoasă- Nu departe de Fagul prințesei, există, din vremuri stăvechi o fântână cu cumpănă. Se pare că din cauza apei cu gust sălciu i s-a spus așa. Ea există și astăzi. -Dealul Mesteceni- Un alt monument al naturii îl formează acest deal situat în vestul cătunului Surdești. Este printre cele mai înalte dealuri din zonă. Cele câteva pâlcuri de mesteceni, relicve ale
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
prin care ajungi - pictorul făcu un gest larg cu mâna, încercând să cuprindă în el toate acele realități -, ești în contact direct cu istoria, uneori te nimerești chiar în mijlocul acțiunii, se trage, se moare, se cere îndurare, se bea apă sălcie, nu există dezinfectant, Ioana d`Arc, Giordano Bruno, crimele conchistadorilor, bătălia pentru Anglia, războiul de 100 de ani, Dunquerque n-am avut bafta asta, dar nu se știe niciodată -, târgurile de sclavi, le simți, le vezi, le miroși cu nările
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
unei fetițe perfect normale de 10-11 ani, cu pasiunile și dorințele inerente vârstei. Dar, vorba însemnării de pe coperta caietului, trebuie să ne așteptăm la o dezamăgire. Până acum totul plutește într-o normalitate absolută, o atmosferă de provincie poate puțin sălcie, dar în general nimic nu anunță bruște și categorice convertiri. O lume în care gesturile decisive sunt rare. O lume destul de conservatoare: ni se spune, în momentul în care mezina familiei Dumitrescu împlinea „un pol de ani“, că „obiceiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ar fi numit familia noastră. Dar, de foarte multă vreme, eu nu mai am nicio bucurie, nici trupească, nici sufletească. Nu mai simt nicio satisfacție, nici când beau, nici când mănânc, căci tot ceea ce iau în gură mi se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu-ți fie frică, lasă-te. Hai, că te-mping eu de burtă... Parcă ești un topor! Înțelege odată, poți pluti, nu e așa de greu, te ține apa... Respiră normal, hai... Nu strânge aerul în tine, respiră! Apa e sălcie. Am pescuit o pungă care plutea alături și-am aruncat-o pe mal. Pe zid e ceva ca pielea de broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos și să converseze, chiar nici o obligație, ce naiba! De altfel nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soare. De peste tot un vuiet egal și străin, glasul uscat al porumbului. Din când în când pe fată o depășea câte o mașină, șoferii îi plasau o vorbă, două, o invitau în cabină. Praful stârnit de mașină plutea cu gustul sălciu pe deasupra spicelor. Curând avea să coboare spre rădăcini lăsând în loc nemișcarea. Într-adevăr, liniște, lanul a înghițit în adâncul lui mașina. Doi oameni, patru, șase, lanul înghite oricât. Și totuși, tragic, tulpinile porumbului sunt seci, parcă fără vlagă, știuleții mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zis că vrea apă din fântână. Atunci el a apucat ruda de câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă, Încă mirat că cineva putea refuza o apă așa de celebră ca Volvicul. Bea și tu, i-a zis ea, ținându-i În palmele străvezii făcute căuș câteva picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Vasilică era șmecher, a decis să facă fosa la nici cinci metri de fîntîna lui Zamfir. Las fundul nebetonat, apa se scurge și n-am nevoie de vidanjă. Toate bune și frumoase, doar că apa din fîntîna vecinului a devenit sălcie. Te dau în judecată, țipa disperat Zamfir. În curtea mea fac ce vreau, riposta șmecherul. Procesul a început mai întîi fără avocați, apoi au intrat pe fir specialiștii în tribunale. Pierzi procesul, spune avocatul lui Dascălu. Îmi caut alt avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește în fotografie? Apa este proaspătă? Calendarul, în ce an suntem? Hai, fă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai grijă de tine, Vasile! Că străinătatea-i boală grea!.. Așteaptă-mă cu încredere, Mariuță! Eu voi reveni numaidecât, nevastă! Voi reveni la tine, adică voi reveni la noi pe când vor înflori cireșii. Că eu nu pot să beau apă sălcie și să mă amăgesc cu gândul că-i licoare de sub Dealul Căușului! * * * În zadar au protestat oamenii din șapte sate că suedezul cel spălăcit, cu fabrică de mobilă pe tot șesul dintre Dornești și Satu Mare, tot a ras pădurea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar fi numit familia noastră. Dar, de foarte multă vreme, eu nu mai am nicio bucurie, nici trupească, nici sufletească. Nu mai simt nicio satisfacție, nici când beau, nici când mănânc, căci tot ceea ce iau în gură mi se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am 144 Rareș Tiron dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
biruință, este unul dintre cei mai venerați sfinți din calendarul ortodox, sărbătorit în fiecare an la 23 aprilie. În ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri înmugurite de sălcie și flori galbene de primăvară cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce. În noaptea sau dimineață zilei de Sân-George capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza brazdele, astfel împodobite, "de strajă "la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79635_a_80960]
-
