80 matches
-
e un deliciu cu gust de mai adă și miros de mai vino! După care, dădu pe gât o cană cu vin. Pregătirea fiind făcută, și ceilalți înfipseră furculițele în câte o fructă, degustând intermitent și vinul, ca să le taie sațul și să facă drum delicateselor. Și, în timp ce dădeau gata curioasele fructe, amfitrionul le spuse că ideea acestor gustări aparținea unui geniu-bucătar, master-chef la hotelul respectiv, care, știind multă istorie gastronomică, se gândise ca sub haina fructelor, nu teribil apreciate în
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433054198.html [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
glăsuire fărăcuvinte... XIII. MARINĂ, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015. Se agită marea-n hule Și își sparge val cu val În spumoase molecule Ori mărgele de coral. Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise ... Citește mai mult Se agită marea-n huleși își sparge val cu valîn spumoase moleculeOri mărgele de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu saț din mal,Vântul dur, ca o cravașă,O împinge în aval.Cu cosița despletită,Se alintă la apus.Sărutare poleităSoarele, pe unde-a pus.Umbre vagi se luptă-n zare,Un catarg flutură-n vântNăluciri albite careSe îngână ca-ntr
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
roata morii, de se satură toată calicimea din cuprins. Se ridicase în acel an, la ospățul de la bisericuță, un moș mai vechi dintre neamuri, și a închinat străinilor de față un pahar de băutură, cu aceste cuvinte: „Cum înghit fără saț sărmanii ghițomancele de la praznicul nostru, așa ne-au înghițit pe noi ciocoii și lingăii domnești. Blăstămați să fie până într-al nouăzeci și nouălea neam. Mâncați și beți dumneavoastră întru pomenirea acelora care s-au prăpădit pentru dreptatea noastră”. Iar
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
care Anca Manolescu se ocupă este Nicolaus Cusanus, un ,strateg" meticulos și atent. El imaginează un univers oarecum în corolă, desfășurat, și totuși învelind un miez. Tot el își închipuie un Dumnezeu-savoare, stîrnind pasiuni care nu-și vor afla, vreodată, sațul: docta ignorantia. Înțelegerea, atîta cîtă este, e un dar al zeilor. Și toate privirile în care sclipește un licăr de pricepere sînt prinse, ori de unde ar veni, de hipersensibilul ochi ceresc. Așa se împacă religiile... Cinci secole mai tîrziu, René
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
spus, oul moare când își împlinește promisiunea, când alege viața din moarte. Paralelismul cu jertfa ajunului (să-i spunem așa) pascal, care-i corespunde mai degrabă Vinerii, aș zice, decât Sîmbetei Mari, e îndeajuns de transparent. Îndemnul - nu doar la saț, ci și la credință după tăgadă - „îl urcă-n soare și-l cunoaște”, cheamă tot un vers din Arghezi, mult mai explicit: „Ca să mă frângă-n soare, schimbat prin moarte-n pâine,/ Și fraților din urmă, șoptind să mă împartă
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
istoria lumii? Rodin, vorbind În acest fel, devine Înspăimântător. Toate acele instincte de ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al lui Ignacio. Văd bine: o sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie În juru-i. Cum să-l lovesc pe acest ultim dușman? Am deodată intuiția neașteptată, pe care poate s-o nutrească numai cel pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Grigore Ghica pentru scutirea de angarale a poslușnicilor din Crețești (1737). Boierii zlotași ocupau locul dăbilarilor în vremea lui Alexandru Iliașu, la 1621. Ei strângeau dabilele impuse de domnie: „neputânduse strânge banii, atâția cât să-și împlinească lăcomia cea fără de saț, ieșise poruncă către zlotași să arunce năpastă, să se îmbrace toți banii după sumele care ieșiseră din vistierie", spune cronicarul Nicolae Costin despre dabilele impuse populației de domnitorul Mihai Racoviță. Ce se întâmpla cu zlotașii împotriva cărora se iscau reclamații
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
