531 matches
-
în mod cert, se naște opera de artă: „Ce frumoasă poate să fie piatra / când mâna omului fluidă o face / aidoma unui cub./ Ce frumos poate să fie gândul / când fulgerătorul de verb îl face cub...” (Acasă) Invocația e sublimă, sacrală: „Stea streină de lumină, / vindecată de cuvânt, / de mai poți să poți, revină / cu un murmur, murmurând, / cu o piatră pietruind, / cu un verde înverzind...” De la Nichita aflăm și ce înseamnă puritate - în iubire, firește! Se confesează prietenului său, Titus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
deveni blonde, își vopsesc părul! Într-un context înțesat cu atîtea demagogii patriotarde, cu atîtea contorsiuni ale adaptării oportuniste, credem că opțiunea sa poate fi considerată o ofrandă spontană adusă meleagului românesc, însoțită de un puternic crez de dreapta. Aura sacrală ca și suferințele care au marcat destinul celui ce-a scris Jurnalul fericirii îi sporesc semnificația. Aprecierea lui Nicolae Stroiescu Stânișoară: "Eu îl consider pe Steinhardt drept cel mai bun român pe care l-am cunoscut în viața mea, cu toate că
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
de un rose-cyclamen neasemuit, ca un vertij de suprem exotism, - pustiul ei se popula fără de vrere, pentru mine, cu zvîcniri ingenue, de călăreți galopînd juvenil, ieșiseră, ași fi jurat, din primăvara eternă a unui tablou bine știut de Gauguin. Etern sacrala putere a ficțiunii - aceea plastică, de astădată -, corectînd orice prezumpție, de scepticism blazat și de răceală epigonică!
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
rău: Melancolie, iubirea mea... (De caelo) Alteritățile poetului pot îmbrăca o haină ludică, gingașă, efemeră: licuricii, arborii, vântul, "privighetoarea-n sutană", un cuc eremit (v. Confidență) sunt incluși în sfera ludus-ului. Huizinga ne învață: "În orice configurare, de la cea mai sacrală până la cea mai literară (...), personificarea rămâne o extrem de importantă formă de exprimare a minții omenești și în același timp o funcție ludică".2 Poezia este un personaj central, ambiguu, în continuă schimbare a încărcăturii semantice, și totuși rămâne un captator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era un rai /să poți să stai printre flori, măslini,smochini și chiparoase. Stări de conștiință vecine cu extazul îi provocau ceremoniile de natură sacrală. De Rusalii, poeta avea, în pruncie, sentimentul că, în timpul oficierii cultice, cobora realmente din cer duhul sfânt: Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare,/ mare sărbătoare pentru creștini!/ Sfântul duh era apa vie,era foc./ O elocventă emoție spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi era de o agilitate extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
evitându-se o decupare excesivă; ... g) părul se îndepărtează după opărire; ... h) ongloanele se îndepărtează după opărire. ... (2) Semicarcasa de porc se obține prin separarea simetrică a caracasei, pe linia mediană a capului și a fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare, sacrale și prin mijlocul sternului și simfizei ischiopubiene. (3) Prezentarea standard a carcaselor de porcine este cerință obligatorie pentru toate abatoarele la momentul cântăririi și al clasificării carcaselor pe cârligul de abator, iar greutatea caldă a carcasei nu se ajustează prin
NORME TEHNICE din 14 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250441]
-
de bovină reprezintă corpul întreg al unui animal după sacrificare, sângerare, eviscerare și jupuire; ... b) semicarcasă înseamnă produsul obținut prin separarea simetrică a carcasei, astfel cum a fost definită la lit. a) , prin mijlocul fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare și sacrale și prin mijlocul sternului și al simfizei ischiopubiene. ... (2) Potrivit pct. A.IV din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013, carcasele și semicarcasele de bovine sunt prezentate: a) fără cap și fără picioare; capul se separă de carcasă la nivelul
NORME TEHNICE din 13 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/254433]
-
care este atașată de-a lungul osului pieptului, splina, ficatul, pancreasul, rinichii, stomacul și grăsimea din jurul epiplonului, intestinele și grăsimea din jurul intestinelor, pilierii diafragmatici, diafragma; ... f) coada se îndepărtează la nivelul joncțiunii dintre cea de-a cincea vertebră sacrală și prima vertebră a cozii; ... g) măduva spinării se îndepărtează; ... h) ugerul și grăsimea mamară se îndepărtează în cazul femelelor; ... i) scrotul și grăsimea scrotală se îndepărtează în cazul masculilor; ... j) organele genitale se îndepărtează cu mușchii aferenți, dar evitând
