2,533 matches
-
II în zori se curăță/ pe fața-i aurită de nouri și-ncet cărarea/ pe valuri/ către țărmuri își îndreaptă o sferă/ la-nceputuri roșie/ întunecată se-ncinge pînă la incandescență Oceanul se trezește/ își trimite valuri pe spinarea lor saltă calea ce soarele așterne peste ape către închinătorii răsăritului III cuprins/ de lungi regrete ce ziua-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
viața lor o carte nu e o constatare de sociologie. E însăși definiția mizeriei morale în care ne zbatem ca peștele pe uscat. Sistemul de educație facilitează astfel de împrejurări, astfel încât e de prevăzut că în următorii ani procentul va sălta dramatic. Metoda „grilelor” și a „testelor” — funest împrumut din țări unde ele sunt de mult înlocuite, după ce și-au dovedit nocivitatea — încurajează nu doar lenea de gândire, ci și frauda: a copia propoziții întregi de la colegul de bancă e riscant
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
jos ținea bastonul. Și cu ce pasiune, care-i răzbătea în voce, cu ce grijă subită Ciubik s-a repezit imediat la mine și la gaborul care mă înșfăcase: stop, stop, locotenente!... Ciub nu le putea permite nici să mă salte, nici să mă tragă deoparte, nici nu se putea gîndi la una ca asta, eram prada lui. El, după cum am aflat mai tîrziu, se pregătea să mai înregistreze cu mine cel puțin încă o casetă, nouăzeci de minute. - Bine-bine, locotenente
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
le-a arătat, nimic: pasămite, îmi pare rău, dar n-am buletinul la mine. - Petrovici, mi s-a adresat el. Ai buletinul la tine? Am ezitat. Dacă rostesc două cuvinte cu voce groasă, de om beat, ar putea să mă salte, dacă vocea mi-ar fi prea trează, ar intra la bănuială Ciubik; am tăcut, medie de aur, nu mă trăda. Însă asta era cea mai proastă soluție pe care o puteam inventa: reacționînd la tăcere, milițianul s-a apropiat deodată
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
beau, i-am spus lui Ciubik. Mai avea o sticlă de rezervă. - Ai timp. - Nu fi cărpănos. Nu-mi scoate sufletul... Dă-mi! De-abia acum aveam chef de băut. Cuțitul nu mi l-au găsit (și nu m-au săltat cu tot cu cuțit), ceea ce era o minune sau, poate, un semn. Cu rezerva că, totuși, cu această minune și cu acest semn eu nu umblam cu tertipuri și nu amestecam cerul în treburile mele pămîntești, din underground. Dumnezeu e Dumnezeu, e
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
caldă n-a mai vrut să bată, să mai cante versuri despre prunci și Țara; o...inima tristă lacrima curată, doliu-am pus pe glie... tare-i ger pe-afară. colo, pește PRUTUL care ne desparte cine-o să mai salte poduri mari de flori ? pe pagina scrisă în a noastră carte GRIGORE VIERU a sădit fiori. pe nemărginire canta crăișorii și pe bolta lumii s-a mai stins o stea; triști și negri, Doamne, ne șunt astăzi norii, azi îmi
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
dar dat dracului de deștept, poporul nostru a trecut prin căderi și urcușuri, prin băile de sânge ale unei istorii care nu-și răsfață copiii, a supraviețuit morții lui Decebal, asasinării voevodului Mihai Viteazul, pierderii alegerilor locale de către P.S.D., miraculos săltând peste mortale capcane, conturnând vaste conspirații. Cum anume a procedat s-a scris în poemele înaintașilor cincizeciști ai veacului al XIX-lea, pe care nu-i citește nimenea, fiindcă nu se pot lectura pe mai multe paliere. De la ei și
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
în spate, o casă nobilă, cu coloane, răvășită de paragină. O urmăresc puțin. Are niște pantofi fini, de mătase, cu o lucrătură delicată. Ca și poșeta. Uzate teribil amîndouă. O fustă lungă, brodată de mînă, vaporoasă, o bluză lejeră, care saltă, ușor, pe ea, amîndouă de culoarea lavandei și un șal de borangic arucat neglijent. Poartă o pălărioară mică, strînsă pe cap, de sub care ies cîteva bucle aranjate cu dichis. Se întoarce și-mi zîmbește complice de data asta. Văd că
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
carafe de vin, una cu vin alb, În fața lui Zahari, alta cu vin roșu, În fața mea. La puțin timp după ce ne-am așezat la masă, Dorel a pus mâna pe carafa de vin roșu și și-a umplut paharul. A săltat apoi carafa cu vin alb și a Început să Întrebe În jur, de la Zahari până la șeful lui, Pino, dacă vrea cineva vin. Toți cei Întrebați, fără excepție, au vrut vin roșu. Cei din jurul VP-ului erau prea ocupați să-l
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
Cei din jurul VP-ului erau prea ocupați să-l audă pe acesta vorbind, așa că n-au vrut nici alb, nici roșu. Carafa cu vin roșu, goală pe trei sferturi, a poposit În dreptul lui Dorel. Când au venit aperitivele, Dorel a săltat iar carafa cu vin roșu, a mai pus puțin, la cerere, celor din jur, și a golit-o În propriul lui pahar. În acel moment, VP-ul a privit lung la paharul plin al lui Dorel și la carafa goală
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
meu direct, adresându-mi-se: „Bomboană de ciocolată Înainte de friptură? Este un obicei românesc?” Pusese Întrebarea mânat de plictiseală și de dorința de a-i face plăcere VP-ului. Punct ochit. VP-ul a râs sardonic. Mai mult, și-a săltat propria cutie de bomboane și a spus, cumva către grupul româno-bulgar: „Dacă mai vrea cineva una, o poate lua și pe-a mea!” Am văzut În gestul lui o mică defulare a enervării prilejuite de povestea cu vinul roșu.
