77 matches
-
al creierului ca și în general, al mediului în care te afli, sporește. Curînd printre răbufnelile vijeliei care începuse, am auzit, peste sălița dintre odaia mea și a gazdei, niște gemete ca de durere. Alarmat, sării din pat privind peste săliță spre ușa de vizavi care se deschisese din cauza curentului... Pe patul sărăcăcios cu patru pari înfipți în podeaua de lut, bărbatul și femeia casei, oameni de vreo patruzeci de ani, fără copii, cu ei așezați în alte locuri, probabil, se
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
iz de seu. Pe firma neagră de deasupra ușii, stătea scris cu litere de aur Ceai, zahăr, cafea și alte produse coloniale - pentru acasă sau de consumat pe loc. Această din urmă precizare poftea mușteriul să bea vodcă într-o săliță de lîngă prăvălie. Cîțiva obișnuiți transformaseră acest loc puturos și plin de praf într-un soi de club. ș...ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
cumpăra un ghiveci pentru gorunaș... Ce să-i fac ? S-a molipsit și ea de la Haralampy... 3.Însă prietenul nu i-ar fi văzut la televizor nici pe ,Fiii rătăcitori ai Senatului României alergând de colo-colo în căutare de săli, sălițe și birouri prin clădirea Parlamentului; precum nici: noua sală depășind-o în lux pe cea a Congresului american (să vadă și înfumurații ăia că și noi ne putem permite...); bine că birourile sunt cam mici, că, deocamdată, nu aveau telefon
Școli prin care ,șuieră, suieră vântul"...(A.E. Baconsky) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11335_a_12660]
-
librăriei, în fața ei. Mă blochez puțin și începe să-mi devină limpede faptul că înaintarea îmi va fi grea. Recunosc chipuri, ne salutăm, ne îmbrățișăm, zîmbim - lucru mare - mă strecor încet printre enorm de mulți tineri și amici. Într-o sălița din dreapta dau cu ochii de Mașa Dinescu - acum zece ani, tot ea mi-a ieșit, luminoasă, în cale -retrasă și calmă. M-am gîndit că ea știe de ce stă acolo. Ne luăm cu vorba, mă uit la ceas, ca să nu
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
cu băgare de seamă apoi ușa de la intrare, făcând semne unui trecător oprit în dreptul vitrinei că ceasornicăria era închisă, și-l invită, ca în urmă cu un an, când îi călcase ultima dată pragul, în locuința sa din spatele atelierului. În sălița de trecere, de grinzile vopsite în cărămiziu ale tavanului atârnau parcă mai multe funii de usturoi ca în trecut. “Ce să-i facem, domnule Stelian?” zise Mișu parcă scuzându-se. “Dacă s-au înmulțit duhurile rele!...” Nu cumva am venit
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
astăzi, vara nu întîlnești decît pescari, ici și acolo, iar iarna - doar țigani veniți cu toporișca și căruța să taie lemnele nimănui. Cîrciuma "La mielu care pierde rata" e în pragul falimentului. Cu o mică terasă în față și o săliță unde nu încap mai mult de trei mese, are prețuri mici, populare: paharul de vin costă cinci mii de lei. Chiar dacă nu se poate plînge de lipsa clienților, patronul vrea să vîndă afacerea. Lazăr, vagabond bătrîn, cu fața roșie, motolită
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
avut șansa să am profesori excepționali, modele umane și profesionale, cărora le voi aduce mereu, ca tuturor dascălilor mei, plecăciunea și recunoștința mea. Înainte de vacanța de iarnă din 1989, cînd colegii din provincie plecau acasă, am repetat cu teamă, prin sălițe și poduri din facultate, colinde. Colinde adevărate, pe care le cîntam ca la carte, pe voci, în canon. Am și astăzi caseta. Pregăteam, de fapt, un cadou pentru profesorii pe care îi adoram. Cînd a început REVOLU}IA la Timișoara
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
