192 matches
-
uimită mâna spre cap Să simt porumbelul, cu încântare Să-l mângâi pe aripi, să nu-l scap Nevăzută Minune înălțătoare! Din ziua aceea cred că apele toate Fără de care n-ar viețui ce e viu Prin harul Domnului sunt sacralizate Altfel Pământul ar deveni pustiu. Botează-ne Doamne cu armonie Trupul și gândul, întreaga Creație S-avem în inimi dragoste, omenie Și pentru darurile Tale, adorație! Mulțumim Iisuse că te-ai întrupat S-amintești omenirii voința Tatălui Ce te-a
BOTEZUL CREAȚIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1483773460.html [Corola-blog/BlogPost/384312_a_385641]
-
descoperirea de mama împăratului, Sfânta Elena, a lemnului crucii răstignirii lui Christos de pe Golgota (la anul 326), creștinii au purtat crucea la vedere. Constantin cel Mare a ridicat în inima Romei o cruce impunătoare, prototipul troițelor de mai târziu. Fiind sacralizați, în fiecare an la 21 mai, se prăznuiește Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și maica sa Elena . Prin Edictul de la Milano (313) s-a acordat libertate religioasă deplină creștinismului, care a devenit religio licita ‘religie permisă în
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Iosif_kovacs_putrerea_cuvantului_scris_al_florin_tene_1327684053.html [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
-i rostogolindu-se/ cu întrebări/cu tot.” („By -pass”). Traducerea în limba engleză a doamnei Ileana Sandu este precum o mănușă croșetată pe măsura poemelor Marianei Cristescu. Poetă, cărturar, critic literar și jurnalist, Mariana Cristescu este un homo aesteticus ce sacralizează cuvântul. Descoperim aici un Deus al amorului ce fumegă pe cruce și un Iisus trimis pe această lume să asiste la țopăiala unor „arlechini albaștri/ fără Dumnezeu”. Al. Florin Țene Referință Bibliografică: Mariana Cristescu sau vizualizarea în interiorul cuvântului / Al Florin
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1448208391.html [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
În nici un context independent de percepția umană [...] Sacrul se referă la o structură a conștiinței umane, la o relație cu realul și nu realul Însuși [...] Unica proprietate intrinsecă necesară pe care trebuie să o posede un obiect pentru a fi sacralizat este existența, propria sa calitate de obiect. Sacrul este În percepția obiectului și nu În obiectul Însuși”. Iată aici relevată o teorie modernă a comunicării, În care importanța receptorului este definitorie. Numai orizontul științific și aperceptiv al receptorului depune mărturie
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
de apoi, putea fi eventual înfățișată și prin lupta călărețului împotriva animalului. De remarcat este că șarpele ne face să ne gândim la un zeu vindecător, iar arborele, căruia îi este juxtapus altarul de sacrificiu, pare a fi de asemenea sacralizat de reptilă ca un arbore al vieții având o conotație biblică. Pomul spre care se îndreaptă cavalerul, imagine a arborelui cosmic sau a copacului ca axă verticală a lumii, simbolizează în tradiția creștină crucea răstignirii lui Iisus Hristos; cu alte
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
referință: „Au Încremenit / brațele / pe cadranul rotund / al bătrânului ceas. / Nu mai colindă / ungherele casei, / tic-tac-ul sunând / ca potcoava./ Acum sângele / coboară și urcă / În artere / rotindu-se singur...” (Singur). Dispariția ființei carnale este trecută În mitologia popoarelor care au sacralizat apa sau focul. Întoarcerea În natură, prin contopirea organică, este supravegheată de Soare, chemat mioritic să-i vegheze somnul. Mai mult, păstrarea sub giulgiul luminii va rămâne continuă sub „nesfârșitele liniști” ale timpului. Metaforizând Într-un mod unic racla, care
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
fi împărțit fiilor lui Theodosius, Arcadius (395-408) în Răsărit), iar Honorius (395-423) în Apus . În vara anului 410, vizigoții la comanda lui Alaric I au jefuit Roma. În lumea greco-romană, mitologia și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).Zeii greci-romani nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
lor ne uimesc prin manifestările oferite. Se pregătește vatra focului sacru. Zâna Focului Sacru îl aprinde. Invoc către vatră: Spirite al Marelui Preot Deceneu manifestă-te! Chem apoi prezența zeului nostru: Zamolxe fii cu noi! Apoi zânele se autosacralizează și sacralizează și spațiul în care ne aflăm toți participanții. Rând pe rând ele se prezintă cu numele, caracteristicile și binecuvântările pe care ni le oferă. Primim binețe și bucurii de nenumărate feluri ca, iubire, abundență și belșug, lumină, mireasma florilor, pace
Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
apusului, "magrib", după apus până se sfârșeste ziua și "isa", noaptea până la miezul nopții. Aceste rugăciuni trebuie săvârșite de credincios îmbrăcat cuviincios și întors cu fața spre Mecca. În moschei, spațiul în care se efectuează rugăciunea este strict delimitat, este sacralizat, iar pentru aceasta se utilizează, de obicei un covoraș special numit "saggăda". Rânduială rugăciunii este reglementată strict. Aceasta este compusă din două până la patru "rak'a", în funcție de timpul zilei: la "asr" și după apus, trei în momentul apusului și numai
Rugăciunea în islam () [Corola-website/Science/329534_a_330863]
-
sălbăticiei precivilizației arcadice, fie conflictele între ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim. Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
volume de versuri; până atunci, Miron Radu Paraschivescu dă sugestia creației obscure și laudă, în modul liric al lui Pillat (dar și al lui Anton Pann din poema poamelor !), sângele transparent, noblețea miezului roșu și, ca un veritabil spirit clasic, sacralizează plăcerea de a mușca din pulpa fructului răcoros» (SSra, I, 25). Cu "Versul liber" (1965) „se închide“ primul volum de "Scrieri". Prefața-manifest, "Majuscule", reliefează în fața generației resurecției poetice un foarte interesant program de acțiune estetico-literară: «Cartea de față nu vrea
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
ritmurilor obiectuale, jestualitatea tehnologică pronunțată, structurarea compozițională, armonizarea contrastelor coloristice prin intermediul griurilor complexe provenite în urma incursiunilor tușelor de negru cu funcții structural- constructive, reflectă o lume dinamică a interacțiunilor spațial-temporare în permanentă schimbare. Peisajul în creația lui Vasile Movileanu este ”sacralizat” grație structurării compoziționale specifice, distinctive în diferite lucrări și a utilizării largi a efectelor de culoare, lumină și semitonuri ( ”Dimineață”, ”Iarna”, ”Țărm în apus”), dar poartă și valori dramatice atinse prin contrapuneri semantice obiectuale, (”Țărm cu pești”). Naturile statice poartă
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
atent la nuanță, C. le înregistrează fără părtinire. El îi respinge pe detractori și îi corectează pe criticii lipsiți de spirit critic. „Să nu exagerăm”, zice într-un loc, domolind pe cei care, din admirație pentru scriitorul Caragiale, tind să sacralizeze pe revizorul școlar Caragiale. Rezultatul este o biografie obiectivă, atât cât poate fi obiectivă o interpretare totuși subiectivă a datelor. Mai corect ar fi să se spună „o viață posibilă” a lui I. L. Caragiale, ieșită din consultarea riguroasă a documentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
care etnicitatea constituie o metodă de selecție a celor Înrudiți (Van den Berghe, 1981). Legăturile primordiale se nasc din socializare și nu sunt „mai eterne” decât cultura. În plus, așa cum subliniază Schnapper, dacă afirmă că indivizii au tendința de a sacraliza legătura etnică, nu Înseamnă că și cercetătorul Împărtășește sentimentul de sacralizare (Schnapper, 1998, p. 259). În sfârșit, dovadă suplimentară a importanței teoriei primordialiste, cea mai mare parte a concepțiilor ulterioare s-au dezvoltat pornind de la ea. Istorie și interpretare Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
astăzi vin pe lume și nou-născuții. De astfel de boli nu sunt scutiți nici privilegiații. Dacă după antichitatea cu reușitele ei, timp de o mie de ani și mai bine, migratorii occidentalizați au trăit mai aproape de natura pe care au sacralizat-o, au acceptat-o cu răbufnirile ei neașteptate și au apărat-o prin jertfe consimțite religios, invocând mai rar trecutul barbar și tot mai des creștinismul, cu bisericile sale declarate azi monumente protejate de către UNESCO, în societatea contemporană crește rolul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața capătă sens, este însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt totuși indubitabil personale - încă o ruptură, de reflexul compilatoriu caracteristic meridianului filmologic local
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
nedefinit? la nivel cosmic" (N. Bomher), cum se Întâmpl?, de exemplu, În „Mortua est!"'. Cand torsul s-aude l-al vr?jilor caier Argint e pe ape ?i aur În aer ". St?pânit? de „vraj?", aceast? lume de-nceput este sacralizat? de prezen?a „cuvântului" (ce aminte?te de cuvântul primordial Cuvântul „cel dintâi"), este, prin urmare, singura În care devine posibil? „arhetipala condi?ie cosmic?" a unit??îi originare (Z.D.-Bu?ulenga). Cele dou? crea?îi artistice eminesciene „Melancolie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