NORME TEHNICE din 13 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/254433]
-
stare, configurația figurilor de balet remarcându-se printr-o plastică de mare frumusețe. Potrivit concepției coregrafului, baletul său devine o parabolă a condiției omului modern, într-o perpetuă „fugă" în periplul său existențial de fiecare zi până la momentul meditației metafizice sacrale a rugii din final, care încheie partitura într-o stare de profundă emoție. Dansatori de primă mână ai companiei, Corina Dumitrescu, Laura Blică Toader, Monica Alexandra Petrică, Bianca Fota, Adina Tudor, Adela Crăciun, Alin Gheorghiu, Ovidiu Matei Iancu, Vlad Toader
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
Abstracțiile dobîndesc un înveliș trupesc, geometria avînd un „sînge fierbinte”. Cu toate acestea imaginea unui Dumnezeu care păstorește deopotrivă Binele și Răul, nu în ultimul rînd un ordonator al spasmelor biologice ce-l atrag pe autor, acordă ororilor o aură sacrală. E un Dumnezeu veterotestamentar, autor al Genezei grandioase în pofida veșmintelor Sale pătate de sînge. Purtător inclusiv al mirabililor germeni de iubire: „Și ecoul iubirii care ne încălzește pîntecele/ și pune oasele în mișcare/ e tot un rest de la facerea lumii
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
ieșim// nembră căm noi frumos/ de oraș/ stăm încolonați/ ca niște salcîmi pierduți la ușă// astăzi nu mai ieșim!/ stăm acasă/ și trîntește ușa cu capul// de se-aude pînă hăt/ în Alexandria”. Să posede cumva motanul nostru o identitate sacrală precum în Egiptul antic, în India, în China? Nu e imposibil: „pe scurt/ era un zeu imprecis/ cumsecade”. Finalul poemului are un caracter criptic, întrucît autorul ne aduce la cunoștință că „din motanul meu/ a început să picure apă// cu
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
doilea rând, ideea se suprapune cu o altă, mistica, anume că trăim o permanentă complicitate cu Dumnezeu. Cand poetul Adrian Ălui Gheorghe notează, într-un vers celebru, „Hai să facem lumea invers”, el se referă la acest tip de direcție sacrala. Vibrațiile intimiste din scrisul lui Adrian Ălui Gheorghe își au, toate, resursele într-o stare unică, cercetată avid: nostalgia după sacralitatea esențială. În Urmă, autorul împrumuta din poezie fantazarea laborioasa, arhitectura singurătății și interogațiile tragice. Dincolo de toate, sugestia. Pentru că Adrian
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
toată această tautologie de adstrat în formule ca: „Domn, domn ș-a nost domn”, sau „Domnule, domn din cer”, etc. Așadar, ler poate fi echivalentul precreștin al lui doamne, anafora de adstrat creștin nefăcând decât să-i sublinieze lexemului remanența sacrală, cea care descinde din miturile despre Llyr, zeul celt al apelor și al furtunii, o divinitate extrem de importantă pentru orice cult agrar. În marginea acestei concluzii, putem opina și că explicația lui Dumitru Dan (în Noua revistă română, vol. III
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
nu caracterizează limbajul stalinist (pseudo-revolut...), ci cel al glo balismului ecumenist, unde, spre pildă, la bisericile scientologice și umaniste, se intră pe bază de... ABONAMENT!!! ...De la înălțimea “Porții Raiului” (“Sus la poarta Raiului” - metaforă incipitului de volum, însemnând perspectiva normalității sacrale, de dincolo de “tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
eseistul) e obiectiv cu ortodoxia românească. Are în ceea ce o privește ușoare cusururi de arătat. „Ortodoxia românească, deși bazată pe o doctrină riguroasă, se manifestă în practică adesea numai prin stări de spirit, atmosferă, misticism difuz, participare pasivă la acte sacrale.” Esența îi este eminamente bună. „Ortodoxia în România are o identitate a ei și are valori afective și spirituale proprii de mare preț, ea este un vehicul al mântuirii.” Indexează un gol bibliografic românesc: lipsa unor monografii religioase. Pluralismul religios
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
la o nuntă pentru că-ți place să dansezi, te duci și la a doua, la a treia“, a precizat Cercetătorul brăilean Mirel Bănică. Domnul Mirel Bănică a mai descoperit că, în accepțiunea majorității pelerinilor, în jurul datei de 14 octombrie încărcătura sacrală este mai mare, iar posibilitatea de a se înfăptui miracolul este mai mare. „Sunt oameni care vor miracol într-o lume în care nimic nu-i mai uimește, nimic nu-i mai motivează. Sunt oameni care au probleme foarte grave