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
trupul contorsionat, crispat de plăcere al Ledei lui Michelangelo sub îmbrățișarea păsării îl transformă într-un voyeur subtil, estet pînă și în cele mai răspicate concupiscențe. Tabloul s-ar putea reconfigura modern în Lili și densitatea lui Dimov: "Iar Lili saltă (...) / se arcuiește, se contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare / ca să zboare uliul deasupra a tot ce are. Nu mai știu care-i pasărea, care-i Lili...". De altfel, clasicii ne surprind mereu prin intuițiile lor moderniste și chiar
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
de matematică în Serenite, este trecut de securiștii locali pe lista deportaților, nu pentru vreo vină anume, ci pentru că trebuia completat cu încă unul numărul hotărât de sus. Ba o vină i se găsește totuși: purta un nume "dușmănos", Vodă. Săltat noaptea de acasă, în absența restului familiei plecate din oraș, profesorul Vodă e trimis, după o călătorie de trei zile și trei nopți cu trenul, într-o colonie de muncă. Acolo e nevoit să-și schimbe profesia și chiar și
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
adânc primordiale clise Marea în zori un os pe țărm zvârlise Un os rotund de monstru vechi marin, Alb de talazuri spălat mereu lin. O, cât prin ape tainic rătăcise Ritmic bătut de dalta verde fin, Câte valuri leneș biruise Săltând mai pur de spumele lor plin... Priveam tăcut minunea întinsă pe nisip, Desăvârșit prin vremuri tăiat de valuri chip; Și ascultând nemărginitele chemări Când seculi îndărăt pe gânduri numeri, Eu mări vedeam, de mult învinse mări, Surpate-n arcul orgolioșilor
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
o situație... Voi prezenta faptele, pe scurt, ca să nu plictisesc. Miercuri, 20 aprilie a.c. citeam Ziua, în care spiritualul caricaturist al gazetei semna pe prima pagină dialogul a doi bătrâni amărâți. El, interesându-se, febril: Habemus papa? (păpică, săracul). Ea, (săltând o tigaie nenorocită din care iese un fum negru): Deocamdată, nu. (S-o crezi tu!)... De caricatură, m-am amuzat cât m-am amuzat, în timp ce domnul Sache, aflându-se lângă mine, pufnea în culmea indignării... Că nu trebuie să fii
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
Vinea, tuns destul de scurt, cu părul sur dat peste cap, în ziua de aprilie înnorată, cu soare sărac, face să iradieze pe figura sa britanică mai mult lumina-i interioară, contrastând cu fețele celorlalți. Botul bărcii, gata de plecare, stă săltat pe primele două scânduri ale pontonului, martor al atâtor întâmplări petrecute în spațiul vechii așezări a Bibeștilor. Exceptând figura clară, figura lăuntric iluminată a lui Vinea, peisajul sumbru de pe malul lacului, înnegurat oarecum, pare, cum zicea Titus Popovici... inconștiu,... pe când
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
amestecă printre amintiri din prima copilărie, scene izolate din viață, momente care trec, precum în vremea lui Caragiale bătrînul, pe sub fereastra vreunei berării. Prinse, la un loc, într-o a doua "secțiune" (după Oameni, locuri, întîmplări), Atelier. Crochiurile de proză saltă pe note, de la picanterii și plaisanteries culturale la politicale și, în cele din urmă, la cherchez la femme (și veți găsi legătura...), cîștigînd din ce în ce în vervă. Pasaje vesele și triste, interogatorii comice, anume cochetării și nădufuri alintate
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
aluzii culturale "grele", sofisticată și bine lucrată retoric, în ciuda cinismului și a "nervozității" discursului grav (titlul e relevant) care ar fi putut scăpa de sub control limbajul, altfel deopotrivă natural și cult(ivat) permițându-și, uneori, chiar luxul delirului, toate acestea saltă poezia Suzanei Filip cu mult peste producțiile douămiiștilor, milenariștilor, cluboptiștilor whatever. Plătești cu sânge este un poem delirant pentru care ar putea fi invidiată de toți tinerii furioși și revoltați ai ultimei generații poetice. Eugen Negrici, care semnează atât de
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
în Columb, Raigardas, Așijderile, tot din anii ´80, ultimul poem invocând Parisul și alte "strigăte" franceze) sunt reminiscențe simboliste. Dar mi s-a părut destul de surprinzător să identific ecouri argheziene în Cântec de iuboste (în versificație și în impudoarea aproximativă: "Saltă-ți rochia să-ți văd rândunica adormită", ca "bujorul negru și fetia" în Rada) și în Cheile (multiplicare a încuietorilor, lacăte și zăvoare, dintr-o dorință de protecție a secretelor: "O zână veni din pădure/ Cu cheile zăngănind ușure" etc.
