29 matches
-
spre moarte, dar nu mai este una sublimată, ci perpetuă agonizare: "Cu muribunzi de mână/ am auzit cum pleacă tramvaiele-n sincopă", ruperea ritmului se marchează și grafic prin segmentarea versului lung în două emistihuri, tocmai pentru a accentua zbuciumul, sacadarea acestei înaintării, suferința. Printre vehiculele cu valențe funerare, putem aminti și trenul, destinul însuși este privit ca o călătorie a unor condamnați spre inevitabila moarte. Structura circulară din Carnet lapidar pune semnul egal între călătoria agonizantă (și aici termenii sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
parcurge lumea prin repetarea vocalei a în cei trei termeni: sare, răsare, cal. Odată găsită veriga slăbită a vieții, săritura se repetă pentru a asigura regenerarea materiei și aici contribuie alternanța vocalică crescătoare și descrescătoare: crâng - uscăt - crâng - uscătfrunza - dat. Sacadarea se reia prin repetarea similară a cuvintelor din fiecare secvență: săre - crâng - înverzit, săre - piătră - seăcă, sărepod - arămă. Esențial apare faptul că după a patra înfăptuire a gestului magic, în urma căruia nu se generează viață, ci doar un sunet asurzitor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
d’e apă»”. Înșiruirea acțiunilor trebuie respectată întocmai pentru eficiență magică, iar aceasta face din repetiția copulativă o poruncă fermă. Fiecare acțiune este la fel de semnificativă cu cealaltă și nu poate fi eludată din desfășurarea rituală a practicii de zămislire năzdrăvană. Sacadarea repetiției în doi timpi construiește un tablou ritmic în proză: „A ajuns pân’ pădurili dă aramă. A luat șî el cracă dân pădurea de aramă. A ajuns în pădurea dă argint. A luat șî el cracă dân pădurea dă argint
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uite-i așezați că totdeauna în capul mesei/ și mama care se tot ridică așa cum face mereu și se duce ba după o cană cu vin, ba după un coș cu pîine ( p. 29). Absența punctuației din acest fragment și sacadarea frazei prin marcarea grafică a unor versuri marchează starea de trezie în care se află mintea încărcată de emoții, sentimente și amintiri a personajului. Speranța de a regăsi pentru o clipă paradisul copilăriei îl îndeamnă înainte deși este convins că
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]