6,982 matches
-
se dezminte. Exceptându-l pe Tudor Arghezi, aprig la câștig, exemplele sunt rare. Doinaș, academician, senator, pare să intre în tagma din urmă, și datorită fericitei longevități. Și totuși, în ciuda succeselor sociale precum și a vârstei înaintate, el a rămas un sărac, un singuratic, un om modest, cu o fire atât de echilibrată și de aleasă. Soarta se pare că i-a făcut cu ochiul: hai, băiete, treci, cu tine facem o excepție!... Iată ce scrie poetul sărbătorit la pagina 358 a
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
fi umilii funcționari cu grade securiste de ieri, așa cum susține presa, aproape aș începe să cred în rolul plin de demnitate al instituției birocratic-hrăpărețe numită Biserica Ortodoxă Română. Dar nu știu de ce trebuie tras încă un rând de piele de pe săracii țării doar pentru că dl. Teoctist Arăpașu a socotit c-a venit vremea să îndrepte răul comis pe vremea când nu cârtea în fața Anticristului Ceaușescu, dărâmătorul-de-biserici. însă când acești substituți de activiști politici au acaparat locuri-cheie în societatea românească, comportându-se
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
bunul Dumnezeu să existe săraci: ambele sunt apologii ale artistului dezgolit de bunuri lumești, obligat să cânte pentru a fi luat în seamă, până la urmă, de Dumnezeu. Bogații nu sunt interesanți întru spirit, nimănui nu-i pasă ce vor, dar săracii, copiii, infirmii, străinii călători și "însuși întunericul" ascund taina care atrage prezența Domnului. Personajele sunt simboluri. Doamna Vecină, Străinul, Mâna Domnului, Profesorul etc. Întîmplările sunt parabole. în Basmul despre mâinile lui Dumnezeu (cititorii lui Rilke își amintesc, desigur, frecvența motivului
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
mereu permeabilă, un transfer se face necontenit între cele două poluri opuse: "Iată că sîntem datori noi cești puternici să ajutăm celor slabi și să-i îndreptăm, și să nu facem atîta în voia noastră cît în voia vecinului și săracului și a neputernicului". De fapt pârghia care unge mecanismul social și care trebuie să rămână mereu activă pentru a se domni în pace este milostenia văzută ca o "retrocedare de bunuri": "Iar de-ți va mai prisosi venit din venitul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
pentru a se domni în pace este milostenia văzută ca o "retrocedare de bunuri": "Iar de-ți va mai prisosi venit din venitul domniei, acel venit să nu gîndești că iaste cîștigat de tine, ci iar l-ai luat de la săraci..." (nu cu mult diferită va fi teoria plusvalorii a lui Marx). Deci milostenia are rolul de a diminua tensiunile sociale, căci, deși nu se spune, se înțelege, cei care mor de foame nu se mai tem de nimic. Pe lângă faptul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
va abține să devină multimilionar când toate pârghiile îmbogățirii, bine unse în doisprezece ani de ticăloșie națională, îi vor sta la îndemână. Natura umană e prea putredă, pentru a-i da crezare d-lui Voicu și nu baladistului care spunea: "Săracul vrea să ajungă bogat,/ Bogatul să aibă un întreg regat,/ Iar regele o planetă drept palat". între timp, "extraordinarii profesori" ai României, lingușiți cu nerușinare în timp ce li se ia din jalnicele drepturi care abia dacă-i pun în rând cu
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
iubi o femeie pierdută. El, care prezise unui băiețel de opt ani un lucru de neînțeles. " A murit nen-tu, Gabaret" mi se văita din când în când Mița - nu mai ai cu cin'-să stai de vorbă, s-a prăpădit săracu..." O ascultam încremenit. Copiii nu mor niciodată. Nu știu...
