41 matches
-
cât și la debarcarea propriu-zisă, prin comandourile navale comandate de căpitanul Philippe Kieffer, care au escaladat falezele și au distrus bateriile de coastă germane. Vapoarele FNFL a fost deplasate în zonele de debarcare după cum urmează: Crucișătorul învechit "Courbet" a fost sabordat la Arromanches pentru a fi transformat în port Mulberry. Crucișătoarele "Georges Leygues" și "Montcalm" și cuirasatul american USS "Arkansas" au asigurat pe 10 iunie sprijinul de artilerie pentru infanteria debarcată până. "La Combattante" a distrus artileria de coastă germană de la
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
numit Războiul Crimeii. În luna următoare, deși pretextul pentru război dispăruse, trupele aliate au debarcat în Crimeea și au asediat orașul Sevastopol, baza principală a flotei țariste a Mării Negre, de unde venea principala amenințare de invadare a Mediteranei. Rușii și-au sabordat navele de război, tunurile navale fiind folosite la mărirea numărului pieselor de artilerie folosite la apărarea fortificațiilor, iar marinarii au fost încadrați în trupele terestre pe post de infanteriști. Orașul a fost cucerit de englezi, francezi si italieni în septembrie
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
locotenentul colonel Eduard Totleben. Forțele rușilor erau compuse din 4.500 voluntari (milițieni), 2.700 tunari, 4.400 infanteriști marini, 18.500 marinari și 5.000 de muncitori, în total, puțin peste 35.000 de oameni. Rușii un început apărarea sabordându-și corăbiile pentru a proteja portul, tunurile navale fiind folosite ca artilerie terestră, iar marinarii ca infanteriști. Următoarele corăbii au fost scufundate: La mijlocul lunii octombrie 1854, aliații aveau 120 de tunuri gata să deschidă focul asupra Sevastopolului, iar rușii aveau
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
Alte două distrugătoare au eșuat lângă Jeddah, Arabia Saudită. Celelalte două distrugătoare au fost scufundate în timpul unor atacuri aeriene mai înainte de a-și atinge obiectivul. Vasul torpilor italian MAS-213 a reușit să avarieze crucișatorul britanic "Capetown", după care echipajul și-a sabordat vasul. Garnizoana italiană din portul Assab, aflat la mică distanță de baza aeriană britanică de la Aden, a mai rezistat câteva săptămâni după căderea Massawei. Pe 16 maritie 1941, a fost lansată Operațiunea Appearance. Două batalioane indiene și un comando somalez
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
capitulare. Opt vase de luptă în stare de funcționare și alte patru în diferite stadii de execuție părăsiseră deja porturile olandeze, nouă altele au plecat spre Anglia în dimineața zilei de 14 mai, iar câteva vase mai mici au fost sabordate. "HNLMS Johan Maurits van Nassau" a fost scufundat de bombardierele germane în timp ce traversa Canalul Mânecii. Comandantul principalului port olandez, Den Helder, contraamiralul Hoyte Jolles, a ajuns la concluzia că baza militară pe care o comandă, care avea o garnizoană de 10
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
franceză nu va ajunge în mâinile germanilor, britanicii au considerat că promisiunea lui Darlan nu este suficientă. Ulterior, în noiembrie 1942, când germanii chiar au încercat să captureze flota franceză ancorată la Toulon, guvernul de la Vichy a preferat să-și sabordeze navele de luptă decât să le predea germanilor sau englezilor. Atacul din 1940 rămâne un act controversat și a creat ranchiună între Franța și Marea Britanie, dar a demonstrat lumii, și Statelor Unite ale Americii în particular, angajamentul britanicilor de a continua lupta cu
Atacul de la Mers-el-Kébir () [Corola-website/Science/317236_a_318565]
-
Iabloko și Puterea Civilă reprezentând ideologia liberală de dreapta, niciunul nu a ocupat locuri în Duma de Stat. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa(OSCEE) a planificat să trimită o echipă mare de observatori electorali în Rusia dar au sabordat planurile după ce au acuzat Moscova că a impus reguli stricte și a întârziat vizele observatorilor(oficialii ruși au negat acuzația). În consecință numai 400 de observatori străini de la organizațiile internaționale (330 dintre ei de la OSCEE) au fost trimiși să supravegheze
Alegeri legislative în Rusia, 2007 () [Corola-website/Science/319795_a_321124]
-
nu mai puțin de 180 de galere și 60 de galiote în mâinile creștinilor - deși doar 117 dintre acestea mai erau navigabile. Creștinii au pierdut 45 de galere - 15 scufundate și 30 atât de distruse încât a trebuit să fie sabordate.Mehem Ali Pasă a fost decapitat de un flintas, desi Ioan de Austria a ordonat cruțarea acestuia.Ramasi fără conducător, turcii s-au retras. Din 251 vase cât însumă flotă otomană, 50 au fost scufundate și 137 capturate. De partea
