180 matches
-
două zeițe htoniene, misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forței creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, iar urmele sale se găsesc și în Egipt. Sacerdoțiul eleusin era transmis ereditar. Preoții care oficiau misterele erau: Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purtătorul făcliei), Hierokeryx (crainicul sfânt) și Epibomios (preotul celebrant). Inițierea în cult se făcea prin mai multe ceremonii tainice de purificare și prin rostirea unor formule magice
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
a fost câștigat pe deplin de ideile reformei. Astfel, în perioade diferite și în diferite zone ale Europei, au apărut și s-au cristalizat idei reformiste, precum cele afirmate cu forță de Luther, ce susținea ""sola fide"" (mântuirea prin credință), sacerdoțiul universal (orice creștin era un preot, nu mai era necesar rolul de mediatori al clericilor și al bisericii dintre umanitate și divinitate) și ""sola scriptura"" (autoritatea bibliei, care reprezenta unică sursă a credinței). Martin Luther (1483-1546) a intrat în viață
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
după obositoarea călătorie sau să-și scuture colbul adunat pe drum, dar demersul său a fost bine primit și aprobat de către papă care i-a adresat cuvinte încurajatoare. Adversarul temporal al scaunului apostolic, împăratul german, era istovit de lupta dintre sacerdoțiu și imperiu, ce se prelungea de aproape 20 de ani. Acum era momentul ca papa să dea curs cererii de ajutor, formulată cu câțiva ani înainte de împăratul bizantin, și aceasta cu atât mai mult cu cât aflase de proiectul de
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
numele lui era pomenit în biserici, teoretic punându-se capăt schismei. Mai rămânea să se facă ordine în însuși corpul catolic al creștinătății. Motivul dezbinării era generat, pe de o parte, de nesupunerea clerului german, care la adăpostul luptei dintre sacerdoțiu și imperiu manifesta tendințe centrifuge față de Roma, pe de alta, de conflictul dintre biserică și regele Franței Filip I al Frantei, care se soldase cu excomunicarea acestuia din urmă. În vara anului 1095 se întrunea la Piacenzza un conciliu, având
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de acum înainte o complicitate între împărați și episcopi, între puterea noii credințe și puterea politică. Ceea ce nu-l împiedică pe Martin ca, la masa împăratului, să-l servească mai întâi pe preotul care îl însoțește și să explice că sacerdoțiul este mai important decât purpura imperială. Într-o zi, văzând niște pescăruși albaștri cum se luptă între ei pentru pești, el le explică discipolilor săi că la fel se luptă și demonii pentru sufletele creștinilor. Și de atunci aceste păsări
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
atenție deosebită acestei meserii, mai ales asupra aspectului politic: scribul era prima celulă a birocrației, pe clasa scribilor se sprijinea un stat puternic centralizat așa cum era Egiptul faraonic. Scribii nu erau însă destinați doar aparatului administrativ, ci și celui al sacerdoțiilor și al înțelepților, cărora li se încredința transmiterea mai departe a cunoștințelor. Scribii formau, într-un sens mai larg, o clasă de literați ce a permis înflorirea culturii de nivel înalt, disciplinele literare ocupând un loc însemnat, scribii fiind considerați
Scrib () [Corola-website/Science/325886_a_327215]
-
ei înșiși, înșirând noțiuni pe care nu le-au analizat destul, pot eventual obține oarece efecte estetice, dar și pricinui altora prejudicii de nevindecat. Pe scurt, au aflat din propria lor experiență că de acum încolo, cei ce vor alege sacerdoțiul scriiturii, tinzând prin aceasta să devină exemplari, vor trebui să practice, din acea clipă, rostirea adevărului în locul minciunii, respectul celuilalt în locul violenței și - mai ales - curajul în locul resemnării.
