84 matches
-
îmi țes fericire” (Visează, trăiește, iubește!) Și cu asemenea ingrediente, cum să nu rezulte o poțiune magică în stare să vrăjească orice ființă? Există o așteptare permanentă, omniprezentă, un dor nesfârșit, o neîmplinire în toi de-mplinire, un jind fără sațiu, aproape de obsesie, o dorință de dăruire și de iubire care acoperă lucrurile și persoanele în jur. În virtutea acestei așteptări a împlinirii dorului, versurile strigă, cheamă, ademenesc, atrag cu putere magnetică. Poeta a scris și un „Imn al iubirii” în care
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
propriile trăiri poetice. Este o carte în carte, așa cum există teatru în teatru sau film în film, deconspirarea actului creativ într-o formulă intimă, agreată doar de cei care sunt familiarizați până la identificare cu lecturile pe care le gustă fără de sațiu. Alejandra este un alter-ego prezent permanent, chiar și în somn, când îi împrumută poetei rămășițe de vise, amintiri, trăiri inconștiente sau la limita subconștientului, în starea de oniro-luciditate. Rosa Lentini și-a ales un personaj fictiv pentru a-i ilustra
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Arcane (Heimlichkeiten)” - o ediție antologică româno-germană (trad. Ida Alexandrescu), autorul operându-și singur selecția celor 120 de poeme din cele 16 cărți de poezie anterioare”. Un frumos portret îi face și lui Nichita sub imperiul inefabil al acelui “dor fără sațiu” - prilejuit de comemorarea unui sfert de veac de la plecarea poetului să spună poezii îngerilor, așa cum se exprimă Mariana Cristescu. Autoarea face o trecere în revistă a operei marelui poet și punctează momentul trecerii lui la cele veșnice. În „Marginalii la
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]
-
ca-n alambicul magicianului, ingredientele care pot fabrica aurul sufletesc: candoare, frumusețe lăuntrică, gingășie, putere de sacrificiu. Și nu în ultimul rând, iubire. Toată gama de stări afective se regăsește în aceste poeme: tristețea, melancolia, spaima, ardoarea, un dor fără sațiu, voluptatea, solitudinea, patosul, lirismul, patima, bucuria, capriciul, provocarea, căutarea, nemulțumirea, dăruirea totală. Sub forme și expresii originale, într-un stil elevat, concis, format, nuanțat, în funcție de propriile trăiri și precepte. Visele Valentinei Becart sunt împărtășite, după propria mărturisire. De ce nu ar
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
pe aceste meleaguri. Este un ghid, este un album, o invitație sau pur și simplu o descriere a unei călătorii prin Bucovina, această carte scrisă de Marian Malciu? Este câte ceva din fiecare, atâta cât să ne cuprindă un dor fără de sațiu, dor care să ne însoțească mereu. Dar cel mai important lucru din această carte este faptul că autorul prezintă mereu oameni, oameni cu fețe luminoase, oameni de omenie. Oamenii sunt bucuria cea mare a acestor meleaguri și de aceea cartea
LA CURŢILE DORULUI... BUCOVINEAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366764_a_368093]
-
stavilă prin ziduri te strecori nevăzută, neauzită și te instalezi în mine confortabil ca-ntr-un cuibar de neliniște. Așa ești tu, de nelepădat, de neînlocuit, imperios necesară! Nici nu pleci și mi se face de tine un dor fără sațiu... Cum să mai suport așteptarea? Neliniștită îmi șoptești la ureche poeme cu gura coclită. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumina privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
să explorăm la maximum acest spațiu sublim și curat, dăruit nouă și hrănindu-i pe toți muritorii cu spiritul celor nemuritori; va trebui să-l redescoperim, fiecare vizită în bibliotecă să însemne o veritabilă expediție, să respirăm din nou fără sațiu lumina cunoașterii, făcându-ne din ea un veșnic amnar cu ajutorul căruia să aprindem în plină zi, fără preget, sufletul tuturora. Personal, nu cunosc o ardere mai mare decât cea generată de focul cel sacru al cărții. Îmi amintesc, când eram
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
sfâșietoare momente ale tragediei: “Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici, de când mă aflu n-am avut niciodată fericirea de-a mânca până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic. “( Către A.Chibici-Râvneanu, 12/24 ian.1884, din sanatoriul Do0bling din Viena, în Convorbiri literare, 1906, p.1000).Aprecierea entuziastă a Epigonilor de către Veronica Micle îl
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
