73 matches
-
sunt timbrate nervurile ce se sprijină pe pereții sălii”<footnote Ibidem footnote>. Interiorul sălii gotice În partea opusă tindei în raport cu trapezăria se află un șir de încăperi. În dreapta tindei și comunicând cu aceasta printr-o ușă arcuită se găsește o săliță în lungul clădirii în spatele căreia descoperim o încăpere mare, boltită cilindric, lipsită de lumină, în care se deschide scara interioară ce duce în pivniță; alte două încăperi mari, despărțite prin tindă care dau în pridvorul mic, ocupă restul aripii stângi
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de manuscrisul între ale cărui file se prăsesc insecte eminesciene, de care mă împiedic îndată ce încep să citesc, ca în fața unor pagini scrise de un străin. Chiar o viață parcă a trecut de când dădeam examenul eliminatoriu la română într-o săliță din asta la un etaj superior, de unde nu se văd pe geam decât antene; tot tata venise să mă ia de la examen, dar nu din stradă, ca toți părinții de candidați, ci chiar de pe coridorul cu sala. În costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la opt dimineața până după zece seara la închidere, deși nu bea mai mult ca alții: cădea câte două trei ceasuri într-o somnolență, după care se scula și începea să măsoare, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, sălița de la polițele cu sticle până-n prag, ciocănind sonor în tejghea cu paftaua inelului de pe degetul mâinii stângi. Ai văzut ce mi-a făcut Rasputin? întreba, dacă te prindea cu ochii pe el. Nikolai ajunsese așa după unsprezece ani de pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să trec spre masă, se ține după mine, și el cu mâinile ocupate de câte-o sticlă de bere. Dac-o să ai chef de una din fetele astea, poți să rămâi și-o ducem noi acasă, bine? - Care fete? În sălița ticsită parcă bântuiau numai băieți cu sticle.) - Alea care-o să le-aducă prietenu’ meu uite-acuma - da’ zi-mi dacă vrei. - N-am bani pentru... - Zi-mi dacă ești popescu și te vindec! - ... - Popescu, mă, poponar!! începe tipul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Zi-mi dacă ești popescu și te vindec! - ... - Popescu, mă, poponar!! începe tipul să se enerveze - Nu-i asta, chiar n-am bani. - Cum vrei... Tipul s-a îndepărtat, gheboșindu-se ușor ca să nu dea cu capu-n becurile care luminau sălița. Nici pe Zina n-am mai zărit-o în următoarea oră (interval în care am lins, cu plăceri de om civilizat, două beri bașca suta de rom, trecându-mi cu un fel de voluptate palmele pe suprafața negeluită, neașchiată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei de la Policlinica Vitan. Bradul din curtea policlinicii, spre care dă fereastra săliței, e prea mare ca să mai lase loc de altă imagine, iar pe întunericul în care lucrările stradale au lăsat Calea Dudești copacul umple spațiul ca un fluid. Pe aceeași stradă în lucru, traficul curge într-un ritm de se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță monede de cinci sute, de o mie, care adunate ar face probabil cât o vodcă mică, cu miros de benzină. Pe masa mea, unde s-a oprit nu pentru că m-ar fi recunoscut, își trântește mâinile mari, vineții, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dădu În seamă unor artiști s-o Împodobească: picturi, miniaturi, un sipețel de aur cizelat, Încrustat cu nestemate. Nimeni n-avea dreptul s-o copieze, dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere a acestuia, câțiva privilegiați veneau s-o consulte. Până atunci, nu erau cunoscute decât câteva catrene alcătuite de Khayyam În vremea nesăbuitei sale tinereți; de acum, multe altele fură Învățate, citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-o dungă, nu puteau fi călărite. La parter se aflau doar puține mamifere, în sălițele care prelungeau culoarul reptilelor, și mai cu seamă mamiferele primitive: câinii zburători din Java, cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete, susținute de oscioare pneumatice și cu gheare la umeri, bineînțeles marsupialele: cangurii tronconici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casa lor, numai băiatul ei nu, ne-am trezit cu ea din zi în zi mai rău ! Dintr-odată, s-a prăbușit ! Ajunsese ca un copil mic... — Las’ că asta știu ! Las’ că asta mi-aduc aminte... Că dormea în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oprește pe rana din tencuiala cenușiu-verzuie, în colțul unde, treisprezece ani, televizorul s-a tot atins, s-a tot ciocnit de perete. Ce ciudată mai e și viața, îmi spun, fără să știu bine ce spun, și mă uit la sălița pe care se lăfăie preșul de cârpe, de o curățenie îndoielnică... Ce ciudată mai e viața, și mă feresc să trag prea adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am, uite, stai să vezi ce-am ! Mâncare de cartofi, care era moartea ta ! Haidi, că-ți pui să mănânci aici, pe colțul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de lume. Și mă trezesc de-a binelea. Mă trezesc atît de tare, Încît urlu și dau cu pietre după cîinii care se reped grămadă dinspre sat lătrîndu-mă. Abia reușesc să mă strecor pe ușa haltei cu pantalonii Întregi. În sălița de așteptare e aproape Întuneric, singura lumină vine printr-un geam de ghișeu, ghișeul e Închis. Mă zgîiesc prin ferăstruică; dinăuntru nu se vede alt chip decît clasicul tablou al Tovarășului - nu pare un interlocutor rezonabil. E 10 seara. Citind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căzut e poleții. Școala, mobilierul, curtea școlii erau în cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată risipă de Flit, un insecticid lichid. În tot acest timp de neodihnă lucram și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fusese atât de abscons și de savant, n-aveam nici o îndoială că după un an de zile Eco, Barthes sau Todorov aveau să ni se pară niște bieți diletanți în ale semioticii... Din păcate, cu prima ședință de inițiere din sălița kafkiană s-a cam terminat tot cursul! Spre uimirea noastră, timp de un an de zile după aceea n-am mai făcut altceva decât să întoarcem pe toate părțile schema de la-nceput, mai ștergând, mai adău gând câte-o rămurică