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
mai mulțumesc cu vînătoarea de sacru prin intermediul cuvintelor care nu fac decit să amîne întîlnirea, menținînd subiectul în plasa vînatului, nu se mai mulțumesc cu textuarea, ci transformă poezia în parabolă, o narativizează și o dau ca pildă, într-un sacerdoțiu permanent. Poezia este pentru nouăzeciști un mijloc de a resacraliza realitatea. Există oameni care cred în inspirație, alții care sînt adepți ai "profesionalismului": poeți "cu capul în nori", alții cu "picioarele pe pămînt". Harrum, cartea ratării, (Ed. Vinea, 2001) prevestește
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
de altele, izvorâte din acțiuni interesate de modernizare a creștinismului. Preludiul modernității în timpul Evului Mediu a fost începutul separării bisericii de stat. Excomunicându-l pe împăratul Henric al IV-lea (1050-1106), papa Grigore al VII-lea nu stabilea doar primatul sacerdoțiului față de împărat și regi, dar și noi reguli etice, care au dus la întărirea Sfântului Scaun, sprijinit și pe Ordine monahale precum camaldolezii (1012), cartusienii (1084), cistercienii (1098), bernardinii (1113). A urmat implicarea în organizarea cruciadelor cu scopuri militare, religioase
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lumea posibilului. Cealaltă este cetatea secundară, Jabarsa, a trecutului imposibil de retrăit. Aceste cetăți sunt ca și cele două feluri de timp menționate mai sus, ca și unitatea puterii lumești cu autoritatea spirituală, respinsă de creștinismul occidental, sub forma separării Sacerdoțiului de Împărat. Pentru islam, totul este mai mult sau mai puțin sacru. Iar ierarhia valorilor spirituale implică organizarea monarhică a cetății. Profeții, ca reprezentanți ai legii religioase și apoi a succesorilor lor, califii la sunniți și imamii la șiiți, asigură
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
recuplarea naturii umane, după căderea acesteia în efemer și opacitate, la veșnicia spiritului și la transparența orizonturilor cerești. Acest mod de a înțelege imaginea ca limbaj al spiritului și de a-și asuma creația ca pe o formă particulară de sacerdoțiu, îl plasează pe Dorel Zaica într-un spațiu neexplorat al artei noastre de astăzi. El refuză orice retorică eclezială previzibilă, nu comentează motive și nici nu exploatează iconografii mai mult sau mai puțin canonice, ci scrutează, mai degrabă cu privirea
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare aproape virgină; adică atins uneori, dar încă neactivat. Iar eu, în căutarea unei urări potrivite, mă scufund în
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
care matematica și experimentul joacă rolul maeștrilor de ceremonii. Și astfel, ambiția apolinică de a pătrunde tainele universului și de a le înfățișa apoi semenilor sub forma unei cunoașteri care, absolută fiind, era învestită de tradiție cu prestigiul sacru al sacerdoțiului teoretic, ambiția aceea s-a stins de mult. A mai rămas doar orgoliul rănit al unor oameni ce intuiesc prea bine că disciplina pe care o reprezintă se află deja cu un picior în groapă. Singura consolare este că aceeași
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
în condiții mult mai aspre, ba în pericole și umiliri preoțimea catolică n-a lăsat nesatisfăcuți pe cei cari aveau trebuință de ea, ci au mers mult mai departe cu tolerari posse decum ar fi de trebuință pentru a exercita sacerdoțiul în Prusia fără a veni în conflict cu legile din mai. Dacă ierarhia de astăzi își pune mult mai sus ținta și pretențiunile și refuză mai bine credincioșilor binefacerile bisericii decât de-a se supune legilor mirene, {EminescuOpXI 181} atunci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lor clipă pentru a nu-i lăsa să ghicească sfârșitul. 6. Să nu uiți niciodată că secretul ce ți se încredințează în ceea ce privește o maladie este ceva sfânt, care nu poate fi trădat sau destănuit altei persoane. Profesiuena ta este un sacerdoțiu. Nu trebuie să faci deosebire de casta socială, de credința religioasă. Înaintea ta toți să fie tratați deopotrivă, căci toți oamenii sunt tratați deopotrivă de legile firii. 7. Să nu vezi în îngrijirea bolnavilor tăi o povară, corvoadă. Acest sentiment
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
umilință, jos, la poartă, ca domnitorul să-și întoarcă privirea de la înălțimea curții sale. Ca precauție, dosise cîrligul „supt genunche”; căciula n-o mai purta ca un aristos, cu mîndrie dacică; gluga, succedaneu al unui acoperămînt de taină și de sacerdoțiu, devenise simplă gluguță. Aștepta să i se facă dreptate și nu se îndoia de rezultatul favorabil al hotărîrii domnești, dacă îi va fi ascultată povestea cu oile, corect și pînă la capăt. Nu suferințele individului ca individ contau pentru ambele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