sfâșietoare momente ale tragediei: „Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici, de când mă aflu n-am avut niciodată fericirea de-a mânca până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic” (Către A. Chibici-Râvneanu, 12/24 ianuarie 1884, din sanatoriul Dobling din Viena, în „Convorbiri literare”, 1906, p.1000). Aprecierea entuziastă a „Epigonilor” de către Veronica Micle îl
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
Dunăre, la scăldat și la făcut plajă. Ne răcorea, ne spăla, ne curăța parcă de orice greșeală. Efectul ei binefăcător aveam să-l simt, atunci când nu m-am mai scăldat în ea, ca un fel de jind, un dor fără sațiu. Am rămas cu nostalgia Dunării de odinioară. De fapt, nu m-am desprins de ea niciodată, m-am învârtit pe malurile ei toată viața: aici am crescut, am învățat, m-am maturizat, am locuit, am îmbătrânit sub oblăduirea Dunării. Trebuia
CU ŞI FĂRĂ TIMP DESPRE DUNĂRE. FRAGMENT DIN CARTEA: PRIVIND ÎNAPOI CU SPERANŢĂ [Corola-blog/BlogPost/343661_a_344990]
-
Biet inorog, mai ții minte Cum din vechime, nainte De rezbeluri, măceluri, Iubirea era pe creneluri? Cornul era semnul magic, Inima, cuibul nevralgic, Iarba, copacii și norii, Ne-nvăluiau șoptitorii, Totul era numai farmec, Buzele noastre amarnic Se îmbinau fără sațiu, Ca faunii, nimfele-n Latium, Zeii iubirii - centauri Astăzi iubesc prin emailuri. @ Ai toată viața înainte Ai toată viața înainte, centaure rănit, Găsește piatra filosofală, iubirea, Piticul roșu o ascunde, el nu cunoaște iubirea, Cutia neagră ce a rămas pe
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
știi să înoți? oceanul e în pieptul meu” (tu știi să înoți). Un tumultuos prinos sufletesc, întreținut de o uriașă combustie a trăirilor , se revarsă în univers, îl amprentează și-l personalizează în chip salutar. Dorul de absolut, unul fără sațiu, nu cunoaște stavile în discursul totdeauna captivant al acestei poete de excepție. Deschiderea spre necuprinsul firii coexistă armonios cu o nevoie acerbă de intimitate, cu o retragere în ființa fragilă și tainică. Astfel, oceanul sălășluiește în pieptul poetei, iubirea e
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
cu lacrima în glas. Căldura cu care a fost primită de concetățenii ei, i-a întărit faptul că România este patria ei veșnică, indiferent unde ar locui și s-ar stabili. Nu o dată, Elena Buică spune cu acel „dor fără sațiu” care nu poate fi potolit cu nimic: „Mă întorc iarăși acolo unde viețuiesc în adâncul trăirilor mele. Nu pot să mă sustrag chemării locului natal, întipărită în veșnicia timpului. Mă fură gândurile și se țese un dialog cu oamenii peste
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
dar și de amarnica și lungă suferință”. Este, dacă doriți, mai mult decât o carte de impresii, un album, un ghid, un jurnal de călătorie ori un roman-reportaj. „Este câte ceva din fiecare, atâta cât să ne cuprindă un dor fără de sațiu, dor care să ne însoțească mereu. Dar cel mai important lucru din această carte este faptul că autorul prezintă mereu oameni, oameni cu fețe luminoase, oameni de omenie.” (Emilian Marcu) 4. Rita DRUMEȘ: Faptul că ați lucrat și cunoașteți sistemul
INTERVIU PENTRU CITITORII MEI DRAGI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346251_a_347580]
-
Mai redăm un alt document: “Eu ași vrea să scap cît se poate de curând și să mă întorc în țară să mă satur de mămăliga strămoșească. Căci aici, de când mă aflu, n-am avut fericirea de-a mânca până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic “.( Către A. Chibici-Rîvneanu, 12/24 ian. 11884, din sanatoriul Dobling din Viena, în Convorbiri literare, 1906, p. 1000.). Sau: Sănătatea mea scârțâie într-una ca o
CORESPONDENŢA EMINESCIANĂ-MANIFESTARE DE FORŢĂ MAJORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346315_a_347644]
-
și dorul de albul de odinioară: „Și doar sufletul femeii, / Cel ce-ngenunchea și zeii / Albul pur îl mai dorește. / Acel alb ca de poveste...” Elegiile se nasc din nostalgie, din dor, din tristețea iubirii pierdute, dintr-un jind fără sațiu, care uneori nu are nume și nu știi de unde vine. În ton de romanță târzie, versificate onorabil, poemele din această carte sună poate, puțin patetic, puțin trist și invită la meditație și la contemplarea creației divine. Aproape toate gândurile sunt
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
eternitatea este o stare de odihnă, când nu mai ai ce căuta, pentru că toate așteptările s-au împlinit. Dar să-ți petreci “eternitatea căutând” este ceva ce întrece toate tulburările vieții. Există un ritm interior al căutării, acel “dor fără sațiu” emilbottian, acel jind al împlinirii supreme și nu degeaba Sfântul Augustin a scris în “Confesiuni”: “Ne-ai creat pentru Tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până când nu se va odihni în Tine”. Există aici un suflet care nu-și
