530 matches
-
Pentru a se pune bomboana pe colivă, la 9 mai 2010, fostul suveran a fost invitat la Moscova pentru a sărbători ziua victoriei Armatei Sovietice, împotriva fiarei hitleriste, în urmă cu 65 de ani. A fost și ziua în care sărmana Basarabie a fost alipită URSS-ului, tot în urmă cu 65 de ani. Subiectul este vast, poate va fi dezvoltat pe bucăți, altădată, în alt context. În încheiere, trebuie să precizez că, personal, nu sunt eu în măsură să dau
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
autobuze cu salariați. Dar, a venit această vreme a demolărilor, că, de! Trebuia să intrăm în Europa iar cârmacii noștrii alături de “Emanații” așa zisei Revoluții, care s-au gândit că numai demolându-ne multe și de toate, ne primesc europenii - Sărmana, frumoasa și bogata Românie! Câți au supt-o și-o mai sug, tot mai stă-n picioare! Din păcate, exeperiența trecutului după anul 1989, ne-a arătat că am figurat și, dee Domnul, să nu mai figurăm doar ca o
CĂUTĂM ... ÎNVĂŢĂM... de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381709_a_383038]
-
grabă scările ca sa ajungă mai repede în cameră,departe de toate urechile nedorite. - E clar ,e vorba de gelozia unei femei , îi spune bărbatului după ce își revine din șocul celor citite. Probabil tot ea a omorât-o și pe Madelene . Sărmana Madelene nu și-a dat seama că șantajul care credea că o să-i aducă fericirea, i-a adus de fapt moartea ! - Da...se pare că nu putem scăpa din ghearele trecutului . Trebuie să-i spunem lui Breton ! Viața ta e
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
mea, cu talentul pentru scris în atâtea decenii? Nimic! Ce realizasem din câte gândisem pentru ca mama să se-aline de suferințele sale? Prea puțin! Dar o făcusem pe cărăușul cu mirandolinele astea două, pentru că Nicole avea nevoie de prietenia lor. Sărmana își numise cândva tovarășele c-o vorba indiană, Cele care-mi duc în spatele lor necazul meu, adică prietene! Referință Bibliografică: SENECA PREGĂTEȘTE CEVA / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016. Drepturi de Autor
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
buze moi, cu gust de floare. Sau îți pândeam - furiș, ca un tâlhar - Privirile, sperând să mă brodească, Și regretam că nici nu ai habar Cât poate-acest tâlhar să te iubească... Mă condamnam că nu pot să-ți vorbesc, Cerșeam sărmanei inimi îndurare, O tot mințeam că am să mă opresc Și-am să-i alint durerea-i, când mă doare. Ca într-un joc, etern nesăvârșit Te bântui ca un fur, ca o felină Mi-e sufletul nebun și e
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
plătesc, constați că de fapt tu nu poți dovedi din ce trăiești, în afară de aer și soare. Ba mai și reușești să produci ceva de oferit gratis celor care au bunăstare de un milion de ori mai semnificativă decât tine! Trăiești, sărmane, irosindu-ți toată viața fără niciun bine personal, altul afară de o bancă de cuvinte ca acestea „mulțumesc”, „superb”, „felicitări”... Cuvânt dai, cuvânt primești, numai că al scriitorului e tipărit. A vorbi în termeni oricât de generoși despre cărți, de către beneficiarii
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
de tălăzuirea mulțimii de români care se refugiau din calea tancurilor rusești și l-a pierdut în vagon pe micuțul Adrian Păunescu. “Și, dintr-o dată, trenul a ajuns,/ Și-n îmbulzeala numai militară,/ Cu vaerul de roți ca un răspuns,/ Sărmana mamă s-a trezit în gară./ Dar mă pierduse printre-acei soldați,/ În haosul înfrângerii și morții,/ Și ce e un copil cu ochi mirați/ La scara zdrobitoarelor proporții?” Numai că triștii soldați români ce se retrăgeau și ei cu același
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