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
declararea talciocului din Pantelimon drept bun de patrimoniu sau, după caz, monument național, și ridicarea lui, prin însuși sufragiul celor care îl compun, la demnitatea de Parlament al României. Pentru că aici suntem reprezentați cu toții, dar absolut cu toții, morții și vii, săracii și bogații, majoritarii și minoritarii, pînă și comunitățile turistice și minoritatea chineză. Aici, pe maidanul din Pantelimon, cine are olecuță de ochi și un dram de inimă, se poate întîlni, duminică de duminică, taman cu Ea: cu iubita lui Bălcescu
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
prilej să tacă: vizibila lor inabilitate le-a adus în situația comică de-a se transforma în apărătoarele lui Dan Diaconescu, deși cred că-și propuseseră cu totul altceva. Dar nu mizeria materială e lucrul cel mai grav în România. Săraci lipiți pământului am fost de când ne știm. Suntem, nu-i așa, versați în a apăra nu realizările neamului, ci sărăcia neamului. Dar atâta vreme cât nu se moare, literalmente, de foame pe stradă, înseamnă că ne aflăm în limitele cunoscutului. Dacă românii
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
strănut al puterii neocomuniste. Cetățeanul anului 2003 nu mai crede decât în economatul de la colț. Simbol al coborârii creierului în burtă, aceste magazine ale foamei arată care sunt veritabilele valori pe care mizează românul. Inaugurarea fiecărui nou "punct alimentar" pentru săraci - semn clar al eșecului tranziției și nu al grijii față de om -se produce cu pompa cu care la Paris, Londra sau New York se deschid muzeele de artă modernă. Dacă tot îți pasă de nenorocitul care te-a votat, condu țara
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
al "romanului" trăit împreună? M.P.I.: - N-a fost unul singur!... Fără ezitare, primul a fost cel în care l-am cunoscut. Mă întreb și azi: ce curaj am avut să mă prezint în fața lui!? D.T.: - Cum muncea Panait Istrati? M.P.I.: - Săracu'...Cum muncea!? Am să vă destăinui un lucru foarte urît. Cînd stăteam în Strada Paleologu, dar chiar și înainte, după masă, cînd în camera lui n-uzeam nici o mișcare, mă uitam pe gaura cheii - asta-i foarte urît! Dar ce vedeam
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
nu par să arate o dorință de îmbogățire a nuanțelor stilistice, ci o sărăcie de vocabular sîcîitoare. Reporterii nu mai cunosc decît un singur registru, cel argotic, și nu mai găsesc, la repezeală, alte superlative decît: tare sau super. Eram săraci la toate capitolele, dar o puteam spune într-o limbă bogată. Pe zi ce trece sărăcim și lingvistic. Mi-e teamă de momentul în care statisticile vor arăta că stăm pe ultimul loc din Europa și în privința vocabularului!
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
lui Constantin Călin la un răspuns oferit unei anchete a revistei Ateneu de către Daniel Dumitriu (pe urmele, specifice eseistului în discuție, ale lui G. Călinescu). Exegetul ieșean prețuiește "cel mai mult"la un om "sărăcia", iar la un scriitor "modestia": "Săracul poate fi neputincios, nenorocos, leneș, nepriceput, dar defecte monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o dovadă a talentului, dar, de regulă, impostura și mediocritatea preferă vedetismul. Iar vedetelor le place
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
aș spune dintr-un impuls "subcultural" de moment, "bestiale". Citez începutul unei schițe: "Vinul se scurge ghiurghiuliu, împletind cozi de pisică turbată aruncată de pe acoperiș în a opta ei viață și mânjește puhav pereții paharului obosit. Câte n-a văzut săracul la viața lui. La cele opt vieți ale lui, de fapt." în schimb autorul păcătuiește prin niște clișee lingvistice, comparații banale și stângace de școlar timid care trebuie încurajat, dar care avem nădejdea că se vor curăța în textele viitoare
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
al sectorului de referință. Aici, într-un acces de generozitate pe care doar evangheliile l-ar mai putea, oarecum, concura, apostolii lui Cozmâncă au început să-și agite biciul printre zarafi, să-i binecuvînteze pe suferinzi și să le împartă săracilor. Zarafii nu erau alții decît intermediarii, mai exact țiganii intermediari, acei infractori odioși care, în loc să se ducă la furat, la negoțul de stupefiante sau la înjunghieri prin parcuri, preiau marfa en gros de la țărani și o vînd ei înșiși în
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
preț ceva mai mare. Suferinzii sînt chiar țăranii, adică producătorii, cei care suportă agresiunea și raptul intermediarilor, obligați de aceștia să stea acasă și să-și vadă mai departe de treburi în loc să-și vîndă ei înșiși produsele și, în fine, săracii sînt chiar cumpărătorii care s-au nimerit prin preajmă, cumpărători asupra cărora au început să curgă, prin grația Prefecturii și a primăriilor de sector, avalanșe de ceapă verde, grămezi de spanac, baloturi de ștevie, coșuri de albitură și buchețele de
