139 matches
-
fiecare dintre membri (ibidem, p. 10). În acest sens, identitatea culturală face adesea apel la „mituri fondatoare”, și În special la unul sau mai mulți presupuși „mari strămoși”, adesea veniți de altundeva În vremuri foarte Îndepărtate și ale căror forme sacralizate se regăsesc În numeroase religii sau credințe (de exemplu, credința În originea divină a limbii grupului). Etnicizarea acestui tip de identitate, inclusiv În varianta naționalistă (În care națiunea Înlocuiește etnia), Împinge acest proces până la o identificare „genetică”: apare astfel conștiința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
poart? În suflet din anii când „pove?ți ?i doine, ghicitori, eresuri", „abia-n?elese, pline deîn?elesuri" Îi Însemnau fruntea-i de copil. Acela?i sentiment de magic? armonizare cu ritmurile cosmice ale vârstei de aur (ale unei naturi sacralizate) face că tot peisajul descris s? par? „vr?jit"unda apei este „fermecat?": „Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste unde fermecat?"'. Lumina lunii de data aceasta metafor? a unei naturi sacre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În fond, e o tandră recuperare lirică a trecutului proiectat fabulos, la care concură deopotrivă umorul și fantezia, anecdoticul și ludicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă parte. Regalitatea, cel puțin la sfârșitul feudalismului, rămăsese structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest aspect este avut în vedere, însă, în Hamlet. Eventual, doar prin prisma deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării măștii, se poate detecta un mise en abyme al topos-ului Carnavalului, moment în care libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
posibilitatea de a spera și iubi, de a se dărui. Ethosul militant joacă rol de regulator intrași interpsihic, pentru că se canalizează după reguli, coduri și norme securizante. Identitatea militantă se distinge prin forța trăirilor, încrederea în corpusul de texte ideologizante sacralizate, apartenența la un grup, afirmarea dorinței de a-i convinge și pe alții, de a face prozeliți, dar mai ales prin afișarea publică zgomotoasă a noilor convingeri. Intrarea într-o identitate militantă semnifică dorința de reconversie, de renaștere, de schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
formelor democrației; imposibilitatea de a vedea o schimbare a lumii românești printr-o evoluție normală, organică. Mai este, desigur, și natura specială a filosofului, starea lui de revoltă, inaderența la un ritm de existență, opoziția funciară față de ceea ce este acceptabil, sacralizat. Așa se explică iritarea lui față de aproape toate valorile românești. Dorul, de pildă, o valoare lirică fundamentală la Eminescu și definită filosofic la Blaga, îi pare lui C. o abandonare dezastruoasă a sufletului: „Dorul exprimă un raport negativ cu lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
are "un avans față de lucrurile care nu gândesc..." Un alt poem, Bărbații, probează că istoria poate fi regândită și altfel decât se obișnuia. Un pomelnic de figuri voievodale statuare propune înscrierea lor în supratemporal; înaintașii din fresce devin forme pure, sacralizate, iar pomenirea lor e subiect de acatist: Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale. Alexandru cel Bun îmbrăcat în zale. Ștefan cel Mare îmbrăcat în zale. Mihai Viteazul îmbrăcat în zale. Ion Vodă cel Cumplit îmbrăcat în zale. Și aici, în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care au distrus parțial pictura), poate și a unor tratamente neadecvate, la care a fost supusă statueta de către descoperitor. Continuând prezentarea decorului piesei, precizăm faptul că, pe fața acesteia este redat naturalist triunghiul pubian, iar pe piept, între sâni (zona sacralizată a asigurării hranei după naștere), se pot imagina două romburi, unite nu numai în punctul de îmbinare, ci și printr-o linie mediană verticală, încadrată de câte alte două linii verticale, în interiorul fiecărui romb (V. Chirica, 2004 a, p. 117-123
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