femeile, ascunse pe după perdele, urmăream această comedie de operetă abia stăpânindu-ne râsul. Nu trecuse nici o jumătate de ceas și năvăliră la noi prin spatele curții fetele satului care fugeau prin grădini, ca să nu dea cu ochii de cazaci. Veniră sărmanele la noi cu legături de haine, tot ce era mai bun și putură să strângă la repezeală. Le-am primit să se adăpostească la noi în casă, unde credeau ele că ar fi fost mai în siguranță. În odaia din
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
se zice -, apoi, poate, în Irak, Afganistan, Absurdistan, cu vorba poetului: cine va fi fiind Calypso a sa? Credincioasa Penelope, cine? Și cum i se potrivesc versurile din Homer: "Mărite al lui Laerte fiu, Ulysse/ Prea iscusite, ce-ai lăsat, sărmane/ A soarelui lumină și venit-ai/ Să vezi pe morți și jalnica lor țară?". Las pe Odysseus (Ulysses) Hayssam pentru că, iată, o Odisee (o Ulisă) nouă; U. S. Today zice că o tînără americancă de 17 ani, care a muncit voluntar
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu mai lătra de mult, mai vedeai prin curte. Copiii alergară spre casă. Intrară și ieșiră imediat, ținând de mâini o bătrână plăpândă, aplecată mult de spate. Plângea sărmana. Pe Gheorghe nu-l văzuse de mult, pe Petrache din vară, când i-a adus un porc, să-l crească pentru sărbători. Pe fiul mai mare îl îmbrățișă de parcă i-ar fi fost frică să nu o respingă. Ce era
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
e satul nostru. Să stăm cu toții în case noi, frumoase... Da’ el de ce nu se duce la bloc, de ce nu-și dărâmă casele? Oare nu se gândește că-i bătrân, că-l vede și-l aude Dumnezeu? Se răvăși rău sărmana. Alina începu să plângă, o luă pe bunică-sa de mână, implorând-o să nu mai strige, că se teme. Se apropie și Lucica, îi șopti ceva soacră-sii, apoi plecară afară amândouă, urmate de cei mici. Am îmbătrânit, Petrache
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dorești acest subiect, spune-mi de munca ta, de partidul tău... M-a sunat mama, de la Petrică, a stat acolo câteva zile când a ieșit din spital, m-a întrebat ce s-a întâmplat, de ce team lăsat. Așa a întrebat sărmana și m-a rugat să te iert... Mia fost milă, am mințit-o, i-am spus că totul este bine, că suntem fericiți și că la vară voi merge cu fata la ea; a crezut săraca... A insistat să te întreb dacă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și... bun plecat a fost. A ajuns la București și s-a înhăitat cu o taxatoare de tramvai, iar în sat nu s-a mai întors. Maică-sa, fără știrea bărbatului, i-a purtat toate parastasele, l-a crezut mort sărmana, spre deosebire de omul ei, care până ce a închis ochii a ținut-o una și bună. ,,E la pușcărie, l-au prins furând și bine i-au făcut“. Vasile nu a avut copii, ,,a scăpat de griji“, cum spunea prietenilor de pahar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
plus, instinctul, pentru că noua ființă va împiedica sau ajuta la formarea geniului? Nu cumva din întâmplare acesta se creează singur? Va fi geniu? Du-te, du-te! exclamă Apolodoro într-o zi ce grasă s-a făcut mama! Și în timp ce sărmana Marina se îmbujorează, tatăl zice: Privește Apolodoro, de aici, din această grăsime va ieși un frățior sau o surioară... De aici? exclamă copilul. Ce batjocură! Avito! suspină în vise, petiționar, Materia. Da, de aici. Nimic din astea care se aduc
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să meargă împreună cu cea mai mare profunzime și frumusețe a sentimentelor. Această sărmană fată, victimă a teoriilor lui don Fulgencio care lucrau asupra instinctelor supraexcitate ale lui Apolodoro, la vederea apropiatei morți căci vedea clar că avea să moară această sărmană fată a avut nenorocul să se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
uitată. Dar trecând peste durere, nu au lăsat neobservat doliul servitoarei și excesele ei de durere și aceasta, dezvăluindu-le certe indicii care dormitau în amintirile lor și, dându-le viață prin asocierea lor în contextul acestei stranii dureri a sărmanei Petrilla, le-a făcut să licărească trista și dureroasa realitate pe care un așa doliu o incumbă. Și vine o zi în care don Avito o cheamă, o interoghează pe servitoare, și vine păcătoasa confesiune și sărmana fată se inundă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
