60 matches
-
Petre Th. Missir). Iar Maiorescu, un "om criptic" (lucr. cit., p. 326), greu de descifrat își va face jocul duplicitar. Fără a ignora ori minimaliza condiția sa de binefăcător, Maiorescu vădește lașitate, traversând "infernul sacrificial"; îl vom găsi alături de "amicii sacrificatori" și, pe altă parte, are grijă protectoare, împinsă de unii comentatori chiar în ireproșabilitate. "Cald și frig scria lorga, la moartea marelui critic nu i-a fost nimănui lângă dânsul". Nu e vorba de un atac antimaiorescian, ci de putința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații funerare: o preoteasă răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima scenă este cea mai misterioasă: în fața mormântului său, mortul, în haină lungă, asistă la ofranda funerară: trei sacrificatori bărbați îi aduc o mică barcă și doi viței 56. Numeroși savanți, judecând după aspectul său (după Picard, "s-ar zice că " A J. Evans, op. Cit., III, p. 220, fig. 154; Ch. Picard, p. 144, 199; A. W. Persson, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
le ungeau cu untdelemn. Dar probabil se practica numai sacrificiul sângeros (zebah), de tip pascal, fără preoți, și, după unii, fără altar: Fiecare credincios jertfea el însuși victima, luată din turmă; ea nu era arsă, ci era mâncată solemn de către sacrificator și familia sa"19. - După cum susține W. F. Albright în mai multe lucrări: vezi, recent, Iahveh andthe Gods of Canaan, pp. 62-64 și passim. 14 Este teza, între altele, a lui R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, I, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
suveranității magice și juridice, funcția zeilor forței războinice și, în sfârșit, aceea a divinităților fecundității și prosperității economice. La indo-iranieni sesizăm mai bine această diviziune tripartită a zeilor și a societății, într-adevăr, în India veche, claselor sociale brahmana (preoți, sacrificatori), ksatriya (militari, protectori ai comunității) și vaisya (producători) le corespund zeii Varuna și Mitra, Indra și gemenii Nâsatya (sau Asvinii). Aceiași zei se regăsesc, citați în aceeași ordine, în tratatul încheiat de un rege hittit, către 1380, cu un șef
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
năpustești asupra arborilor ca un taur flămând, lași în urma ta o dâră neagră" (RV, I, 58,4). El este "crainic" între Cer și "Pământ" și prin el ofrandele ajung până la zei. Dar Agni este mai ales arhetipul preotului; e numit sacrificator sau "capelan" (pitrohitd). De aceea imnurile care îi sunt închinate se găsesc la începutul Rig Vedei. Primul imn se deschide cu această strofă: "îl cânt pe Agni, capelanul, Zeul sacrificiului, preotul, închinătorul ofrandelor, care ne umple de daruri" (citat după
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
5). El a traversat spațiul din trei pași, atingând, la capătul celui de al treilea, sălașul zeilor (1,155,6). Acest mit inspiră și justifică un rit în Brăhmanas: Vișnu este identificat sacrificiului (Satapatha Br., XIV, I, l, 6), și sacrificatorul, imitând ritualic cei trei pași ai săi, este asimilat cu zeul și atinge Cerul (I, 9, 3, 9 sq.). Vișnu pare să simbolizeze simultan întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de un an de diksă și era de obicei succedată de un alt an de ceremonii de încheiere. Răjamya este, după toate probabilitățile, prescurtarea unui șir de ceremonii anuale menite să restaureze Lumea. Regele avea rolul central, căci, ca și sacrificatorul srauta, el întruchipa întrucâtva Cosmosul. Diferitele faze ale ritului îndeplineau succesiv regresiunea viitorului rege la condiția embrionară, gestarea lui, timp de un an și renașterea lui mistică și rolul de Cosmocrator, identificat, în egală măsură, și cu Prâjăpati și cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
perpetuarea lumii, dar este, totodată, susceptibil de a crea o ființă spirituală și indestructibilă, "persoana", ătman. Sacrificiul nu are numai o intenție cosmogonică și o funcție eshatologică, ci face posibilă obținerea unui nou mod de existență. Zidind altarul focului (agnicayana), sacrificatorul se identifică cu Prăjâpati; mai exact Prăjâpati și sacrificatorul sunt identificați în ritualul însuși: altarul este Prăjăpati și, în același timp, sacrifiantul devine acest altar. Prin forța magică a ritului, sacrifiantul își construiește un trup nou, se urcă la Cer
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o ființă spirituală și indestructibilă, "persoana", ătman. Sacrificiul nu are numai o intenție cosmogonică și o funcție eshatologică, ci face posibilă obținerea unui nou mod de existență. Zidind altarul focului (agnicayana), sacrificatorul se identifică cu Prăjâpati; mai exact Prăjâpati și sacrificatorul sunt identificați în ritualul însuși: altarul este Prăjăpati și, în același timp, sacrifiantul devine acest altar. Prin forța magică a ritului, sacrifiantul își construiește un trup nou, se urcă la Cer, unde se naște a doua oară (Sat. Br., VII