adulmecă Zaharîci miros de friptură și strigă birjarului să se oprească. Intră eroul în cîrciuma cu grătar. N-avea nici un ban, dar comandă o friptură și vin roșu, prima oară cînd se putea apropia și de altceva decît de fierturile sălcii din vagonul spital în care călătorea de 18 zile, dacă nu cumva le pierduse șirul. După ce a mîncat și a băut, Zaharîci a cerut adăpost la Comandament. Nu voia decît un pat să doarmă și, dacă era, puțin ceișor cald
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
dimensiuni nesperate și să te bucuri de lucruri ascunse. Pe de altă parte, e surprinzător să vezi cît de cuplat la actualitatea culturii laice era monahul Nicolae. Avea răbdarea să citească romane mediocre și să se entuziasmeze pe seama unor poezii sălcii din anii '80 ai comunismului românesc, avea curiozitatea de a comenta pictori și arăta buna-cuviință de a viziona filmele artistice ale epocii. Într-un cuvînt, era atît de bine ancorat în realitatea culturii mirene încît nu putea întruchipa idealul monahului
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
legea firii, vorba lui Topârceanu. Alte monumente pe morminte vegheate de îngeri ne-atletici sau chiar apostolic scheletici. Aici, în panteonul Montparnasse, cugetul simțindu-ți-l ca pe Țara de Sus a Sufletului, spre vale, spre intrare curgând sentimentele -aceste sălcii plângătoare, tot ale Sufletului. Aici sub-pământul marilor nume e, concomitent, și adâncul sub-cerului, adică în legătură cu firmamentul rămânând. În fine, sub zidurile cimitirului - egalitate deplină. Inclusiv cea a eremiților ce și-au trăit cu pasiune viața fără pasiuni, dar și cea
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
nu sunt neapărat o victimă a criticilor literari. Sunt capabil, așadar, de o oarecare obiectivitate. Dar când nu doar critici, ci reviste întregi sunt aservite unor comandamente ce n-au de-a face cu valoarea, lucrurile îți lasă un gust sălciu. Transferul urii din zona politicului a desfigurat un spațiu care ar fi trebuit să fie al creativității pure. A nu vedea că dezinteresul pentru cultură e datorat și intoleranței profesate de comisarii politici de la anumite publicații cu pretenții „elitiste” înseamnă
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
Livius Ciocarlie „Nu se mai poate stabili cu precizie momentul când proza sălcie devine poezie”, scrie Marin Mincu. Fraza am scos-o din antologia pe care mi-a dat-o, cândva, la Târg. El nu știe că o țin la o lungime de braț. Nu știe - pentru că e mort. Nu se poate stabili
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
Fraza am scos-o din antologia pe care mi-a dat-o, cândva, la Târg. El nu știe că o țin la o lungime de braț. Nu știe - pentru că e mort. Nu se poate stabili momentul când proza devine proză sălcie, spun eu. Va trebui să-i rog să-mi atragă atenția (să nu strice hârtia și spațiul), cum i-a cerut un episcop lui Gil Blas să-i spună când vor fi devenit apă de ploaie predicile lui. E drept
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
interminabilă, lumea reală pare nespus de săracă. După ce ai citit Călugărul alb, epopeea procesului intentat maicilor de la Vladimirești în anii ‘50, e de prisos să te duci să vezi chinovia propriu-zisă: vei pleca cu senzația unei căderi într-o realitate sălcie, care nu se poate ridica la treapta de vrajă pe care o inspiră cartea lui Pandrea. La fel cu cele trei volume dedicate lui Brâncuși: a căuta în ele reazem de intuiție pentru schițarea unui portret viu al sculptorului din
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
pe măsură. Cu patru ani înainte de sfîrșitul jurnalului, al romanului și al vieții (pe 26 aprilie 2007), Fănuș Neagu notează, într-un aparté emoționat către virtualii cititori: „Mă apropii de sfîrșitul Jurnalului. E cazul să cobor în fîntîna cu apă sălcie, să beau o gură și să spun: de-a lungul acestor multe pagini am ronțăit alune prăjite-n miere, și mi-am lăsat gîndurile să curgă slobod, avînd grijă ca tălăzuirea lor confuză, asemănătoare cu a florilor din nopțile de
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
Muindu-și, deci, plaivazul în Vechiul Testament, în Evangheliști, în Apocalips, în "inițiați", în ezoterici, în ocultiști, în hermetiști, în cabaliști, în teozofi, în Krishna Murti, în Dostoievski (prădat copios și acesta!), Dumitriu își încropește o compilație confuză, o apă chioară, sălcie și stătută, pe care o îmbie sufletelor spre curățirea lor. E tocmai marfa care i s-a părut că are căutare în anumite sfere din Apus. Și îngroșându-și vocea, lansează, prin capitolul final din romanul său ultim, un bombastic
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
elastic din spatele tejghelei, am țopăit în vîrful picioarelor galvanizate asemenea labelor fragile de broască din laboratoarele de fiziologie și, cu buzele țuguiate a sărut lacom, i-am acoperit gura mare, despicată fraged și-orizontal peste dinții lați, sclipitori în saliva sălcie. O patimă nouă, copleșitoare, de conchistador al cărnii alb-roz-liliachie, îmbelșugată-n țărmuri necunoscute încă, o dorință invincibilă m-a aruncat brusc în aventuri fremătătoare, adînci, delicios de primejdioase. N-am observat inițial că Empampa avea un ochi de sticlă portocalie
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]