63 matches
-
este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și unificate; suma lor constituie ătman (Aitareya Br., U, 40,1-7); grație acestui ătman al său, sacrificatorul devine "nemuritor". Zeii înșiși și-au câștigat nemurirea prin sacrificiu, câștigând brahman (Sat. Br., XI, 2,3,6). Prin urmare, brahman și ătman sunt implicit identificați, încă din epoca Brahmanelor 20. Lucru confirmat de o altă serie de identificări: Prâjăpati
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
își recâștigă "persoana" sa (ătmari) prin puterea sacrificiului, tot astfel sacrifiantul, prin actele sale rituale (karmari), își "unifica" funcțiile sale psiho-fiziologice și își întemeia "Șinele" (§ 77). În Brahmana, termenul karman desemnează activitatea rituală și consecințele sale benefice (pentru că, după moarte, sacrificatorul avea acces în lumea zeilor). Dar reflectând la procesul ritual "cauză și efect", era inevitabil să se descopere că orice acțiune, prin simplul fapt că dobândea un rezultat, se integra într-o serie nelimitată de cauze și efecte. O dată recunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arhaic al limbii imnurilor găthă, îndeosebi de analogiile cu Vedele, Analiza lingvistică permite să se tragă concluzia că profetul trăise în răsăritul Iranului, probabil în Korasmia sau în Bactriana 2. După tradiție, el era zaotar (Yast 33: 16), adică preot sacrificator și cântăreț (cf. sanscritul hotar), și găthăs ale sale se înscriu într-o veche tradiție, indo-europeană, a poeziei sacre. El aparținea clanului Spitama ("cei străluciți în atac"), crescători de cai; tatăl său se numea Pourusaspa ("cel cu calul pag"). Zarathustra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înțeleptule, de ce sunt lipsit de putere: pentru că am turme sărace și oameni puțini" (Yasna, 46: 2). Comunitatea căreia el i-a adresat mesajul său era constituită din păstori sedentari având șefi numiți kavi, preoți karapan, "cel ce murmură" și usig, "sacrificator". Pe acești preoți, păzitori ai religiei tradiționale ariene, n-a ezitat Zarathustra să-i atace în numele lui Ahură Mâzdă. Reacția nu a întârziat și profetul a fost obligat să fugă. "în ce țară să pleci? Unde să fugi, unde să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și "spiritualizează" lumea. Dar funcția cultului este mult mai mare. Potrivit unei interpretări recente 20, oficiantul atinge, prin intermediul ritului (yasna), condiția de maga; adică se bucură de o experiență extatică, ce îi dă o "iluminare" (cisti). În timpul acestei iluminări, preotul sacrificator ajunge să-și desprindă esența sa spirituală (menok) de natura sa corporală (getik}; altfel zis, recuperează condiția de puritate și de inocență care preceda "amestecul" celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-și desprindă esența sa spirituală (menok) de natura sa corporală (getik}; altfel zis, recuperează condiția de puritate și de inocență care preceda "amestecul" celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman. Prin urmare, sacrificatorul contribuie la restaurarea situației primordiale, la "transfigurarea" (fraso-keretî) lumii, operă răscumpărătoare inaugurată de preotul exemplar Zarathustra. S-ar putea spune chiar că sacrificatorul ia parte deja la lumea transfigurată 21. Starea de maga este dobândită în special prin sacrificiul haoma
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman. Prin urmare, sacrificatorul contribuie la restaurarea situației primordiale, la "transfigurarea" (fraso-keretî) lumii, operă răscumpărătoare inaugurată de preotul exemplar Zarathustra. S-ar putea spune chiar că sacrificatorul ia parte deja la lumea transfigurată 21. Starea de maga este dobândită în special prin sacrificiul haoma, al "băuturii nemuririi" pe care preotul o absoarbe în cursul ceremoniei 22. 