85 matches
-
dozelor homeopatice lui Ranjit Singh" Alături de el nu se afla decât ministrul Dhian Singh. Am luat cu mine tinctură de lăsnicior (Tinctura dulcamara)207 și trei sticluțe goale, astupate cu dopuri de plută. Întâi de toate am Întrebat de gudwai (sacagiu), căruia i-am poruncit să aducă alcoolul pe care obișnuia să-l bea maharajahul. Obținut din struguri de Kabul, acesta fusese distilat În prezența mea și modificat apoi, căci Ranjit Singh prefera băuturile tari. I-am dat sacagiului sticluțele, poruncindu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de gudwai (sacagiu), căruia i-am poruncit să aducă alcoolul pe care obișnuia să-l bea maharajahul. Obținut din struguri de Kabul, acesta fusese distilat În prezența mea și modificat apoi, căci Ranjit Singh prefera băuturile tari. I-am dat sacagiului sticluțele, poruncindu-i să le clătească cu alcool, după care să le umple pe jumătate cu aceeași băutură spirtoasă, astfel Încât fiecare dintre ele să conțină aproximativ un dram. După ce toate acestea au fost Îndeplinite Întocmai, am turnat o singură picătură
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să le umple pe jumătate cu aceeași băutură spirtoasă, astfel Încât fiecare dintre ele să conțină aproximativ un dram. După ce toate acestea au fost Îndeplinite Întocmai, am turnat o singură picătură din esența de dulcamara În una dintre sticluțele pe care sacagiul le ținea În mâini și i-am poruncit să o astupe și, În cele din urmă, să o agite. L-am rugat pe fachir să o marcheze cu numărul unu, după care am luat din aceasta o picătură și am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Înaintea sa. De remarcat că nu se văd nume sau etichete pe vreuna dintre sticle sau pe vreun borcan - probabil pentru a păstra secret conținutul lor față de alții. Planșa 10347 Bhangi (băutor de extract de cânepă) Chursi Bhisti (sau Mushkee) (sacagiu mahomedan) fumând churrus. În mână ține o pipă (huka), pe care o aprinde cu niște jar luat de la focul din fața sa. În spate poartă burduful de piele În care duce apă. Fachirul posti (băutor de mac) fumându-și pipa (huka
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Regentul impune termenului-atribut cazurile: • nominativ 43: „Este un conifer cu lemn foarte prețios, întâlnit foarte mult în munții Alpi...” (Flori, 9), „Și câte și mai câte nu cânta Mihai lăutarul din gură și din scripca sa răsunătoare.” (I. Creangă, 72), „Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb.” (E. Barbu, 253) • genitiv: „În șir, răspunde Ruben, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Minulescu (Aroganță și lașitate), E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu (În cetatea profetului, My Country), Carol Ardeleanu ș.a. Mihail Sadoveanu contribuie aproape număr de număr cu texte de o mare diversitate: povestiri despre întâmplări de pe front (Ordonanța, Dulham, O afacere încurcată, Mandache sacagiul), reportaje de război (serialul Impresii de pe front), însemnări cu privire la situația militară (Vicleniile dușmanului, Bătălia de la Mărășești) și politică (Politica bulgărească, Provizorat), reflecții mobilizatoare pe teme moral-filosofice (Fatalismul, Munca, Jertfa rodnică, Altă educație). Un caracter cu vădite accente politico-ideologice naționaliste au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
București. Debutează cu schițe în 1892 la „Adevărul”, iar editorial în 1895 cu opusculul Nou!. A mai colaborat cu proză scurtă, articole feministe, cronici, recenzii și traduceri din literatura franceză la „Liga ortodoxă”, „Lumea ilustrată”, „Pressa”, cu schițe (Inconștienții, Ițic sacagiul) și nuvele (În așteptare, Dincolo de mormânt), indicate ca fragmente din romanul inedit Să mai iubim?, și cronici ale vieții locale (Învierea din Macedonia, Învățământul din Macedonia, Note din Macedonia) la „Revista noastră”. Mai e prezentă în „Vocea Alexandriei”, „Reclama”, „Foaia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu până la 30 de cifre. Se povestește că tatăl său, George, a sesizat că fiul său agrea în special fizica, chimia și matematica, și i-a spus: „Gogule, n-ai să ajungi nici sacagiu dacă nu-ți însușești cultura generală, deschizătoare de orizonturi pentru toate specialitățile". 2.Cultura matematică - bază pentru teoria betonului armat. În 1899 își ia Bacalaureatul și se înscrie la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, pe care o
Cultura general? si cultura ?tiin?ific? a inventatorului Gogu Constantinescu by Manolea Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/83672_a_84997]
-