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
second hand. Poate că judecătorii s-ar fi gîndit că cei doi bătrîni pe care i-a ucis Tartagă cu automobilul, beat de nici n-a apucat să frîneze, nu mai aveau mult de trăit și or fi fost și săraci. Așa că omul de afaceri brașovean a făcut un gest de filantropie scurtîndu-le viața. Că altfel nu pot înțelege cum de la o pedeapsă de cinci ani, mică și aceea, întreprinzătorul din Brașov s-a ales cu această condamnare de doi bani
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
m-a ajutat să scriu cartea aceasta. Moartea, credința, sexul În fiecare dimineață de vineri, o duzină de bărbați și de femei în vârstă se așezau ușor, sprijinindu-se de zidul bisericii, în fața casei noastre. Erau los pobres de solemnidad, săracii săracilor. Unul dintre servitorii noștri ieșea și dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
a ajutat să scriu cartea aceasta. Moartea, credința, sexul În fiecare dimineață de vineri, o duzină de bărbați și de femei în vârstă se așezau ușor, sprijinindu-se de zidul bisericii, în fața casei noastre. Erau los pobres de solemnidad, săracii săracilor. Unul dintre servitorii noștri ieșea și dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o dădeau
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu-și câinele, o frumoasă pasăre în cuibul ei... Astăzi nu mai vezi în Calanda săraci așezându-se vinerea lângă biserică, pentru a cerși o bucată de pâine. Satul e relativ prosper, oamenii trăiesc bine. Costumul tradițional a dispărut, cum brâul faja, cu podoaba de păr cachirulo și cu pantalonii strânși pe corp. Străzile sunt asfaltate
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
trăi din cărțile mele, am abandonat toate celelalte. Am fost medic fiindcă aparțineam unei familii de medici. Eram fiul cel mai mare, am fost crescut într-un stil foarte conservator. Tatăl meu era profesor la Facultatea de Medicină etc. Dar, săracul, a avut multe deziluzii, căci eu nu eram deloc interesat de toate acestea. RB: Vă mulțumesc pentru această convorbire despre literatură, despre mecanismele ei care nu se lasă întotdeauna explicate. Iar, dacă așa cum spuneați, scriitorii nu-și pun probleme, cititorii
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
săi cred în ele, ca și majoritatea alor mei, sau ca majoritatea musulmanilor cu care am avut ocazia să stau de vorbă. Chiar și oameni instruiți, înțelepți, aparent rezonabili, se laudă că posedă această știință sărăcăcioasă, această știință a celor săraci cu duhul. ș...ț 3 octombrie De cînd am lăsat în urmă împrejurimile Konyei, nu de ciumă vorbesc acum călătorii, ci de o ciudată istorie, răspîndită chiar de conducătorul caravanei, și pe care pînă acum nu socotisem util s-o
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
accentuat mult în perioada comunistă. Unde G. Călinescu are iarăși dreptate este în privința lipsei interesului pentru lectură, cu atât mai gravă și mai întristătoare azi: "Cu cât individul e mai bogat, cu atât citește mai puțin. Milionarul respinge revista obraznic, săracul o primește cerând reducere" ( De ce nu se citește, 1939). Fraza parcă e scrisă în anul 2000 Critica, ce uneori pare excesivă, are și o contrapondere a calităților, care pot fi și ele, unele, discutabile: românii sunt discreți, răbdători, ființe sociabile
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
fost uns Cozminca, nu el, așa cum s-ar fi cuvenit conform cu organigrama de partid, Gușa a plecat din PSD. Nu a plîns nimeni după el, iar Adrian Nastase i-a consacrat un mic epitaf politic pe tema Și era tînăr, săracul.... Dacă avea mai mult instinct politic, Cozmin Gușa ori ar fi rămas în PSD, încercînd să cîștige puncte din această înfrîngere, ori ar fi provocat un scandal răsunător. Cu dezvăluiri și cu imprecații de politician democrat care și-a pierdut
Si, totusi, de ce a demisionat Cozmin Gusa? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13758_a_15083]
-
de efectele hilare pe care le petrecem la lectura textelor, ci nepăsarea autorilor care își închipuie că redactorul e făcut să ghicească ce se ascunde în transcrierea sanii, de pildă. Nu cumva sănii? Nu cumva sânii? Înțelesul dedus din context, săracul, ce ne mai descurcă, dacă greșelile clasice de literă nu ne aruncă ele în mici coșmare precum mi-e frice de uitare, și minuni de gândire adâncă precum Totul cânta si tace/ Ca-n vis/ Dang, dang, dang sau Cuvintele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]