18 Aceasta corespunde de altfel cu imaginea pe care Antichitatea greacă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din creștetul suveranilor 23. Totuși orice ființă omenească are un xvarenah al său, și în ziua transfigurării, i.e. a Reînnoirii finale, "lumina cea mare părând că emană din corpuri va străluci tot timpul pe acest pământ"24. Bând ritualic haoma, sacrificatorul își depășește condiția umană, se apropie de Ahură Măzdă și anticipează în concreta înnoirea universală. E greu de lămurit dacă această concepție eshatologică a cultului era deja în întregime formulată în epoca lui Zarathustra. Dar ea era, desigur, implicată în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și de contradicție latentă: „Nu e nimic și totuși e/O sete care-l soarbe...”), rugăciunea dacului se întoarce împotriva lui însuși (ca, de atîtea ori, cea a lui Cioran), consecință a imensului orgoliu de a-și păstra atributele de sacrificator și de sacrificat, aidoma modelului și Creatorului său. Pare-se că subtilitățile obscure ale imnului vedic al lui Prajapati l-au inspirat pe Eminescu în poemul său, acest zeu reprezentînd imolarea voluntară de sine spre a da naștere Universului. Această
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
care e, în chiar frenetica mea sexualitate, fundamentul structurii mele. Nu-mi caut nici măcar egali mie, ci superiori. Și ce poate fi atunci mai grozav, în dragoste, decât ca superioritatea copleșitoare a ființei iubite să se realizeze chiar în actul sacrificator de a mă iubi pe mine? Personalitatea mea e țesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Toma Negulescu, T. Provian, Sp. Sp. Ștefănescu, A. Vasilescu. Publicația se află sub direcția lui Toma Negulescu. În articolul-program membrii grupării își fixează obiectivul: G. și r. va fi revista intelectualilor adevărați, „nu a intelectualilor, posesori de diplome universitare, lesne sacrificatori de timp, materie cenușie și monetă pe altarul unor idoli ce nu pot sta alături de intelect”. În numărul 4 redacția oferă o Lămurire necesară: „Nu avem șef de școală, nici nu suntem o școală. Ceea ce voim noi a face se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287157_a_288486]
-
o face. Cultul zeiței din Paphos, după cum se știe, se află la mare cinste în București; eroina noastră le depășește în fervoare pe toate tovarășele sale, și devoțiunea sa merge până la frenezie. Puțin îi pasă de vârsta și de rangul sacrificatorului, dacă îi este la îndemână și dacă aparține cât de cât rasei lui Hercule. Nu demult, frumoasa preoteasă remarcă, la plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și dalmaților. Constată brusc că l-au pierdut pe Plautius Silvanus. — Unde e? țipă la Paterculus. — Ce? urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
retrași, cu spatele lipit de același plop, ca să facă loc procesiunii din jurul altarului. Parcă aș fi la teatru, își zice. Aproape de scenă și de actori, dar fără să particip la jocul lor. A venit momentul să se aducă jertfa. Doi sacrificatori prind cu putere taurul. Unul îl imobilizează trăgându-l de coarne, celă lalt aplică o lovitură sigură de secure în gâtul vânjos și puternic al animalului. Alături, un altul, cu tunica suflecată la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adună augurii, pentru a veghea ca ritualul să fie îndeplinit cu strictețe. Orice greșeală ar putea anula puterea sacrificiului. Mersul șontâcăit al lui Claudius Nero îl scoate în evidență printre ei. Observă dintr-odată o rumoare puternică în jurul lor. Un sacrificator s-a apropiat de Augustus, rege și flamini și le șoptește ceva precipitat. Un zvon, confuz la început, începe să zboare din gură-n gură: — Nu s-a găsit lobul de sus al ficatului la taur... Cu chipul ca de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și un filosof înțelept, și alătura practica cea mai severă a moralei, profesiunii pe care o avea în privința ei. Să încheiem cu aceste cuvinte: "Un rege călăuzit de dreptate are ca templu Universul, iar oamenii de bine sînt preoții și sacrificatorii". CAPITOLUL XXII [Despre secretarii principilor] În lume sînt două feluri de principi: cei care văd totul cu propriii lor ochi și guvernează statele ei înșiși, și cei care se lasă în seama bunei-credințe a miniștrilor lor și se lasă conduși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu se poate spune că Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