mai bine evidențiați. Pe tot corpul se mai observă încă decorul din linii oblice paralele, tot șocolatii, care se continuă, parțial, în zona fesieră. La decorul pictat rombic se adaugă modelarea sânilor în sensul de a reda feminitatea și caracteristicile sacralizate ale divinității-mamă, chiar dacă aceștia sunt normali ca dimensiuni și nu exagerat modelați, ca în alte creații antropomorfe feminine, paleolitice și neo-eneolitice. Se pare că grupele de linii oblice paralele (câte patru) se unesc în față, la nivelul genunchilor, creând impresia
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
și altele, albe, dar foarte șterse, fac dovada că și această parte anatomică a vasului a fost pictată. Imediat sub gât, cel mai bine s-a păstrat conturul orantei (fig. 8/1a-b) : dintrun romb (care se știe că reprezintă imaginea sacralizată a acelei părți din corpul feminin, ce conține viața de dinainte de naștere, a fertilității) (V. Chirica, 2004 a, p. 113), pornesc trei elemente verticale. Cel din centru reprezintă continuarea laturilor superioare ale rombului, pe o înălțime de 2 cm și
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
urcă până la nivelul unde brațele se despart de trunchi. Aceleași puncte, dispuse în unghi, dar în asociere cu linii verticale (în centru) sau oblice (pe partea stângă) par să indice zona genitală (vulva, redată prin incizia verticală, ce simbolizează spațiul sacralizat al sexualității) (V. Chirica, 2004 a, p. 113); picioarele sunt figurate prin trei linii incizate, două oblice, de la nivelul abdomenului în jos, și a treia, care delimitează conturul exterior al picioarelor. A doua piesă este reprezentată de o figurină sculptată
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
brațele ridicate (A. Moure Romanillo, 1995, p. 152, fig. 4/3). Nivelul de locuire în care a fost găsită, aparține unei etape dintre Magdalenianul inferior și cel recent, datată între 15.000 și 13.000 ani BP. Și aici, zona sacralizată genitală este sugerată de o linie verticală și mai multe linii oblice, dispuse în rețea (avers), pe revers fiind realizate numai 9 linii oblice. Practicile magico-religioase constituiau o componentă importantă a vieții acestor populații, reprezentând o realitate a vieții spirituale
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
unică în arta paleolitică (A. Leroi Gourhan, 1965, p. 289, fig. 500-502). O altă descoperire de caracter excepțional a fost făcută în grota Chauvet. Aici, cuplul femeie-bizon este redat pe un planșeu calcaros: femeia este reprezentată, pictat, numai prin partea sacralizată a abdomenului, a zonei genitale și a coapselor, dar ea se află sub protecția bizonului, reprezentat numai de capul său, cu coarne bine conturate (J. Clottes, 2005; V. Chirica, 2006 a, p. 185 191). În cadrul ceramicii cucuteniene, acest ansamblu este
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
toate astea, stăpînii îl persecutau, de aceea speranța era la Domn. El purta legea în chip de jude, așadar ca reprezentant al unei instanțe superioare și unice, care s-a pronunțat odată pentru totdeauna, în timpuri imemoriale și în împrejurări sacralizate, ca să se dea autoritate actului decizional. Nimeni nu putea înlocui persoana judelui, aici domnitorul. El era însăși justiția. Scaunul de judecată al domnitorului purta tonul Celui de sus. Să ni-l reprezentăm pe Dumnezeu în chip de cioban, în vestmîntul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
restricționat, În cîțiva ani a ap...rut o documentație considerabil... asupra regimurilor comuniste. Pe moment s-a crezut c... din aceast... mas... documentar... deseori inedit... ar reieși neap...raț Adev...rul. Mai mult ca niciodat..., arhivele au fost atunci personificate, sacralizate: „arhivele nu mint”, arhivele demonstreaz...”, „arhivele m...rturisesc” s-a putut cîți sau auzi În primii ani postcomuniști. Deschiderea arhivelor a fost anunțat... teatral, ca și cum era vorba de un act politic fundamental. Între fostele ț...ri comuniste a ap...rut
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens. (Mircea Eliade, Nuntă în Cer) Într-un univers intens sacralizat, așa cum este universul ficțional eliadesc, în care realitatea este "funcție de imitare a unui arhetip celest"1, actul numirii își dobândește sensul prin repetarea deliberată a actului îndeplinit ab initio. Într-o lume în care niciun eveniment nu este "sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