seama că nu izbutește să-i ajute, "adică să-i fac să mă întreacă..."). Tot ca în La țigănci, desacralizarea mitonimului se realizează prin sufixarea lui639. 4.11. Din nou despre numele sfânt: Incognito la Buchenwald Scrierilor despre funcția spectacolului ("sacerdoțiu epifanic"640), despre teatrul experimental (proze ca: Adio!..., Nouăsprezece trandafiri, Uniforme de general aduc în discuție "un fel nou de a valoriza spectacolul dramatic"641, după cum își mărturisește Eliade intenția) se alătură Incognito la Buchenwald cu care alcătuiește "o introducere
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
revelație, în sensul religios al termenului", "țelul tuturor artelor"704. Spectacolul devine "o nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii"705, o tehnică de evadare, de accedere la libertatea absolută, deoarece spectacolul se întoarce la funcția sa de sacerdoțiu epifanic și descifrează revelarea Spiritului Universal în orice eveniment 706. Secretul acestei dramaturgii constă și în tehnici care proiectează deopotrivă spectatorii și actorii într-un "spațiu-timp" inaccesibil experienței cotidiene, tehnici care anulează condiția umană 707. Considerăm tocmai că folosirea numelui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1990). Prezența tutelară, în filigran, este aceea a Profesorului în căutare de pilde care să aibă „puterea unei exemplarități suverane”. Om de școală, sortit unei lungi cariere de dascăl, cărturarul nutrește o neprecupețită admirație pentru „arta de catedră”, privită ca sacerdoțiu și har al oficierii. Personalitățile rostuite în sobre medalioane (Nicolae Iorga, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Francisc Rainer, E. Lovinescu, Nicolae Cartojan, Tudor Vianu, Al. Claudian, Alice Voinescu, Nicolae Bagdasar ș.a.) se proiectează, conform didacticismului asumat al suvenirelor, în luminoase „modele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
și, în mod deosebit, a educației religioase, a constituit „piatra din capul unghiului”, încă de la primele încercări de a o defini - primele veacuri creștine - și până în zilele veacului al XXIlea. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur o ridică la treapta sacerdoțiului creștin, precizând că „orânduirea întregii lumi atârnă de educație”, continuând cu: „Cel mai mare păcat care le depășește pe toate celelalte și care duce spre culmea răutății este lipsa de educație a copiilor” (MG, XLVII, col 351) și încheind cu
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
gerenda res publica, 792 f), iar, cum o pythiadă dura patru ani, putem presupune că e vorba de o perioadă de mai bine de 20 de ani. Plutarh netrăind mult după anul 120 sau 126 (opinia lui Robert Flacelière), Începutul sacerdoțiului său ar putea fi situat Între anii 85 și 901. Printre indiciile de datare, putem cita dedicația către Sarapion 2, cea către Terentius Priscus, un roman, prieten cu Plutarh, din De Defectu... Personajele celor trei scrieri sunt aproximativ aceleași: Ammonios
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
devenit celebru datorită Împrejurării În care a fost formulat. În Focida există un Sanctuar al lui Heracle Misoginul al cărui preot este obligat (404) să se abțină de la orice relație sexuală cu o femeie timp de un an cât durează sacerdoțiul. De aceea și preoții pentru acest altar sunt aleși numai dintre bărbații mai vârstnici 4. Cu toate acestea, În ultima vreme, În funcția șde preot al Sanctuaruluiț a fost numit un om tânăr. Departe de a fi un desfrânat, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dorinței supreme despre care ne vorbește Apocalipsa. Găndirea Părinților trasează o grandioasă filosofie a creației, care este mai mult decăt o simplă justificare a culturii. Atunci cănd devine o slujire în serviciul Împărăției Iul Dumnezeu, cultura justifică istoria, omul și sacerdoțiul acestuia în lume.
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
ca referent și centru de greutate a reprezentării"; mai mult, "individualismul constituie o altă caracteristică fundamentală a omului bizantin"23. Iată de ce sfântul și cavalerul de pildă, creați în evul mediu timpuriu ca un legatum al unei străvechi distincții dintre sacerdoțiu și imperiu 24, populează literatura hagiografică, prind consistență în epopeea Dighenis Akritas, ca să prolifereze în forme mai mult sau mai puțin degradate în imaginarul modern din sud-est, incluzând aici și folclorul. Deja în epopeea amintită cavalerul apare în mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
De musica se poate citi în excelenta ediție a lui G. Marzi în Colecția de Clasici ai Filozofiei Creștine întocmită de Gallarate, Sansoni, Florența, 1969. Studii: despre De magistro a se vedea Lectio Augustini, Augustinus, Città Nuova, Roma, 1993. 4. Sacerdoțiul Această intensă activitate, asociată cu o viață de abstinență riguroasă, a cărei esență era studiul și lipsa problemelor pastorale, a fost întreruptă pe neașteptate de primirea hirotonisirii preoților. Aceasta a avut loc ca urmare a unei proceduri care nouă ni
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]