77 matches
-
inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie ideologică. În sfârșit, eseistul întocmește și un act de naștere pentru „realismul integral”, considerat mult deasupra „realismului etnic” al sămănătoriștilor și ilustrat exemplar de opera lui Dostoievski. După 1920, el vede conturându-se în literatura română „generația nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii etnicului prin spiritual. Ar fi existând, astfel, „proza nouă” (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
inerți, vegetativi, resemnați în nenorocul lor istoric. V. pornește de la ideea (Prolegomene sociologice la satul românesc) că există două Românii, una profundă, eternă, creatoare, stabilizatoare (România rurală), alta impură, tranzacțională, instabilă (România orășenească). E o teorie veche în publicistica românească. Sămănătoriștii făcuseră din ea o utopie și un criteriu de judecată morală și estetică. El dă altă justificare acestei compartimentări: „Țărănimea nu e reacționară. Ea e conservatoare și pasivă [...] E satul forma politică ideală? Nu. Principial, nu există formă politică ideală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
în mod evident, prevalentă: fie o Românie exclusiv neaoșă, fie una construită după tipar occidental. Disputele dintre naționaliști și occidentaliști au avut nenumărate ecouri, atât în lumea intelectuală, cât și în cea politică, cunoscând diferite variante: de la aceea a poziționării sămănătoriștilor prin opoziție față de europeniști și până la aceea a situării protocronitilor împotriva sincroniștilor. Ecourile maniheismului intelectual și politic nu au dispărut nici astăzi, iar de-a lungul timpului ele au cunoscut și variațiuni extreme, de la aceea legionară la cea național-comunistă. La
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești), discipolul său află o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase și G. Călinescu, introducând titluri noi. Poporaniștii sunt cuprinși în capitolul Realismul democratic (G. Călinescu îi spunea „tendința națională”), moderniștii capătă o calificație nouă: „sincronism și diferențiere”, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
tradiționalistă. La primul număr colaborează (în ordinea paginației) poeții și prozatorii Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Ecaterina Pitiș, George Voevidca, Aron Cotruș, Lucian Blaga, D. Karnabatt. Dintre aceștia, doar Ecaterina Pitiș și (în parte) George Voevidca sunt sămănătoriști stricto sensu. Figurează, în schimb, patru reprezentanți ai „poeziei noi”: simbolistul Karnabatt, simbolist-expresionistul Cotruș, avangardistul (autohtonizant) Adrian Maniu, expresionistul Blaga. Cezar Petrescu și Crainic sunt neosămănătoriști, Agârbiceanu suportă mai curând încadrarea în poporanism. Articole și cronici semnează Dan Rădulescu, Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
un turnător ordinar cum spui. Și, dragă, nu trebuie să confundăm viața cu opera. Nu e nici o legătură între educație și caracter. Sunt opere care rămân la Sadoveanu. Să citești ce zice Paleologu despre Creanga de aur. Altă interpretare față de sămănătoriști. Eram stingherit cumva de discuția asta, care mi se părea destul de artificială și care continua în curtea școlii. Se prelungea. În curtea unde e plin de golani care așteaptă parașutele de la a noua. Dacă ar fi auzit vreunul ce discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui religioasă se manifestă și sub alte forme; prin nimic nu se vădește însă mai viu și mai organic decât sub forma eresului. Oricare ar fi dimensiunile cărților sale, scriitorul nu e romancier, ci povestitor. Poet înainte de toate, ca toți sămănătoriștii epocei, scriitorul are și stilul potrivit viziunii sale poetice; sunt pagini în Moara lui Călifar, în Copca rădvanului, în De la noi, la Cladova de o mare vigoare stilistică și într-o pură limbă română. E. LOVINESCU SCRIERI: Minunea din drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
medic dublu vinovat de ruina ei etc.). Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui Ș., susținute de aplecarea către fiziologic, pulsional, impur, dar devin evidente și duioșia, lirismul, respectul față de cuviință - parametri structural „sămănătoriști” ai personalității prozatorului, persistenți în pofida „modernității”, „citadinismului” și „tenebrosului”, arborate ca intenții. În narațiunile din volumul Nunta de argint, modeste, nu foarte diferite de nuvelistica românească de la începutul secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