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
au mai dat un an să se gândească, apoi încă unul. Dar în zadar, căci patrioții nu s-au lepădat de Neam și Țară, fiind deportați - Constantin Isac în ținutul Pavlograd, iar Florea Sainciuc - în Republica Komi. Emoționat de pelerinajul sacral pe locurile tinereții, fostul director al ȘM Mahala, Octavian Voronca, s-a referit la un alt caz îngrozitor, la tragedia familiei lui Vasile Mândrescu, care, în zorii zilei de 22 mai 1941, a fost prevenit de câțiva slugoi NKVD-iști
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
este vizibil, dar cu o semnificație primară. Ceea ce obține, însă, Ion Barbu este, de fapt, o replică la descântecul folcloric prin poezia sa ca des-cîntec, deci ca vrajă, dezlegare de taine și har de a vorbi tainelor. Cuvântul are valoare sacrală unică, ascunde codul și cifrul tainei, o incifrează ca o nouă taină pe care numai poezia o poate descoperi cu ajutorul metaforei. Omului trebuie să-i rămână cifrul, criptograma fiind o lege a vechilor texte de inițiere, ca păstrătoare de taină
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care doar mintea își cuibărește lăcaș. Ne dorim vultur sprințar printre astre, dar suntem (rămânem) apriori limitați. Gândim infinitul, doar în limitele lui „hic” (aici) și „nunc” (acum). Granițele spațiale și temporale ne transpar - o spune poetul - „înfrigurate...” Cât de sacrală este această finitudine! Merită să trăiești, „total, dar nobil, în prezent”, precum glăsuiește Homer. Da! „Poți visa!...” (Om și Univers), șoptește poetul. Visul - dorință crescătoare - se răsfrânge asupra sinelui ca o „împărtășire nelimitată...”( Emil Cioran) Te poți aventura pe „cărările
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Dar cine a văzut pasărea Phoenix ?! Pentru mine este o pasăre rară, dumnezeească ... Citiți - Poemul Phoenix, - fiecare poezie este un fir de pană, al acestei păsări ! ) care-ți produce o revelație uimitoare, Nicolae Băciuț , te pune în fața unei stări pozitiv sacrale, șlefuită cu mult har - poate și datorită trăirilor sincere - capabilă să lecuiască răul , sau poate dorurile neatinse. Contemplat prin desenul minți mele, Poemul Phoenix, a reușit să-mi fie hazardul ingenios ce mi-a atins sentimentul cel mai puternic al
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
pe el. Văzându-l cum sforăie așa de hotărât, ca un adevărat cap de familie, mi-am dat seama că este un sacrificat pe altarul căsniciei. Convingerea mi-a întărit-o și Silvica, atunci când a cules de pe el, cu o sacrală delicatețe, fiecare foaie de ziar. Se mai observa asta și din felul în care mergea pe vârful picioarelor. Cum l-a învelit ea cu un cearșaf ca un giulgiu, ca să nu putrezească prețiosul cap de familie. După ce și-a înfofolit
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
apocalipticul ironiei și renascentismul grav deopotrivă, care, împreună, pun toate problemele majore ale omenirii să rezoneze complementar, la foc fierbinte. Efectul special care rezultă își va deconspira − inevitabil chiar și asupra lectorului mai iscusit − inflexiunile sale poetic, epileptic, terorist și sacral, toate în același timp.”, scrie A. Mizikov. Moderatorul evenimentului, Alexandru Voicescu, editorul Herg Benet, a apreciat proza lui Ursenco drept extrem de condensată și cu multiple sensuri, cărora fiecare cititor le poate da propria interpretare. Ștefan Bolea, autor născut în Baia Mare
EVENIMENTE CULTURALE LA BAIA MARE (MAI 2011) de ANCA GOJA în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361186_a_362515]
-
bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi! / să mă ascundă în poalele cerului / și să mă închidă-n carapacea luminii
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
printre alții, mai demult Paul Verlaine, programatic, si mai de curând, descriptiv, Jorge Luis Borges, iar în lirica noastră a demonstrat-o Mihai Eminescu: așa cum se explicitează în analiza structurală a unui eșantion eminescian, poemul „Rugăciune”, hărăzit cu o tonalitate sacrala modulata succesiv, grav luminos și solemn „Eminescu a dat poeziei românești dimensiunile care îi lipseau înainte. Lumea în care ne introduce Eminescu este o lume de mare vastitate în spațiu și în timp și în care privirea cugetătorului pătrunde până în
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]