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
tot mai rară și cărările-s puștii. Și străbat milenii, ere, fermecat și amuțit, n-am simțire, n-am putere, ci doar suflet amorțit, si străbat și timp și spațiu strâns de cornul lunii mele, am doar dor și numai sațiu visător hoinar de stele. Nu mă satur de comete, nici de stele căzătoare, stelele mele cu plete, cu surâs de față mare și cu corp plin de vibrații rătăcind la întâmplare, numai foc și numai gratii minunate exemplare. Și plutesc
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
stavila prin ziduri te strecori nevăzuta, neauzita și te instalezi în mine confortabil ca-ntr-un cuibar de neliniște. Așa ești tu, de nelepădat, de neînlocuit, imperios necesară! Nici nu pleci și mi se face de tine un dor fără sațiu... Cum să mai suport așteptarea? Neliniștita îmi șoptești la ureche poeme cu gura coclita. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumină privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Însă... CHALKIDIAS Nu voi tânguire și nici cântece de jale Să urmeze după mine, să mă turbure pe cale. Nu regret nimic din toate și nu simt nici o căință. În răstimp de-o săptămână am putut cu ușurință Să îndestulez cu sațiu toate poftele acele Ce ardeau ca un jăratec lumea gândurilor mele. Și am degustat în pace toate-acele bucurii. Ce, -n mizerie lipsindu-mi, le vedeam cu ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
socială de prima ordine. Atât mai rău daca cetățenii nu vor înțelege acest adevăr! [2 decembrie 1882] [""DE ÎMBUNĂTĂȚIRI RELE... ""] "De îmbunătățiri rele cât vrei suntem sătui ", zicea un scriitor pe la anul 1840; și, daca vrea cineva să judece acest sațiu de îmbunătățiri din ce în ce mai rele, n-are decât să măsure gradul de nepăsare politică cu care publicul întîmpină vestitele propuneri de reformă ale Constituției și legii electorale. Dar se va da regelui sau Parlamentului dreptul de a declara război? Dar se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tăgadă numele unui prozator de forță, cu un univers original și închegat. Ambele sunt construite pe același tipar: cuplul „picaresc” mânat, pe de o parte, de un dor de ducă irepresibil (omul lui A. suferă fermecător de pe urma unui nomadism fără sațiu) și, pe de altă parte, de condiția predestinat precară, corosivă, în chip natural ilegală și care constrânge la violență și fărădelege. În Amantul colivăresei, pe firile îngemănate ale lui Mite Cafanu și Giani Banjorică se lipeau destine și se determinau
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
scăpătatul cenușiu / se spulberase orice drum / în cer și pe pământ: pustiu!”. Ce îl animă e mișcarea stihiilor, care transformă pustiul în haos: „Vântul în valuri/ șiroaie de ploaie / învăluie dealuri / codrii despoaie”. Haosul e cutreierat de „un dor fără sațiu” („În haos se plimbă / un dor fără sațiu / ce soarbe și schimbă / spațiu cu spațiu”), însă obiectul dorului, absolutul, rămâne cufundat în tenebre: „În tot mai rotund / se-nvăluie totul / și nopți fără fund / ascund Sabaotul”. În viziunea poetului, omenirea străbate
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
și pe pământ: pustiu!”. Ce îl animă e mișcarea stihiilor, care transformă pustiul în haos: „Vântul în valuri/ șiroaie de ploaie / învăluie dealuri / codrii despoaie”. Haosul e cutreierat de „un dor fără sațiu” („În haos se plimbă / un dor fără sațiu / ce soarbe și schimbă / spațiu cu spațiu”), însă obiectul dorului, absolutul, rămâne cufundat în tenebre: „În tot mai rotund / se-nvăluie totul / și nopți fără fund / ascund Sabaotul”. În viziunea poetului, omenirea străbate un timp în care „istoria moare de lingoare
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Dominic Stanca, Un ceas de hârtie, pref. edit., București, 1984 (în colaborare cu Sorana Coroamă-Stanca); Emil Botta interpretat de ..., pref. edit., București,1986 (în colaborare cu Paul P. Drogeanu); Emil Botta, Scrieri, III, pref. edit., București, 1987, Un dor fără sațiu, postfața edit., București, 1991; Jeni Acterian, Jurnalul unei ființe greu de mulțumit, postfața edit., București, 1991 (în colaborare cu Arșavir Acterian); Filocalia, I-II, introd. Virgil Cândea, postfața edit., București, 2001. Traduceri: Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, I-
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]