una din cele mai importante necropole regale, care n-are pereche în întreaga peninsulă Scandinavia. În 1435 în încăperile boltite ale acestei imense construcții s-a adăpostit altarul regelui Erik Jedvarsson, care, după ce s-a convertit la creștinism, a fost sacralizat și considerat patronul Suediei. Tot aici se află și mormintele altor regi timpurii între care Gustav Vasa înalți prelați, generali, filosofi, oameni de știință, printre care Carol Linné (1707-1778), teologul Emanuel Swedenborg (1688-1772), iluminist și fondator al unei secte religioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lucrurilor, aparițiile și disparițiile lor fortuite și lipsite de sens"443. Pentru Mircea Eliade toate activitățile ce n-au semnificație sacră sunt nesemnificative. În timp ce sacrul este prin excelență adevărat, profanul este prin definiție fals, eronat. Cosmosul prozei lui Eliade este "sacralizat" în mod sistematic de autorul ei. Eliade își face un scop și o metodă din a reactualiza, recupera, revaloriza semnificațiile religioase. Eliade este preocupat de ceea ce Adrian Marino numea "demistificarea" inversă: descoperirea tuturor semnificațiilor sacre ale lumii moderne, secularizate, punerea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Maximilian I (1493-1519) și Carol Quintul (1519-1556)331. Hotărârile Dietelor din anii 1486, 1495 și 1497 au reglementat modul de convocare și activitate a Dietei imperiale (Reichstag). Maximilian I, care a luat cel dintâi titlul de Împărat fără a fi sacralizat de papă, nu a vut succes în implementarea reformelor dorite. Profitând de nevoia de bani a lui Maximilian I în fața amenințărilor otomane, Dietele vor lua măsuri în consecință, în perioada 1495-1512. În Dieta din 1495 s-a proclamat pacea internă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regula de conduită. Lista de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii.” Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Univers Enciclopic, 1998 footnote> sunt recunoscute și sacralizate de către biserică, fiind considerate de inspirație divină. Acestea sunt reprezentate de totalitatea cărților din Vechiul și Noul Testament. Însă termenul de „canon" nu se rezumă în epoca noastră numai la noțiunea de scrieri religioase, ci a fost preluat de literatură și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
într-un eseu literar, aceeași idee: "Polemicile (...) au împiedicat cultura să semene unui lac somnolent, pe care se așază netulburată mătasea broaștei (...). Căci dacă somnul rațiunii naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și subliniat importanța polemicii ca motor al progresului, dar și ca act intelectiv cu o premeditată finalitate estetică, un studiu sistematic al discursului polemic, aplicat publicisticii literare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este experiența misterului". Partizan al "transcendentalismului", americanul Emerson credea că poezia ia naștere din poezie (Essays), iar argentinianul Borges, adept al "ultraismului" hispanic (antiromantic și antimodernist), sacralizând funcția metaforei, afirma că poezia se naște din limbaj (Ensayos). Nu de la cuvinte în sine începe starea de poezie și nu se încheie cu ele, dar tentația de a comunica le face indispensabile, de unde rolul lor de chei magice, deschizând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în genere, torturat însă de propriul Eu. Mai degrabă cerebral și speculativ decât liric și plasticizant, dispersiv și năzuind spre sistematizare, asediat de "puteri diavolești" și apropiat de îngeri, căutătorul copleșit de prezența realului se zbate între limite și nemărginit, sacralizând firea dar invocând tulburat moartea. Locul natal îl aprovizionează cu simbolisme, cu însemne ținând de pământ, de ape și văzduh, de unde dealul, casele, turmele, taurul, șerpii, mistrețul, cerbul, vulturii, berzele, fluturii; în ordine sonoră obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
devine suspin, elegie, jelire. De la Nicodim de la Tismana până la Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul dintre Dunăre și munți e un amplu jertfelnic sacralizând lacrima și floarea. Acest pământ mai trebuie și plâns, / Cuvine-se scăldat în bucurie" (Octogon). Trandafirul, garoafa, laleaua, violetele, anemonele, narcisele, crinii, crizantemele și celelalte luminează fețele copiilor abătând atenția de la efemer și perisabil. Eul dintr-un Autoportret respiră beatitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]