fapt, bătrânul cleric n-avea nimic comun cu literatura, era doar un publicist, un cultural înclinat mai mult spre probleme istorico-politice pe linie națională, mărginindu se la broșuri și articole de gazetă, rămas cu gustul, cât va fi avut, la sămănătoriști, însă eu eram dornic de confruntarea cu personalități - și apoi, nici gustul meu nu se formase cum trebuie. Elie Dăianu, om bogat, locuia pe Strada Regală, mai sus de Grădina Botanică, într-o casă mare - un fel de conac în fundul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Recunoașteți, fără îndoială, această scenă, pentru că trebuie so fi văzut, întro formă sau alta, de multe ori la televizor (eu am văzuto cel mai recent întrun documentar de la TVR 2). Satul românesc este, de vreme îndelungată, subiectul unei continue mistificări. Sămănătoriștii îl vedeau populat numai de flăcăi drepți ca bradul, doinind din fluier și culegând floricele pentru mândrele lor neprihănite. Comuniștii arătau, prin anii ’50-’ 60, pofta de muncă a țăranului, fericit că a intrat în colectivă. Prin anii ’80, interpreții
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
transcripție abilă formal, dar pornită din profunzimile eului, o surprinzătoare aparență clasică. Interesului pentru trecut, estompat cu meșteșug, i se asociază o descripție mai mereu sigură, cu intruziuni de straniu, a unui peisaj rural nicidecum copleșit de paseism, ca la sămănătoriști. Din recuzita simbolistă se recurge, cu măsură, la elemente caracteristice, între care nostalgia depărtărilor ori misterul acvatic. Cel mai adesea poetul se lasă în voia satisfacției pe care i-o oferă o rimă rară sau bogată, o aliterație savantă, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
prin înclinația spre reflecție și alegorizare, poezia ei nu e totuși deloc „sămănătoristă”; în orice caz, nu în ceea ce autoarea a reținut pentru volumul ce o exprimă, Poezii (1937). În cuprinsul acestuia nu apare nimic din figurația rurală cultivată de sămănătoriști și nici un vers nu afișează simpatie sau antipatie pentru vreo categorie socială. Atitudinea afectivă e una larg umanitară, privind, ca în lirica lui Maeterlinck sau a lui Jean Richepin, pe toți nefericiții, de la „săraci”, „zdrențăroși” la orbii din orice strat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
limba română. O mulțime de scriitori și gînditori din secolul al XX-lea figurează în studiul amplu, intitulat Fenomenul românesc, din 1970, unde am încercat o sinteză a teoriilor despre specificul național, așa cum a fost definit el de autori ca sămănătoriștii, gîndiriștii, Nichifor Crainic, Dan Botta, Mihai Ralea, G. Călinescu, Ion Pillat, Mircea Eliade și mulți alții. - Pentru etapa ultimă... - Despre literatura română contemporană propriu-zisă încă n-am scris. Am publicat însă anul trecut un studiu - care a fost primit foarte
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
revistei! Să fi avut în vedere exegetul acel expresionism în matrice rustică întrupat de Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț (ultimii doi de altminteri de sorginte transilvană, aflați în bună măsură sub ampla aripă a lui Blaga, deci nu tocmai "sămănătoriști")? Se pare că da, pentru că altă explicație n-am putea găsi! Precum altădată componenții Cercului literar de la Sibiu, echinoxiștii ar fi năzuit spre lovinescianism., ca spre un "model secret": Nu ne-am revendicat public modelul, însă a fost mereu evident
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
Evenimente, i-a atras atenția concursul "ŤSpune, spune, fir de iarbă...ť. Hoopa! Site-ul lui Ienăchiță Văcărescu! - mi-am zis. Total derutat, am descoperit un alt concurs: ŤFii ai satului brăilean în conștiința naționalăť. Să fie cumva site-ul sămănătoriștilor? - o altă dilemă. O trecere în revistă a evenimentelor culturale din 2004 - Serbările cartofului la slovaci, Editarea revistei culturale "Dropia", Personalizarea orașului Călărași, " La o cană cu vin" în Giurgiu, Concursul național de umor "Cucuruz, mălai de toamnă", Cartea pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
impulsurile năvalnice ale toposului natal, d-sa ne propune figura unui maramureșean în suflet și trup, „uimind întunericul pe cărări neumblate/ cu alte ploi demult răstignit în înalturi” (Copil cu zmeu). Sentimental fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi sămănătorist, poetul se răsfață cu finețurile simplității: „caut un crin să mă nască de tot/ dacă oamenii nu pot/ face aceasta lăsîndu-mă foarte/ tînăr cu fața spre moarte” (Plîns). Sau: “nu există asfințituri/ numai întristări/ ale lucrurilor// visul pierdut/ la marginea
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