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
așa cum rareori văzuse el în realitate. Părea masivă, deși nu ar fi putut spune că era prea grasă... dar... așezând-o în tiparul iubirilor sale, rămânea prea multă cărniță. Lui îi plăceau femeile mici și fragile pe care să le salte cu ușurință pe brațe... Dis-de-dimineață Armand se îmbrăcase așa cum îi ceruse necunoscuta din vis: Vreau să te îmbraci ca pentru munte... îi șoptise ea poruncitor, cu pantaloni trei sferturi albi, ciorapi de bumbac, adidași albi, cămașă roșie, bretele gri și
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
ta uneori pe fruntea mea se arată... într-o zi prea mă dospesc leșiile nopții pielea îmi crapă prin șanțurile ei șiroiesc furnicile roșii ca o păstaie drumul se sparge sar din el amintiri uscate și morții mei neștiuți se saltă-n picioare întrebându-mă buimaci de tinerețea lor va coborî într-o zi pe umărul meu albatrosul lui Baudelaire cu aripile tocite de-atâta văzduh doritor de un țărm precum columba lui Noe îi voi răspunde: pământul sunt eu... dorm
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
transparentă se dovedise a fi exact ceea ce căutam. L-am trimis să aducă și niște țevi metalice ușoare pe care le-am Înfipt În pământ și peste care am improvizat destul de repede o mică cupolă sub care intram fără greutate săltând un colț al improvizatului adăpost. Gata, acum poate să iasă și un balaur și tot am să-l prind, mi-am zis, așezându-mi paltonul pe umeri, cât să fumez o țigară. Cu coada ochiului urmăream apariția antenelor ce se
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
leonem liberalizatione. Considerantur magna țeapa, impossibilitatae speculare in plus et falimentus Banca de la Strada. Sed guvernatorus respondit: Nihil sine șpaga! Ave tziganis populi brunetis bișnițaris!... Adică, pe limba voastră: Șomaicare! Tzigan-Bank, Cel mai bun banc! Puneți inima cu toții S-o săltăm ca patrioții! Ave Cezar și bruneții Care schimbă corocleții!... Apud, tziganis gentes cantavit: „Nihil sine șpaga”... Așa că să fim atenți, mihi fratris, că ăsta devine imn național! Ia repetați cu mine În ritm „Solemnis martiale”! Hai: Ni-hil si-ne
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
Emil Brumaru , Lasă-mă-n lumina albă, Să plutesc prin urbea veche Ca un fluture de baltă, Fără țintă, fără sprijin, Cînd lin umbra malu-și saltă, Doamne, părăsește-mă Proaspăt în lumina caldă... Doamne, părăsește-mă Ca o ciutură fîntîna Clipocind în pietre apa Dusă-n căni, spre guri, cu mîna, Ca să mi se-nmoaie-n suflet Tristețea groasă cît rîma, Doamne, părăsește-mă Ca o
Doamne, părăsește-mă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9769_a_11094]
-
dă rîzînd oricuia O întinde pe mătasă, Doamne, părăsește-mă Ca femeia păcătoasă... Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă-n lumina caldă Să plutesc prin vechea urbe Ca un fluture de baltă, Fără țintă, fără sprijin, Cînd lin malul umbra-și saltă, Doamne, părăsește-mă Singur în lumina albă...
Doamne, părăsește-mă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9769_a_11094]