doarme, apoi se conving că femeia Îi este credincioasă bărbatului. Fidelitatea Îi este răsplătită: pe un pumn de bani te vei culca și pe doi te vei scula. O altă legendă are ca topos moara. Sub titlul De când au oamenii saț. De când se dă de pomană este narată următoarea istorie: după ce Dumnezeu a construit lumea, a făcut și moara cu morar. Însă morarul acela mânca foarte mult. Făcea mămăliga Într-un ceaun mare și n-ar fi dat nimănui nimic. Vine
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cuvânt”), oscilează între a fi oglindă sau „întrebare în lume”, însă cu grija de „a nu călca pe grâu cu ochii după maci”, asumându-și în cele din urmă natura duală: „Și mă împart/ În humă și-n lumină,/ Cu saț de fiecare și flămând,/ Țărână pentru liniștea de taină, / O carte pentru fugile din gând” (Dihotomie). În general, senzația de unicitate a trăirii domină nu numai clipa, dar și lucrurile, iar poetul, adăugând iubirea, crede că poate obține un „univers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
frumoasă limbă românească ce a răsunat vreodată urechilor mele... JACKIE Eram obosită. Pentru prima dată, după atîtea zile minunate, simțeam oboseala nopților petrecute în gări sau în vagoane de clasa a II-a și a drumeției fără sfîrșit și fără saț. Cu două zile înainte, mă aflam la Capri și furtuna cumplită care se abătuse asupra insulei mă făcuse să-mi pierd drumul spre port și mă udase pînă la piele. Țin minte că am ajuns la Napoli abia după ce un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de rațiune. Dar dacă un singur individ sau o oligarhie sau o democrație cu sufletul avid de plăceri și pofte de care simte nevoia să se umple neputând deloc să le reziste și, stăpânit de boala fără sfârșit și fără saț a viciilor, va conduce o cetate sau pe vreun particular călcând în picioare legile, ș...ț, atunci nu există mijloc de salvare șpentru acel statț. 39. Întemeierea sacrală a statului (Legile,738b-738d) Fie că se întemeiază o cetate nouă, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
îmbucat, așa că trebuie să o pui în picioare. Locul oalei cînd o iei de la foc, de pe vatră, să l astupi, că altfel rămîi cu gura căscată la moarte. Cînd fierbe oala la foc, să nu mănînci, că nu vei avea saț în nouă zile dupăolaltă. Cînd pui oala la foc pentru prima dată, să-i faci semnul crucii cu mîna, ca să fie curată și să ție mult. Să nu te uiți la fundul oalei, ci dă cu lingura, dacă vrei să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fie bun specialist? Desigur că nu! Mai mult, aș spune că, în vremurile noastre, idealul erudiției s-ar putea realiza tocmai prin această fericită îmbinare. Înțeleg prin erudit un specialist excelent într-un domeniu oarecare ce se adapă însă, fără saț, din toate domeniile culturii cu valori autentice. Dar curricula formale moderne, cel puțin în ultimul veac, au produs aproape numai experți - cu competențe predefinite și abilități standardizate - care, în nevoia lor de a-și umple vidul noetic, au căzut pradă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
decât de Urmuz, tragicul „muzicant și grefier la Curtea de Casație”, cum îl numea într-un medalion extraordinar Tudor Arghezi. Iată cum își începe Urmuz „Fuchsiada, Poem eroico-erotic și muzical, în proză”: „Fuchs nu a fost făcut chiar de mama saț La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicalăț”. Cât privește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mînca; nu mînca; Moldova; multă; de nemaipomenit; neplăceri; neplăcut; nepotolită; neputință; nervi; nesătul; nesăturat; niciodată; nu; oală; oameni; obișnuință; la ore; papanași; pasivitate; de pîine; prăjituri; problemă; pui; de putere; rezistență; român; România; salam; salată; salate; săraci; sărăcie; sărmani; sărmanii; saț; simț; sistem digestiv; situația din Moldova; slăbiciune; somn; studenție; suferință; supă; supărare; superman; tare; tragedie; tremura; trist; universală; universitate; URSS; viață; vin; a vrea mîncare (1); 799/215/64/151/0 foc: căldură (123); arde (92); apă (44); cald (43
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
