1,040 matches
-
acestor furtișaguri e uriaș: oamenii își vând animalele, fiindcă nu mai au unde să le trimită la pășunat. Alte animel sunt sacrificate și se încasează bani pe ele doar pe baza crotalului. Oamenii de la sat, în loc să se dezvolte datorită subvenției, sărăcesc pe zi ce trece. Primarii și consilierii de la sate au devenit experți în organizarea unor licitații atât de stufoase, încât omul de rând nu are nicio șansă să câștige. Și în Moldova și în Muntenia și în Transilvania, țăranii se
Cum s-au imbogatit zeci de primari din subventii ilegale de la UE. Bani incasati pe animale moarte de ani de zile [Corola-blog/BlogPost/94056_a_95348]
-
mele, societatea are numai de câștigat, adică mai puțin cu o mediocritate descrisă cu lux de amănunte. Despre ce aș putea să scriu? Aventuri amoroase nu am avut, nici avere să toc la jocuri de noroc; peste noapte nu am sărăcit și, cu atât mai mult, nu m-am îmbogățit; rude în America nu am, nici măcar în altă străinătate; n-am omorât; am furat nesemnificativ, doar așa ca să-mi demonstrez că nu sunt tâmpit de tot; părinții mi-au lăsat moștenire
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
bani? Încep să mă îndoiesc serios de solvabilitatea mea financiară. Poate chiar nu am bani, poate chiar îmi bat joc de furnizori, poate chiar merge la presă. Deja vedeam titlurile la Money Channel (Bucurenci insolvent), ProTV (Mai mult fălit), Antena3 (Sărăcit de Băsescu), OTV (Incredibil! Își bate joc de furnizori!!!), CanCan (A aruncat cu iPhone-ul în pușculița!), Ciao (Bucurenci, nu-ți mai plătesc iubitele facturile?), România mare (Derbedeul de Bucurenci suge sângele poporului, așa cum fac toți maimuțoii). Răspund: Cu cine
Telegraf by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82673_a_83998]
-
de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi în tăcerea acestui adînc Aici ne
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
altă dimensiune importantă a liricii lui Virgil Ciucă este sentimentul istoric, cel al apartenenței de neam, și aici autorul își dă adevărata probă a virtuozității artistice: „Străjuiesc piscuri de munte cetele cetății dace / Ca să-și apere pământul de puterile vorace / Sărăciți de bogății, munții-ncep să se prăvale / Stânci lovite de stihii au pornit iureș la vale. Arde codrul, arde lanul, arde câmpia pustie / Interesele tembele s-au pornit să ne sfâșie / Strigă Tisa, strigă Nistrul, strigă Țara-n agonie / Inclusă
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
oamenilor care l-au făurit; a clipei când teatrul făcut de ei s-a împlinit. O antologie a efemerului. Cartea despre Brook o iubesc mai presus de toate pentru că l-a înțeles și ni l-a explicat fără să-l sărăcească, pentru că a adăugat cunoaștere puternicei legături afective pe care toți o avem cu teatrul lui Brook, cu seducătorul teatru al formelor simple. În fine cartea despre Livada lui Cehov! Livada - o piesă generoasă, largă, în care încăpem cu toții, noi oamenii
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
de-o istorie ce întîrzie a se desprinde din mîlurile sale seculare. Amara disjuncție dintre clasele productive, căzute în mizerie, și cele "superpuse", trăind în crescîndă opulență, stîrnește strașnica mînie a Luceafărului: "Plebea de sus face politica, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ, care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui simple". Dacă obștii românești în curs de închegare
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
aceste prostii regionaliste: înainte de unirea lui Cuza, moldovenii, boieroși și culți, aveau o părere proastă despre incultura și lipsa de civilizație a regățenilor. De altfel, după Unire, Bucureștiul a fost literalmente colonizat de reprezentanții elitei Moldovei. O deplasare care a sărăcit pentru moment, mișcarea intelectuală a Iașiului, încît cei care au rămas își plîngeau singuri de milă. Cînd Creangă se dădea de ceasul morții că Eminescu, marele lui prieten, a părăsit orașul, îi scria obidit poetului că la Iași n-a
Oala sub presiune by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10004_a_11329]
-
în care desenul animat are un loc sigur. Și nu știu dacă în civilizația imaginii în care trăim acest lucru trebuie să ne îngrijoreze, cîtă vreme textul este totuși inspiratorul, sursa, punctul de plecare și cîtă vreme ilustrația nu-l sărăcește, ci îl îmbogățește și îl împrospătează, îi dă o nouă viață. Cum fac parte dintre optimiștii care cred că viața cărții pe hîrtie nu este totuși serios amenințată, iau această bogăție a ilustrației pentru copii și adulți ca un argument