ei tre-buie să dețină un livret pe care sînt însemnate datele angajării și ale plecării și aprecierile patronilor. În sfîrșit, există o întreagă mulțime de meserii subordonate, începînd cu servitorii din casele burgheze sau aristocratice, pînă la meseriile minore de sacagiu, vînzător de lemne, coșar sau pînă la zilierii care își vînd forța brațelor cu ziua, așteptînd să fie angajați în una din piețele orașului (piața Grève din Paris). Creșterea prețurilor din secolul al XVIII-lea provoacă o agravare a situației
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cu sprijinul unor ofițeri corupți și al soldaților simpli gânditori; corupția, proasta administrare și hărțuirea poporului erau caracteristice situației generale din Afganistan; nimeni nu se rușina de luarea de mită și nici chiar regele și regina. Bacha E Saqao (fiul sacagiului) împreună cu corupții regelui l-au înlăturat pe rege și s-a instalat în locul său. Amanullah a abdicat în favoarea fratelui său mai mare Sirqan Enayatullah Khan, a plecat la Kandahar, de unde fostul rege și membrii familiei sale s-au deplasat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
toate acestea, deși "am scris așa de mult în chestiunea cartierului nou, românesc, (...) nimeni din cei de la centru nu ne aude"2126. În schimb, "țiganilor nomazi turci li s-a delimitat un cartier, unde și-au construit bordeie"2127, în timp ce, "sacagii și hamalii armeni și curzi au, asemenea, cartierul lor"2128 în orașul Constanța. În aceste condiții, autorul articolului era nemulțumit de faptul că "numai pentru muncitorii români nu se găsește nicio bucățică de loc în (...) cele 1 000 de hectare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
doi argați 2620. Spitalul din orașul Cernavodă avea, în anul 1903, un număr de 25 de paturi, personalul său fiind compus dintr-un medic, un sub-chirurg, o moașă, trei infirmieri, un bucătar, o spălătoreasă, un portar, un rândaș și un sacagiu 2621. Clădirea în care funcționa spitalul din Cernavodă fusese construită special în acest scop și se afla în proprietatea consiliuliu județean Constanța. În opinia domnului Scarlat Vârnav, prefectul județului Constanța, spitalul din Cernavodă "este bine organizat și înzestrat cu lucrurile
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
proprii, precum, la București, Sinagoga Breslei Croitorilor (fondată În 1837), Sinagoga Cizmarilor (1855), Sinagoga Tinichigiilor (1896) etc. Mai ales În Vechiul Regat, multe denumiri de meserii au devenit nume patronimice preluate de evrei. Pe lângă nume ca Breslașu, Bacalu (Băcanu), Bărbieru, Sacagiu, Birjaru, Făinaru (Moraru), Casapu (Măcelaru), Dascălu sau Crâșmaru, evreii au preluat ca nume și denumiri românești de meserii artizanale : Argintaru, Blănaru, Boiangiu (vopsitor), Butnaru/Bodnaru (ciubărar), Căciularu, Căldăraru, Croitoru, Dogaru, Dulgheru, F(i)eraru, Mătăsaru, Opincaru, Pantofaru, Sticlaru, Stoleru, Tăbăcaru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 233)"/>. Este și lumea „uliței evreiești” dintr-un stetl nord-moldovenesc (Dorohoi) de la Început de secol XX, așa cum a fost ea descrisă de Ion Călugăru În romanul său autobiografic Copilăria unui netrebnic ; o lume populată de „croitori, ciubotari sau ciurari, sacagii, cotigari sau chiar cațapi” <endnote id=" (197, p. 21)"/>. Același tip de oameni (croitori, cizmari, stoleri, fierari, tinichigii, harabagii, hamali, lăutari etc.) locuiesc Într-un sărman târg din Basarabia (Holești), descris pe la 1909 de Șalom Alehem <endnote id="(744)"/>. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
capitala toropită de arșiță, în care viața își urma cursul ei patriarhal: „Dâmbovița necanalizată, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol... Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiul Dâmboviței nu exista, grădina bisericii Domnița Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul nu erau clădite, Palatul de Justiție nu exista...“ - aceasta este scena cu care se deschid Bucureștii de altădată, amin tiri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol 6, apoi cotea la stânga în dosul Liceului Sf. Sava7 și uda grădina din dos a Insti tutului Buchholtzer. Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiurile Dâmboviței nu existau, grădina bisericii Domnița Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul nu erau clădite. Palatul de Justiție nu exista. Pe marginea gârlei, cam pe terenul pe unde trece astăzi albia ei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spus mai sus că Dâmbovița nu era nici canalizată, nici rectificată pe vremea aceea. Puțin adâncă, șerpuind într-o albie la nivelul stradei, murdară, fără cheiuri, cu poduri de lemn prost întreținute, alergând în zigzaguri întortocheate, avea numeroase vaduri de unde sacagiii scoteau apă.97 Fiindcă acum 50 de ani, apa nefiind introdusă la domiciliu, era vândută de sacagii, fie că o aduceau abonaților pe prețul mediu de 50 bani sacaua, fie că o vindeau pe străzi, strigându și marfa, la fel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