funcționale, nu numai esențiale"10. "Examinarea" lumii prozei lui Eliade din perspectiva numelor purtătoare de mit, a conținuturilor mitofore ale acestora reprezintă un demers justificat prin chiar natura plină de sens a limbajului care resacralizează, care "revrăjește"; unui univers intens sacralizat îi corespunde un limbaj intens semantizat. Semantica interpretativă a oferit instrumente de lucru necesare unui astfel de demers și în acest sens au fost utilizate studii care vizează rolul contextului în încărcarea cu sens a numelui propriu (asemeni oricărui cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și timp-fluviu (care își are accentul pe prezentul permanent)48, Traian D. Stănciulescu vorbește de cuvântul sacru ("cascadă") constituit ca gând, proiect, semn, conceput de divinitatea creatoare, cuvântul profan ("fluviu"), de predilecție cel cu care operează ființa umană, și cuvântul sacralizat ("havuz") care valorifică germenul de sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
predilecție cel cu care operează ființa umană, și cuvântul sacralizat ("havuz") care valorifică germenul de sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului sacru cu cel al cuvântului profan"50. Așadar, etapele genezei puterii cuvântului sunt sacru → profan → sacralizat sau vrăjire → dezvrăjire → revrăjire 51. Am putea adăuga motivare→ arbitrar→ remotivare, remotivarea fiind rezultatul efortului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cine protejează: pe Emanuel sau pe fiica sa. Eliade are o clară predilecție pentru teoforicul Emanuel (nume vechi în onomastica românească și cu o frecvență destul de mare) încă de la Isabel și apele Diavolului. Efectul de putere al numelui ca semn sacralizat își amplifică motivarea prin asocierea cu prenumele Alexandru ale cărui seme aferente în contextul operei eliadești se dobândesc prin raportarea la cuceritorul arhetipal. Numele realizează de omonimie parțială (Alexandru/Alessandrini, A(d)riana/Adina), de sinonimie între nume, supranume și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cârâc, op. cit., pp. 56-57. 56 Platon, op. cit., p. 306 (Cratylos, 422 e). 57 Ștefan Pașca, apud Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, p. 5. 58 Constantin Noica, op. cit., p. 154. 59 Semnul sacralizat (cuvântul sacralizat "havuz" care valorifică prezența germenului de sacralitate din cuvântul profan) este un mit cosmogonic concentrat. (Traian D. Stănciulescu, op. cit., pp. 204-205). Ivan Evseev în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994, p. 119, considera numele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pp. 56-57. 56 Platon, op. cit., p. 306 (Cratylos, 422 e). 57 Ștefan Pașca, apud Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, p. 5. 58 Constantin Noica, op. cit., p. 154. 59 Semnul sacralizat (cuvântul sacralizat "havuz" care valorifică prezența germenului de sacralitate din cuvântul profan) este un mit cosmogonic concentrat. (Traian D. Stănciulescu, op. cit., pp. 204-205). Ivan Evseev în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994, p. 119, considera numele un mit
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
451), divinul și umanul în Hristos. Textul clasic, Epanagôguè sau Recapitularea legii, codul lui Vasile I promulgat în 885, compară această simfonie a sufletului și a trupului 3. Modelul ortodox privilegiază, pe de o parte, puterea politică, substanțializată și puțin sacralizată, și, pe de altă parte, pretinde pentru Biserică o poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei națiuni și a unei culturi la o anume formulă a vieții religioase duce, inevitabil, la o desprindere de acea religie. Există posibilitatea de a încerca să se refacă învățătura
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ar avansa cereri de tip „formal”, asemenea celor făcute de radicali. Respectul pentru om - pentru structura sa profundă, căreia simpla existență, fundamentală, de altfel, a sentimentului de libertate îi permite să se articuleze și să se exprime la un nivel „sacralizat” al rațiunii laice, chiar în raport cu cele mai degradate idei politice concrete - este pentru Pannella principiul primum al oricărei teorii și al oricărei practici politice. În aceasta constă, de altfel, și caracterul scandalos al ideilor sale. Un scandal neintegrabil, și aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]