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
fapt, la sfârșitul literaturii. Iar agresiunea actualității informatice este organizată și disciplinată de literatură, în funcție de trecutul nostru: „Literatura se dovedește așadar o adevărată tehnică de «management», de administrare a prea-multului care se înalță amenințător în jurul nostru. Dacă o abandonăm suntem sărăciți, periclitați”. Mai mult decât atât, „mintea umană nu se mulțumește cu rațiunea, cu stereotipurile propuse de diversele corectitudini și ideologii, că are nevoie de un eșapament dincolo de imanență, iar la rândul ei această evaziune privește totdeauna și inevitabil spre transcendent
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
Constantin Țoiu O dată remarcasem că în societățile pauperizate, cum a fost și mai este încă societatea noastră pusă pe tranziție, clasele, cît de cît mai puțin nevoiașe precum și clasele celelalte sărăcite de tot, - din care se recrutează cerșetorii, - tind să se confunde între ele din cauza privațiunilor, atît după fizionomie cît și după îmbrăcăminte... Astfel că, încet, încet nu-ți mai dai seama, ori nu mai știi bine cine cerșește și cine
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
al epocii, fiind terna și chiar plicticoasa (că și descrierea statuilor Vienei, a pinacotecii din Dresda, bătălia de la Austerlitz, descrierea orașului Praga, a Boemiei în genere etc. etc.). Din păcate, memorialul lui Filimon e adesea presărat cu astfel de pagini, sărăcindu-l. Voise autorul să-i sporească, pentru destuii neinițiați ai timpului, dimensiunea informativa? E posibil și poate că îndeplinea, atunci, o reală utilitate. Dar, repet, în toate aceste pagini, destule, autorul nu e, în chip vădit, el însuși, multumindu-se
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
economice, membrii cuplurilor nu sînt de prea multe ori și la fel de pregnanți că artiști. În ceea ce-i privește pe șotii Chifu, lucrurile sînt ceva mai complicate și ele nu pot fi privite prin grila acelor scheme care facilitează lectură dar sărăcesc, uneori pînă la mutilare, faptele. Retrași într-o singurătate autoimpusa, cu o prezență publică aproape nulă, soții Chifu sînt foarte putin cunoscuți, chiar și în cercurile profesionale. (Numai așa, de pildă, poate fi explicat refuzul Centrului Internațional de Artă Contemporană
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
tindea parcă, pe atunci, spre un esperanto, în care, pe căi artificiale, toate ideile să devină suprainteligibile, dacă se poate spune așa, dar mutilate, reduse la elementar. Schematismul în funcționarea societății, dar și în comunicarea civică, simplifica relațiile, dar le sărăcea disperant, răcindu-le totodată până la îngheț. Se intronase clișeul, stereotipia, viața se storcea de suculență, culoare, savori. Imobilismul paraliza energia socială, forța creatoare, și anula splendoarea misterioasă a omului. Toate aceste măsuri de „precauție“ ni le-a transmis mentorul sovietic
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
că rămâne enigmatic, bazat pur și simplu pe simțul critic indefinibil. E o iluzie, oricum, faptul că, printr-o analiză obstinată, critica ar lămuri poezia. Eliot nu se declară în favoarea interpretării, dimpotrivă, spune că un exces în această direcție ar sărăci opera. Faptele sunt importante - cele aduse, lămuritor, de critic, care trebuie să aibă un foarte dezvoltat simț al faptului concret: „de aceea critica făcută de poeți are atâta valoare” (Funcția criticii). Cu misterul începe arta și sfârșește și exegeza ei
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
de al doilea fiu al regelui Ferdinand și al reginei Maria, și povestea lui de dragoste cu Ioana Dumitrescu-Doletti, cu care s-a căsătorit în secret în 1931. Familia regală nu putea accepta mezalianța cu fiica divorțata a unui moșier sărăcit din Tohani-Buzău, iar scandalul, asemănător celui declanșat cinci ani mai tîrziu în Anglia de către Eduard al VIII-lea și d-na Simpson, s-a sfîrșit cu exilarea definitivă a prințului. Agitația produsă în mediile politice de această căsătorie neîngăduita e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
în ultimii ei ani de viață. Fusese o celebritate a lumii mondene și literare pariziene, se bucurase de notorietate internațională înainte de 1939, dar după război lumea a uitat-o. Trăia singură într-un somptuos apartament din insula Saint-Louis, la Paris. Sărăcise și n-ar fi putut să întrețină acel apartament dacă nu l-ar fi închiriat unor americani bogați pe timpul verii. Își pierduse vederea în mare măsură, dar se afla alături de ea o tânără care o îngrijea. Ei bine, această tînără