într-o albie la nivelul stradei, murdară, fără cheiuri, cu poduri de lemn prost întreținute, alergând în zigzaguri întortocheate, avea numeroase vaduri de unde sacagiii scoteau apă.97 Fiindcă acum 50 de ani, apa nefiind introdusă la domiciliu, era vândută de sacagii, fie că o aduceau abonaților pe prețul mediu de 50 bani sacaua, fie că o vindeau pe străzi, strigându și marfa, la fel cu toți ceilalți vânzători ambulanți. Ori pe ce stradă locuiai, auzeai sacagiii strigând: — Apă! Apă! Haap! ... Mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la domiciliu, era vândută de sacagii, fie că o aduceau abonaților pe prețul mediu de 50 bani sacaua, fie că o vindeau pe străzi, strigându și marfa, la fel cu toți ceilalți vânzători ambulanți. Ori pe ce stradă locuiai, auzeai sacagiii strigând: — Apă! Apă! Haap! ... Mai era și obiceiul, o reminiscență a păgânismului, ca urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa din saca și obligau pe sacagiu să o împartă gratuit la lume. Și atunci sacagiul pornea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
toți ceilalți vânzători ambulanți. Ori pe ce stradă locuiai, auzeai sacagiii strigând: — Apă! Apă! Haap! ... Mai era și obiceiul, o reminiscență a păgânismului, ca urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa din saca și obligau pe sacagiu să o împartă gratuit la lume. Și atunci sacagiul pornea pe străzi strigând: — De pomană! Apă! Apă! Aaap!... Acum stradele. Nu existau pe acea vreme nici unul din bulevardele actuale. Nu exista decât crâmpeiul de bulevard al Academiei între Calea Victoriei și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
auzeai sacagiii strigând: — Apă! Apă! Haap! ... Mai era și obiceiul, o reminiscență a păgânismului, ca urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa din saca și obligau pe sacagiu să o împartă gratuit la lume. Și atunci sacagiul pornea pe străzi strigând: — De pomană! Apă! Apă! Aaap!... Acum stradele. Nu existau pe acea vreme nici unul din bulevardele actuale. Nu exista decât crâmpeiul de bulevard al Academiei între Calea Victoriei și strada Colței.98 112 bucureștii de altădată 96. Lista
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și improvizează piese de teatru, lui U. (membru în Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în cel al Naționalului din București) nu i se poate tăgădui meșteșugul, dar nici ignora desincronizarea. Jucate începând de prin 1860, scenetele comice, farsele (Sacagiul, Odă la Elisa, Balul mortului sau Mortul și danțul, Avocat sau paiață, Anghina difterică, Sticla de Cotnari ș.a.) prelungesc maniera comediografică a lui Vasile Alecsandri. I-au fost reprezentate, de asemenea, numeroase prelucrări: Cine este ea? după Bretón de Los
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Sfântul Gheorghe la Capul Podului Mogoșoaiei și de acolo, cu taică-meu, la Hipodrom, prin șosele cu praful de o palmă și În care țigănușii se dădeau roată În mâini, după golo ganii zvârliți. și i-am apucat pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de ușor de făcut și că, autoritățile trebuiau să accepte necesitatea utilizării muncii evreilor meseriași care nu au putut fi înlocuiți cu români. De exemplu, la 29 iulie 1942, Cercul de recrutare pune în vedere Poliției că evreii birjari, cotiugari, sacagii au scutire de muncă obligatorie numai până la 30 septembrie 1942 și solicită luarea de măsuri pentru înlocuirea lor cu elemente creștine să se facă în timp pentru ca populația orașului să nu sufere. La 30 septembrie 1942, Cercul de recrutare solicită
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Pentru măcelari era permisă circulația pe stradă pentru aprovizionarea cu vite în zilele și orele stabilite de primărie prevăzute în ordinele de serviciu individuale. Circulația trăsurilor pe piață cu personal românesc era între orele 5 și 21,30, iar circulația sacagiilor cu personal românesc între 7,30, -19,30. Era interzisă părăsirea domiciliului în alte ore decât cele specificate, cu amenințarea că „pentru nerespectarea dispozițiilor se vor lua măsuri de internare”1001. Lectura documentelor de arhivă, precum notele informative, referate, procesele
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]