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îna inte în urma experimentului nostru. Aveam să intrăm în istorie sub numele de „Grupul de la Cozia“, discipolii marelui Sincu. Mu ream de nerăb dare să-ncepem lucrul pe eșantioane, să definim rezultatele, să încropim teoria. Dar săptămânile treceau, cursul din sălița tip Raskolnikov devenea tot mai încâlcit, noi tot mai infatuați față de colegii de rând, asemenea unora ce, trecuți prin grota din Eleusis, aflaseră mântuirea semiotică, iar imaginea celor petrecute la Cozia se estompa tot mai mult în înaltele noastre spirite
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
i se păru că aude deschizându-se ușa de la camera tatălui. Cum el nu avea obiceiul să se trezească în timpul nopții, își ciuli urechile, probabil vroia să meargă la baie, dar pașii imediat începură să răsune, prudenți, însă perceptibili, în sălița de la intrare. Poate se duce la bucătărie să bea apă, își zise. Zgomotul inconfundabil al zăvorului de la intrare o făcu să se scoale rapid. Își puse în grabă halatul și ieși. Mâna tatălui era pe clanța ușii. Unde pleci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pascalopol se grăbi să-i răspundă, întorcînd capul. Aglae răspunse și ea, fără să ridice ochii din cărți. Aurelia îl urmări numai cu privirea. Trecură printr-o odaie neluminată decât de lună, care părea a fi sufrageria, apoi într-o săliță din care o scară de lemn ducea la etaj. Se urcară pe ea și ajunseră într-un coridor cu geamlâc, în care Felix recunoscu geamlâcul zărit de jos, din curte. O lampă de petrol de o formă mai îngrijită ardea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lungi până la coate, sticluțe, gheme, o perniță de ace și alte nimicuri, dîndu-le pe toate acestuia. Apoi îi făcu semn să o urmeze. Ajungând în capătul scării, începu să coboare cu o repeziciune de pisică, abia urmată de Felix. Din sălița de jos a scării intrară într-o odaie aproape goală, în care se afla un pian cu coadă, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele două ferestre ale odăii erau deschise. Mormane de note muzicale, de reviste de modă erau aruncate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice și valori sociale G. Călinescu și intră în curte fără bănuieli, lătrat de doi mari dulăi. Sohațchi îl primi cu exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în săliță. Dinăuntru se auzeau râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie scundă și lungă, unde, așezați în șir pe o canapea înaltă ca un pat, câțiva bărbați ședeau la o masă apropiată de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sigur, își zise Stănică, e bine când ai copii ajunși sus." G. Călinescu Panait era directorul unei mari fabrici de zahăr și senator sub regim conservator. Stănică se urcă pe trepte în geamlâc, deschise o ușă și pătrunse într-o săliță în care mirosea grozav a năut și a cafea prăjită. Apoi bătu puțin într-o ușă, enorm de înaltă și vopsită așa de demult, încît se bășicase de uscăciune, și intră. Atunci văzu acest lucru, care pentru el de altfel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
legătură cu niște moși viguroși." Nu-l duce pe-acolo. Cocondy, pilotează-l, te rog, prin dormitor" fusese formula ce, finalmente, consfinți partea dreaptă, deși punctul terminus fusese clar identificat ca aflîndu-se în partea stângă. Ieșiră prin dreapta, într-o săliță cu aspect inedit de uscătorie, unde tronau două cazane de rufe murdare. O dată cu întunericul, ele deveneau duhuri ale unor rufe murdare. Depășiră hârburi, troace, umbrele, chiar și-o trotinetă, ce stârnea bănuiala că și ea ar fi putut fi inventată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cuvânt la altul prin schimbarea succesivă a unei litere, a două sau trei litere deodată, cum se vede în exemplul de mai jos, încercînd să ajungi de la Baruch la Spinoza (schimbând două litere deodată, după următorul parcurs): Baruch - Baracă - Sarică - Săliță - Splină - Spiona - Spilcă - Spancă - Spația - Spătar - Spițer - Spinel - Spinoza (13 cuvinte). O replică performantă spune domnia sa, a primit din partea doctorului Nicolae Andronescu, din Timișoara, doar în 8 cuvinte: Baruch - Baracă - Cazacă - Casată - Căință - Câinos - Spinos - Spinoza. Golful de cuvinte al
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fu greu, dacă nu chiar imposibil să și-l imagineze pe omul acela mătăhălos, cu mâinile ca niște lopeți, răsfoind cartea ceea mică și mormăind cu glasul său gâlgâitor ca o furtună văratecă, grațioasele „Romanțe pentru mai târziu”. Podeaua din sălița de intrare trosni sub pașii săi grei și în cadrul ușii apăru, cu capul plecat ca să nu lovească partea de sus omul acela, cu brațele pline de lemne, pe care le răsturnă dintr- o mișcare lângă vatra joasă a unei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]