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
noi în țară, făcând de prisos orice muncă intelectuală". Clasa aceasta trăiește din munca țăranului, care "ca dorobanț moare pe câmpul de luptă, ca muncitor se spetește plătind dări". Ea face politică pe baza legilor franțuzești, în vreme ce poporul de jos "sărăcește și se stinge de mulțimea greutăților". Aparatul administrativ creat este supradimensionat, scump "și nu se potrivește cu trebuințele simple ale poporului" 9). Profeții noului timp sunt fabricanții de palavre, uzurpatorii, demagogii, toți trăind din munca țăranilor, "fără a compensa prin
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
mai vorbesc de lotofili, care trăiesc între două trageri, ci speranțe gonflate de calcule probabilistice. Într-o asemenea lume, așteptarea minunilor devine obligatorie. Icoanele se simt obligate să plîngă pentru a le face pe plac celor păcăliți de Stoica, celor sărăciți de investițiile la bingo și celor care așteaptă semnul numerelor cîștigătoare în lupta lor cu șansa la loterie. Mai sînt însă și adevărații nefericiți, bolnavii cronici, handicapații care își blesteamă zilele și cei care își văd îngustate, pe zi ce
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
figurează rețete cu paternitate celebră în rîndul unor mari artiști ai vremii. Există istorici literari care citesc cărți uitînd să se și bucure de ele, absorbiți fiind de importanța misiunii. Au existat metode și curente în critica literară care au sărăcit literatura de frumos, de muzicalitate, de fascinația ideilor, descărnînd-o în scheme și formule moarte. Însă rostul lor a fost, privit dintr-o perspectivă generoasă și în același timp plasată undeva foarte departe, de a obiectiva un fenomen care chiar dacă e
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
fuga mea în străinătate, și vei înțelege că nu aveam de ales. Se adunaseră prea multe. Nimeni nu mai știe astăzi nimic, atotștiutorimea de astăzi nu știe nimic despre "reforma monetară". Printr-o simplă decizie a guvernului, România a fost sărăcită în 24 de ore. A fost adusă la sapă de lemn. S-a produs o inflație nemaipomenită. O cămașă ajunsese să coste un milion de lei, lefurile rămîneau mereu în urmă, inflația era justificată de mizeria care se instalase după
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
-au perechi/ Cu vorbe m-au biciuit, m-au judecat/ ești vinovat, ești vinovat, vinovat". Acești îngeri negri, damnatori așadar "aveau în ochi lacrimi pietrificate și reci". Ei clamează: "Ești vinovat. Pe veci/ m-au condamnat". Vina sa, a fi sărăcit cerul de raze se înscrie în domeniul creativității, cu ceea ce artistul își propune și ce realizează, față de înălțimea țintelor. De altminteri, oscilația între absolut și relativ, între termenii abstracți și alții de imediată materialitate generează și starea de veghe a
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
se încheie în chip destul de explicit cu poemul Iov). Spun "idee fixă" pentru că ea nu izvorăște dintr-o reală trăire poetică, ci este rezultatul unui expozeu exterior, prolix, aluvionar, cu inserții naturaliste uneori. Programul, îndeajuns de vizibil și de schematic, sărăcește puterea emoțională a unor versuri luate separat". Despre Marin Sorescu ni se arată: "Demitizarea de care s-a vorbit atîta sau, mai nou, deconstructivismul poetului din Bulzești trebuie că și-au avut sorgintea în această ușurință și obișnuință de a
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
o prelegere despre însăși precaritatea acestor simțuri". Dacă ne-am dispensa de atari îndoieli, exprimate totuși într-un chip pertinent, fără a recurge niciodată la truculențe și fără a friza niciodată, cum se pretinde, "demolarea", n-am artificializa, n-am sărăci oare nepermis limbajul critic? Avem simțămîntul că atît prin substanța sa pur literară, oglindind coerența unei sensibilități și a unui gust, ca și prin intenția reparatoare ce o animă, antologia lui Constantin Abăluță e cea mai însemnată din cîte au
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
curînd la Editura Univers, în colecția "Sinteze". Avem de-a face cu una dintre acele cărți care îmbină, pe de o parte, erudiția cu o intuiție exactă a complexității obiectului (pe care, desigur, tratarea dintr-o singură perspectivă l-ar sărăci lamentabil), iar pe de alta spiritul de sinteză cu o minuțioasă tehnică a detaliului, toate puse în valoare de un stil nuanțat și curgător, de calitatea unei scriituri pe alocuri "de-a dreptul năucitoare", după expresia lui Jean Delumeau, autorul
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]