procedează oamenii de onoare, adică rezonabili și mai ales, mortul nostru... Taci, Avito, nu continua. Bine, lipsindu-ne el, am nevoie de cineva căruia să-i aplic, în toată puritatea, pedagogia mea.... Pentru Dumnezeu, Avito, pentru Dumnezeu, taci, taci...! exclamă sărmana Marina simțind apăsarea enormă a visului care pare că se întoarce. Pentru că... Pentru Dumnezeu, Avito, pentru Dumnezeu! Mai mult decât pentru că...? Pentru că dacă acela nu a fost așa... pentru că nu m-au lăsat să aplic cu puritate sistemul meu... vei
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
suna din corn, Își aduna vitejii, Încăleca pe calul lui cel alb, Catalan și pornea război cu turcii. Flăcăii scoteau buzduganele, săbiile, arcul și săgețile de pe unde le puseseră și se avântau În bătălie cu dragoste pentru voievod și pentru sărmana Moldova.Iar Ștefan cel Mare, unde era bătălia mai crâncenă și mai grea, acolo se avânta, lovind În stânga și În dreapta cu paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a făcut bucate petru oaspeți, stricând norocul dragei lor fiice. Ba, mai mult, după atâîia ani, o concedie, spunându-i să plece de la casa lui, ca o fire nerecunoscătoare ce era față de oamenii care au primit-o În familia lor. Sărmana Tușa, cu genunchii tremurând și cu lucrurile adunate Într-o boceluță, ieși În drum. Încotro s-o apuce? Unde să se ducă? Cine avea să ia În seamă o bătrână săracă? Unde avea să doarmă? Ce avea să mănânce? Ajunsese
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
numai iadul Spre-ale morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii plângeau în iatac. Rouă rece pe
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
în vedere că ei nu măresc prețurile, ca ceilalți, că ei știu că viața-i grea la oraș și că o bătrână, domn'nost! îi ceruse într-o zi să-i cântărească cincizeci de grame de caș, că avea poftă, sărmana... cincizeci, domnu'nost! de grame, domnu'nost!... și când o văzuse atât de amărâtă, îi dăduse o bucată de caș, de sufletul bătrânilor de-acasă. (Habar n-avea, eram la curent: fusese Maica Vineri, în controlul ei de rutină.) Ioasaf
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
eu tot aș pune mâna pe ele, chiar și pe gulere. Se așeză pe pat, iar Charlot își spuse că e grozav de trist să vezi o persoană atât de tânără, atât de obosită și care totuși nu poate dormi. Sărmana de ea! exclamă Thérèse. — N-ar fi mai bine să-i spui? — Nu mă gândeam la mama mea, ci la ea, la cea din fotografie. Mama lui nu prea are de ce să fie mândră. Pentru prima oară de când era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lumea lipsă. Când apune soarele, oi fi și eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce erai, de se jâmbau oștenii de pe ziduri la tine, ți-am spus că în bogății n-o să te lăfăi, da' nici lipsă de cele trebuitoare n-ai să duci. Oameni ca noi, trăind în cinste și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Bine ai venit, fato, oi avea și eu de acu' cu cine să mai leg o vorbă de alta, că la mine musafirii sunt tot atâția câți iepuri la biserică. Hai să intrăm în bucătărie, că ți-o fi foame sărmana de tine. Nu, nu mi-e foame, dar un pahar cu apă tot aș bea. În seara aceea, cele două femei deșirară de pe ghemul timpului amintiri și întâmplări de care aproape că uitaseră amândouă. Trecură mai multe zile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
noaptea e prea scurtă; nici când apune soarele nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui nici o vorbă care ar putea s-o doară că e o ființă năpăstuită. Mă mir că se mai ține sufletul de trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]