Împotriva venețienilor și a turcilor la bordul galerelor spaniole de la Napoli, perioadă În care Îl cunoscuse și pe Diego Alatriste. — Un bucluc Îndrăcit, repetă Guadalmedina. Căpitanul dădu din umeri. Stătea fără pălărie și fără capă, În picioare, Într-o mică săliță Împodobită cu covoare flamande și avea la Îndemână, pe o masă acoperită cu catifea verde, un pahar cu rachiu din care nu băuse. Guadalmedina, Într-un superb halat de noapte și cu papuci de atlaz, preocupat și Încruntat, se plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
imbricau tot mai mult, suind și coborând uneori cîte-o scară cu balustradă, adăstau din loc în loc și bolnavi bătrâni, în halate de un stacojiu decolorat. Mama a intrat cu sora într-o cameră, iar eu și tata am rămas pe sălița din față, așezați pe banchete de vinilin. N-am stat locului mai mult de două minute; m-am fâțâit apoi vreun sfert de oră prin sălița înghețată, privind cu ochii mari toate acele vitrine, ca și planșele cu oameni jupuiți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a intrat cu sora într-o cameră, iar eu și tata am rămas pe sălița din față, așezați pe banchete de vinilin. N-am stat locului mai mult de două minute; m-am fâțâit apoi vreun sfert de oră prin sălița înghețată, privind cu ochii mari toate acele vitrine, ca și planșele cu oameni jupuiți de pe pereți. Pe un postament se afla un mulaj de ghips, tot un om jupuit pe jumătate, căruia pe o parte i se vedeau o față
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dat în grija surorii. Tata m-a pupat și el (senzația bărbii nerase pe obrajii mei și mirosul lui vag de odicolon și ulei de nucă) și-a rămas să mai șușotească ceva cu mama. Mi-i amintesc acolo, pe sălița strimtă și-naltă, față-n față, vorbindu-și serios, fără să-și zâmbească, fără să se țină de mână. Nu m-am temut deloc să-i părăsesc, târât ușurel pe alte culoare de femeia în alb (figură de nemțoaică, blondă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-a luat de mână, sub privirile ostile ale Cariei și Bambinei, care n-au vrut să-și ia la revedere, cum le ceruse marea femeie blondă, și am străbătut iarăși, împreună, sinuozitățile coridoarelor și scărilor înghețate pîn-am ajuns în sălița cu mulajul de ghips al omului jupuit. Părinții mei au intrat iarăși în camera alăturată, ca să stea poate de vorbă cu vreun doctor nevăzut, așa că am rămas singur în aerul oliv, ascultând cum sună pașii mei pe dalele pătrate ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Căci unii se aflau pe scaune, alții pe canapele, unii jos pe covor, iar alții chiar pe pervazul ferestrei... În paturile lor nu se aflau decât Sorin și Sorina. Alt zvon de pași se aude acum. De astă dată din săliță. Oare, cine să fie acolo? întreabă Cristinel? Cu toții ar vrea să afle răspunsul la această întrebare, dar... Primul care-și învinge teama este Adrian. E cel mai mare dintre nepoții bunicilor! se duce către ușă și, de acolo, se mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-o dungă, nu puteau fi călărite. La parter se aflau doar puține mamifere, în sălițele care prelungeau culoarul reptilelor, și mai cu seamă mamiferele primitive: câinii zburători din Java, cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete, susținute de oscioare pneumatice și cu gheare la umeri, bineînțeles marsupialele: cangurii tronconici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pascalopol se grăbi să-i răspundă, întorcînd capul. Aglae răspunse și ea, fără să ridice ochii din cărți. Aurelia îl urmări numai cu privirea. Trecură printr-o odaie neluminată decât de lună, care părea a fi sufrageria, apoi într-o săliță din care o scară de lemn ducea la etaj. Se urcară pe ea și ajunseră într-un coridor cu geamlâc, în care Felix recunoscu geamlâcul zărit de jos, din curte. O lampă de petrol de o formă mai îngrijită ardea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lungi