observe că prozatorul a izbutit, înainte de Rebreanu, să realizeze pictura stărilor de mulțime. Exagerat cu totul este, în continuare, locul ocupat de prezența lui Vlahuță ca scriitor. Trec peste proza leșietică și "duioasă" a lui Brătescu-Voinești și peste cea a sămănătoriștilor minori pentru a constata că în Sadoveanu a văzut Vianu o culminare a curentului realismului liric și artistic. Acest întreg capitol e remarcabil cu totul, reușind să ni-l restituie pe marele prozator prin trăsăturile lui stilistice strălucite. Mă opresc
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
nu-i iartă nici despărțirea de popor. Față de Densusianu, Ilarie Chendi apără legitimitatea „literaturii țărănești” (p. 158), dar în alt context, când îl vizează pe Iorga, o denunță, fiind susceptibilă de a fi considerată un fals concept (p. 175). În ciuda sămănătoriștilor, pledează pentru integrarea în această categorie a prozei lui Duiliu Zamfirescu. Ieșirea din acest impas o va afla mai târziu, când va formula adevărata dilemă a cronicarului literar nu în termeni sociologici, ci în termeni estetici: „Nu țărănesc sau nețărănesc
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
cafeneaua simboliștilor parizieni "Clauserie de LÎlas", unde stătuseră la o masă, numai cu vreo câțiva ani în urmă, ne dă icoana boemului și mult cultivatului "Mitif" inițiat ca puțini alții în poezia modernă și un fel de oaie neagră printre sămănătoriștii prea limitați, unii dintre ei, la o literatură populată exclusiv cu babe și uncheși, îmbrăcați în ii și cojoace. Anghel "era un bărbat mărunțel, cam uzat; bărbuța roșcată începuse a-i cărunți. Elegant și boieros. Amator de vin bun și
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
puțin sublimate. Atît provincia cît și centrul își devansează însemnele concrete, geografice, istorice, urbanistice etc., devenind repere ale unei tensiuni morale, ale unei polarizări proprii vieții lăuntrice, uneori exprimate cu vehemență, alteori estompate, eterate. Raportul dintre sat și oraș al sămănătoriștilor alcătuiește varianta elementară a acestei antiteze real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă a antitezei în cauză. De remarcat la Ion Beldeanu dilatarea imaginii provinciale, astfel încît aceasta să depășească arhaica, dezarmata priveliște
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
valoare: „Unii poeți iau peste picior limba.” „O fi românul născut poet, dar prea mulți poeți sunt născuți prozatori.” Structuraliștii „nu văd pădurea din cauza actanților”. „Ca să aperi existența e musai să fii nonexistențialist.” „Fugind din sat, pe care îl adorau, sămănătoriștii se complăceau să trăiască fie în «București, orașul prăbușirilor», fie măcar în «târgul provinciei care ucide».” „La început arta imita natura. După ce s-a adunat suficientă artă, a început să se imite pe sine.” „Vai de poeții ce nu-și
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
în chiar prima!) poezii și nu-și revine din traumă decît, strict incidental (dar atunci cu defulare vijelioasă), pe la jumătatea cărții; dar numai pentru a o lua de la capăt cu aceeași litanie de abandonată iremediabil. De scris, scrie după tipic sămănătorist (degeaba a colaborat și la Sburătorul după război), cu peisaje de alean (carei poate fi luat și de notă simbolistă, dacă n-ar fi toate sămănătoristele bolnave de aleanuri și tînjeli) anume potrivite ca decor idilic de contrast la drama
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
la-ntretăierea acestor linii frînte/ te simt cum arzi și-naltă te-mprăștii ca un fum./ Nu-i nimenea să plîngă, nu-i nimenea să cînte./ Doar eu purtat de vînturi între azur și scrum” (Desen pe bancă). Motivul rural („sămănătorist”) e deja fin persiflat (un semn de despărțire): „Aici suntem departe/ de orașul cu clocotul lui de păcate,/ de izul lui negru de moarte,/ de literatură și luciditate” (Vacanță). Evocată într-o cadență înrudită cu cele ale lui Radu Stanca
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
autor că a așezat această dilemă fundamentală pe un loc central în exegeza sa. Fie și o privire repede (cum e cea a d-lui Brădățan) în interiorul cugetării românești de la Junimea, prin T. Maiorescu, la Gherea, Stere, Iorga și toți sămănătoriștii săi, Drăghicescu, Zeletin, Lovinescu, Madgearu, Manoilescu, Crainic, Nae Ionescu, Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu și S. Mehedinți, M. Ralea, Ibrăileanu, Blaga - noua generație spiritualistă (Cioran, M. Vulcănescu, Noica), legionarismul de la doctrinari la funeștii militanți, toți, de fapt, au fost preocupați absorbant de
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]