supraviețuirea strămoșilor și instituțiile cultului sînt cele care au format ansamblul instituțiilor sociale, acestea nu pot exista decît prin noi interpretări dogmatice din ce în ce mai rigid impuse. Cultele se amplifică, iar magicianul primitiv este înlocuit de o întreagă castă de magicieni și sacrificatori. Aceștia sînt deținătorii voinței secrete a spiritelor implorate devenite divinități tutelare și cei care explică credința într-o supraviețuire după moarte de care fiecare membru al societății ar trebui să se arate demn prin credința lui fermă în eficacitatea ceremoniilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a devenit simbolul nevinovăției și al purității sufletești. Fiul care urmează să fie sacrificat este înlocuit de miel pentru că ambii reprezintă inocența, răscumpărarea păcatelor comise. În mitul creștin Iisus nu moare pentru a asigura o grație nemeritată, magică și supranaturală sacrificatorilor lui, ci, dimpotrivă, pentru că nu a cedat în fața celor care l-au crucificat. Trebuie să subliniem în privința aceasta că simbolul "mielului" nu este o invenție a mitului creștin; el poate fi găsit moștenire animismului și în miturile politeiste (de exemplu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a asumat-o (a luat-o asupra lui) și pe care a transformat-o în cea mai intensă energie sublimă, în capacitatea unei radiații sublim dătătoare de viață și salvatoare. Ceea ce este decisiv nu este accidentul mortal (sîngele vărsat de sacrificatori), ci bucuria intactă (sîngele dat de bunăvoie). Eroul aduce salvarea, care constă în a nu răspunde la nedreptate prin nedreptate. Lumea va fi nedreaptă atît timp cît falsa justificare va domni în indivizi; lumea va fi dreaptă atunci cînd aceștia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
peninsula italică a fost în se-colele l-ll și s-a dezvoltat în apropierea cultului lui Cybele, preoții obținînd astfel sprijinul unei instituții oficiale a statului roman. Mitra mai apare pe unele inscripții cu epitetele de taurobolium și criobolium, adică sacrificatorul de taur sau berbec cum apare pe coiful de la Coțofeneștii Bacă-ului. În realitate termenul se referă la un ritual vechi arimin prin care era prins viu un taur sălbatic cu ajutorul unei arme - poate arcan - iar viteazul avea dreptul că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
s-a menținut timp de nouă secole, cu toate că au existat tentative de subminare a bisericii și conducătorului ei, tentative care însă nu au reușit să o zdruncine până la schisma grecească. Pe lângă funcțiile obișnuite, comune tuturor preoților și episcopilor (de predicator, sacrificator și judecător) șeful suprem al Bisericii are două atribute speciale și anume: infailibilitatea în predicație și judecarea creștină (conferită prin dar supranatural, ca un privilegiu în folosul omenirii) și acela de a se opune izbucnirii războaielor realizând pacea în lume
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acestui război din umbră, pentru că: atacă direct Infailibilitatea și Unitatea Bisericii, dă frâu liber patimilor și viciilor, disprețuiește și desființează caritatea promovată de doctrina creștină ca principala modalitate de a uni popoarele, în sfârșit, desființează sacerdoțiul prin anularea funcțiilor de sacrificator și judecător, rămânând doar cea de învățător, dar și aceasta din urmă prin interpretarea deliberată a bibliei. Contextul istoric favorizează evoluția ereziei și răspândirea ei, pentru că în această epocă formarea națiunilor și tendința de emancipare națională se manifestau cu putere
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
contrafacere omenească „cu un simulacru de sacerdoțiu, format din păstori aleși chiar de oi" ceea ce lui Paulescu i se pare o absurditate. Ca absurdul să fie și mai complet a desființat două din cele 3 funcții ale preoției; cele de sacrificatori și judecători, rămânând doar funcția de învățător, învățător care să interpreteze și să deslușească credincioșilor biblia după propria înțelegere, pregătire și capacitate. A coborât, cu alte cuvinte, misiunea creștină din cer în țărână, iar controlul acesteia a dispărut, pentru că “dând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]