până la coate, sticluțe, gheme, o perniță de ace și alte nimicuri, dîndu-le pe toate acestuia. Apoi îi făcu semn să o urmeze. Ajungând în capătul scării, începu să coboare cu o repeziciune de pisică, abia urmată de Felix. Din sălița de jos a scării intrară într-o odaie aproape goală, în care se afla un pian cu coadă, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele două ferestre ale odăii erau deschise. Mormane de note muzicale, de reviste de modă erau aruncate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice și valori sociale G. Călinescu și intră în curte fără bănuieli, lătrat de doi mari dulăi. Sohațchi îl primi cu exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în săliță. Dinăuntru se auzeau râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie scundă și lungă, unde, așezați în șir pe o canapea înaltă ca un pat, câțiva bărbați ședeau la o masă apropiată de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sigur, își zise Stănică, e bine când ai copii ajunși sus." G. Călinescu Panait era directorul unei mari fabrici de zahăr și senator sub regim conservator. Stănică se urcă pe trepte în geamlâc, deschise o ușă și pătrunse într-o săliță în care mirosea grozav a năut și a cafea prăjită. Apoi bătu puțin într-o ușă, enorm de înaltă și vopsită așa de demult, încît se bășicase de uscăciune, și intră. Atunci văzu acest lucru, care pentru el de altfel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casa lor, numai băiatul ei nu, ne-am trezit cu ea din zi în zi mai rău ! Dintr-odată, s-a prăbușit ! Ajunsese ca un copil mic... — Las’ că asta știu ! Las’ că asta mi-aduc aminte... Că dormea în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oprește pe rana din tencuiala cenușiu-verzuie, în colțul unde, treisprezece ani, televizorul s-a tot atins, s-a tot ciocnit de perete. Ce ciudată mai e și viața, îmi spun, fără să știu bine ce spun, și mă uit la sălița pe care se lăfăie preșul de cârpe, de o curățenie îndoielnică... Ce ciudată mai e viața, și mă feresc să trag prea adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am, uite, stai să vezi ce-am ! Mâncare de cartofi, care era moartea ta ! Haidi, că-ți pui să mănânci aici, pe colțul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă conduse Într-o cămăruță Îngustă, după toate aparențele o săliță de așteptare pentru cei ce urmau sa ia parte la slujbă. Într-o sobă veche ardea gaz cu o flacără albăstruie și am simțit imediat cum mi se relaxează mușchii feței. LÎngă intrare stătea un tînăr, cu mîinile pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi pierd mințile din dragoste. Nu i-am spus Laurei niciodată un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că nimeni nu se mai uită la mine în încăperea asta sărăcăcioasă, care a fost ani de-a rândul casa mea de rugăciune. Cred că Laura și-a pierdut fecioria într-o Duminică seara, când mama Fișic, întâmpinându-mă în săliță, îmi spuse că fata e dusă la bal. A așezat apoi ibricul pe spirtelniță și după oarecare șovăire, apropiindu-și scăunelul de colțul ușii de care mă rezemasem, făcu cu chipul îngrijorat: - Vreau să-ți spun că tânărul a făgăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acel martie, auzeai sloiurile lovindu-se din cînd În cînd de picioarele podului. Tot În fața primăriei, dar puțin spre dreapta, mai precis, În dreptul casei lui Müller, se găsea o stație de autobuz acope rită, un fel de adăpost cu o săliță de așteptare, o construcție măruntă, cărămizie, Înconjurată, culmea, de o grădină cu plante neroditoare, deci, un parc Închis, inaccesibil publi cului. Prin spatele parcului, vuia torentul. La șase dimineața, pe Întuneric, Îndărătul unei stive de coșuri, genți și valize, familia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]