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
otomană a fost distrusă, în ciuda bravurii echipajelor otomane, lăudată chiar și de Codrington în raportul oficial. Două treime dintre vasele otomane au fost scufundate. Unele ele, grav avariate, dar încă capabile să plutească și posibil să fie reparate, au fost sabordate sau incendiate de propriile echipaje, pentru a fi luate pradă de război de către aliați. Pierderile otomane, algeriene și egiptene au fost uriașe, numeroși membri ai echipajelor au pierit fiind prinși în capcana vaselor incendiate sau care au explodat. Pierderile pe
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
de miliții, iar bricul "Spetses" al rebelilor a fost scufundat. Rebelii de pe Poros au fost încercuiți pe uscat de forțele lui Kallergis, iar pe mare de flota rusă și au fost obligați să capituleze. Miaoulis a fost forțat să-și sabordeze vasele "Hellas" și "Hydra", după care s-a retras cu oamenii săi pe insula Hydra. Pierderea unora dintre cele mai bune corăbii a reprezentat un handicap greu de recuperat pentru flota elenă pentru o lungă perioadă de timp și a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
construcții mai sunt vizibile și azi în dreptul plajelor de la Arromanches. Porturile artificiale au fost formate dintr-o serie de elemente care au primit diferite nume de cod militare. „Corn cob (coceanul de porumb)” au fost nave ce urmau să fie sabordat în dreptul a cinci plaje de debarcare. Acestea au traversat Canalul Mânecii prin forțe proprii sau remorcate, după care au fost scufundate controlat pentru crearea unor diguri de protecție. Odată plasate pe poziții, „Corn Cobs” au creat „Gooseberries (agrișe)”. Au fost folosite
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
beton armat au fost construite de contractori civili, au fost remorcate și scufundate în apele Capului Dungeness și a localității Pagham. Geniștii nu au mai reușit însă să chesoanele Phoenix. Căpitanul american Edward Ellsberg, care devenise cunoscut pentru ranfluarea vaselor sabordate la Massawa și Oran, dar nu înainte ca Churchill să intervină pentru desemnarea Royal Navy ca responsablă pentru acțiune. După ranfluare, chesoanele au fost remorcate prin Canalul Mânecii pentru ca să formeze digurile împreună cu vasele scufundate „Gooseberry”. Tablierele plutiotare ale drumului de acces
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
portavionului Horneț, lansând și ordinul de abandonare a navei. Căpitanul Charles P. Mason a fost ultimul om de la bord, care a părăsit navă, iar supraviețuitorii au fost repede culeși de distrugătoare din escorta. Navele de război americane au încercat să sabordeze portavionul lovit, care a fost lovit cu noua torpile, multe dintre care nu au explodat, și peste 400 de lovituri de la tunurile de 5 țoli de pe distrugătoarele Mustin și Anderson. Distrugătoarele au plecat atunci când o formație de nave japoneze a
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
ordonat scufundarea portavionului "Horneț". În timp ce restul navelor de luptă americane se retrăgeau spre sud-est, pentru a ieși din raza de acțiune ale navelor lui Kondo și flotă lui Abe se apropia, distrugătoarele "USS Mustin" și "USS Anderson" a încercat să sabordeze Horneț cu mai multe torpile și peste 400 de proiectile, dar ea a rămas pe linia de plutire. Cu apropierea forțelor navale japoneze, care erau la numai 20 de minute, cele două distrugătoare americane la ora 20:40 au abandonat
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
însumau 4,5 t, protejate de pereți de beton. S-a luat hotărârea ca încărcăturile explozive să fie detoante cu întârziere după ce comandourile părăseau zona protului. Pentru ca să îi împiedice pe germani să remorcheze vasul în larg, echipajul distrugătorului trebuia să sabordeze nava mai înainte de a o părăsi. Dacă distrugătorul ar fi fost distrus sau scufundat mai înainte ca să ajungă la docuri, cele patru vedete rapide trebuiau să preia echipajul și comandourile și le transporte până la țărm. Încărcătura explozivă trebuia preluată și
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
vremea se deteriora cu repeziciune, comandantul Sayer era îngrijorat îngrijorat în acel moment nu de doar amenințarea germană, dar și de incapacitatea vaselor mici să continue drumul cu viteza necesară. În aceste condiții, el a hotărât ca vedetele să fie sabordate, iar echipajele să fie transferate pe distrugătoare. Doar trei vedete rapide au reușit să să reîntoarcă in Anglia: ML 160, ML 307 și ML 443. Cele trei vedete au ajuns la punctul de întâlnire și au așteptat până la ora 10
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]