muncă; muncitor; murături; necesar; nepăsare; nesătul; nesimțire; nimic; o, da!; obosit; ou; palmă; palme; păpa; pepene; pește; piure; plăcinte; plin; poamă; portocală; potoli foamea; potolire; praf; produse; proteină; rahat; rar; reacție; realimentare; regim; relaxare; ritual; roade; ruguma; salam; sandwich; saturație; saț; a sătura; săturate; pe săturate; scîrbos; servește; servi; a se servi; societate; Somalia; somn; sos; spaghetti; stare; subțire; supraviețui; a supraviețui; supraviețuire; ștrudel; terci; din timpul meu prețios; torte; tot ce-i sănătos; tot; toți; trebuință; urzici; vitamina C; zacuscă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mîncare bună; mîncare, tort; mofturi; mort; multe; necesitate; nerăbdare; nesaț; noroc; obez; papile gustative; parte; pasiune; paste; păcat; picant; plăceri; plăcintă; de plăcinte; poftă de viață; pofte; pofticioasă; potolit; prînz; profesor; război; rîvnă; roz; de salam; salam; salivă; salivează; saturație; saț; sănătate; senzație; de sex; shaorma; stare; stînga; a tînji după ceva; trai; unt; viciu; vin; vise; vreau; zahăr(1); 776/153/42/111/0 politic: minciună (69); minciuni (26); partid (26); Băsescu (24); guvern (23); președinte (22); parlament (21); lege
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
numai că pentru asta ai nevoie de cîteva criterii ascuțite care să sprijine distincția. Dacă trecem peste rigiditatea pedagogică cu care autorul își leagă nuanțele - volumul fiind o antologie de prelegeri și note de lectură a căror redundanță împinge spre saț atenția cititorului, și asta nu doar din cauza repetării acelorași idei în mai multe locuri, ci și din cauza jargonului sec de inerție lexicală - atunci virtutea volumului stă în critica societății în numele degradării ideii de spectacol. Din acest motiv, pe măsură ce-i citești
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
și unde se ține târg de vite - trebuie să servească, întors acasă, în spirit pașoptist, propășirii Moldovei. N-o va face, iar viața lui personală, care trece printr-o căsătorie necugetată cu o prețioasă de provincie și prin cheltuieli fără saț la Iași, anunță un clișeu romantic de nefericire. Cu onoarea pătată și neînlesnit bănește, ar putea îngroșa rândurile sinucigașilor. Atât că Iorgu nu e un excesiv, un erou, ci un om al compromisului. Un ins care se descurcă, și de
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
mai puțin absurdă, societate. Are, bunăoară, o Academie, care-și ia drept deviză constatarea (altminteri, de bun simț...) că "cel mai bun student e studentul mort". La aceeași înaltă școală, Pafnutie se îndrăgostește de o vioară, împins de pofta fără saț a poetului de-a produce situații. Amoc însuși e "rodul" unei situații istorice, de "descălecare". "Brigandul Toma necredinciosul" și "Clownul condotier din vis" sînt ai săi doi ctitori, nu tocmai iluștri, dar numai buni pentru un ținut cu simțul arlechinadei
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
obișnuiești Să-și unduiască-n talia lor fină Fesele mari care de ea atîrnă Încît mai-mai să cazi pe spate, plină De năbădăi în clipa ce îți scurmă Sînii din față, și ei prea umflați De pofta îngerilor făr' de saț! Mînia lui Dumnezeu Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme și pocnete de bici. Plici! plici! pentru calici. Dar n-am
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
prim plan și hotărnicește. Ieșit de sub proiectul viitorului luminos, în anii ’80, și acumulând tot mai multe „obiecte” în jurul său, poetul își lărgește atât de peste măsură trecutul „posedat” încât viitorul, adică moartea, putea fi amânată ca nestringent necesară. Postmodernul atinge sațul. El moare, ca omul simplu de odinioară și ca săracul cel bătrân, atunci când și fiindcă e „sătul de viață”. Doldora de „știință” ori de „știre”, se recunoaște incapabil să mai vibreze la măreții. În ultimul deceniu, gândul morții intră în
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
opinia noastră principala reușită n-ar consta în demonstrarea farmecului Capitalei noastre în interbelic - magnificele edificii, parcuri, fețe de apă lucie ori curgătoare, grădini, contestabile de către un spirit radical - cât în sufletul colectiv al unei lumi ce-și trăia cu saț zilele, habar n-având de apropiata erupție a vulcanului. Altfel, oraș crescut alandala, pe mici măguri mâncate de câmpie, prăfos, bântuit de arșițe, vara, troienit de zăpezi și bătut de crivățe, iernile, noroios, Bucureștii n-au avut catedrale în evul
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]