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Prăjăpati, sacrifiantul efectuează aceeași operație de integrare și de unificare asupra propriei persoane, altfel zis, el devine "complet". La fel 19 Cf. J. Gonda, Leș religions de Vinde, I, pp. 236 sq. cum prin intermediul sacrificiului, zeul își recuperează persoana (ătman), sacrificatorul își face șinele, propriul său ătman (Kausitakl Brahmana, ffl, 8). "Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și unificate; suma lor constituie ătman (Aitareya Br., U, 40,1-7); grație acestui ătman al său, sacrificatorul devine "nemuritor". Zeii înșiși și-au câștigat nemurirea prin sacrificiu, câștigând brahman (Sat. Br., XI, 2,3,6). Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și unificate; suma lor constituie ătman (Aitareya Br., U, 40,1-7); grație acestui ătman al său, sacrificatorul devine "nemuritor". Zeii înșiși și-au câștigat nemurirea prin sacrificiu, câștigând brahman (Sat. Br., XI, 2,3,6). Prin urmare, brahman și ătman sunt implicit identificați, încă din epoca Brahmanelor 20. Lucru confirmat de o altă serie de identificări: Prâjăpati
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
își recâștigă "persoana" sa (ătmari) prin puterea sacrificiului, tot astfel sacrifiantul, prin actele sale rituale (karmari), își "unifica" funcțiile sale psiho-fiziologice și își întemeia "Șinele" (§ 77). În Brahmana, termenul karman desemnează activitatea rituală și consecințele sale benefice (pentru că, după moarte, sacrificatorul avea acces în lumea zeilor). Dar reflectând la procesul ritual "cauză și efect", era inevitabil să se descopere că orice acțiune, prin simplul fapt că dobândea un rezultat, se integra într-o serie nelimitată de cauze și efecte. O dată recunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arhaic al limbii imnurilor găthă, îndeosebi de analogiile cu Vedele, Analiza lingvistică permite să se tragă concluzia că profetul trăise în răsăritul Iranului, probabil în Korasmia sau în Bactriana 2. După tradiție, el era zaotar (Yast 33: 16), adică preot sacrificator și cântăreț (cf. sanscritul hotar), și găthăs ale sale se înscriu într-o veche tradiție, indo-europeană, a poeziei sacre. El aparținea clanului Spitama ("cei străluciți în atac"), crescători de cai; tatăl său se numea Pourusaspa ("cel cu calul pag"). Zarathustra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înțeleptule, de ce sunt lipsit de putere: pentru că am turme sărace și oameni puțini" (Yasna, 46: 2). Comunitatea căreia el i-a adresat mesajul său era constituită din păstori sedentari având șefi numiți kavi, preoți karapan, "cel ce murmură" și usig, "sacrificator". Pe acești preoți, păzitori ai religiei tradiționale ariene, n-a ezitat Zarathustra să-i atace în numele lui Ahură Mâzdă. Reacția nu a întârziat și profetul a fost obligat să fugă. "în ce țară să pleci? Unde să fugi, unde să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și "spiritualizează" lumea. Dar funcția cultului este mult mai mare. Potrivit unei interpretări recente 20, oficiantul atinge, prin intermediul ritului (yasna), condiția de maga; adică se bucură de o experiență extatică, ce îi dă o "iluminare" (cisti). În timpul acestei iluminări, preotul sacrificator ajunge să-și desprindă esența sa spirituală (menok) de natura sa corporală (getik}; altfel zis, recuperează condiția de puritate și de inocență care preceda "amestecul" celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-și desprindă esența sa spirituală (menok) de natura sa corporală (getik}; altfel zis, recuperează condiția de puritate și de inocență care preceda "amestecul" celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman. Prin urmare, sacrificatorul contribuie la restaurarea situației primordiale, la "transfigurarea" (fraso-keretî) lumii, operă răscumpărătoare inaugurată de preotul exemplar Zarathustra. S-ar putea spune chiar că sacrificatorul ia parte deja la lumea transfigurată 21. Starea de maga este dobândită în special prin sacrificiul haoma
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman. Prin urmare, sacrificatorul contribuie la restaurarea situației primordiale, la "transfigurarea" (fraso-keretî) lumii, operă răscumpărătoare inaugurată de preotul exemplar Zarathustra. S-ar putea spune chiar că sacrificatorul ia parte deja la lumea transfigurată 21. Starea de maga este dobândită în special prin sacrificiul haoma, al "băuturii nemuririi" pe care preotul o absoarbe în cursul ceremoniei 22. 18 Aceasta corespunde de altfel cu imaginea pe care Antichitatea greacă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din creștetul suveranilor 23. Totuși orice ființă omenească are un xvarenah al său, și în ziua transfigurării, i.e. a Reînnoirii finale, "lumina cea mare părând că emană din corpuri va străluci tot timpul pe acest pământ"24. Bând ritualic haoma, sacrificatorul își depășește condiția umană, se apropie de Ahură Măzdă și anticipează în concreta înnoirea universală. E greu de lămurit dacă această concepție eshatologică a cultului era deja în întregime formulată în epoca lui Zarathustra. Dar ea era, desigur, implicată în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
s-a menținut timp de nouă secole, cu toate că au existat tentative de subminare a bisericii și conducătorului ei, tentative care însă nu au reușit să o zdruncine până la schisma grecească. Pe lângă funcțiile obișnuite, comune tuturor preoților și episcopilor (de predicator, sacrificator și judecător) șeful suprem al Bisericii are două atribute speciale și anume: infailibilitatea în predicație și judecarea creștină (conferită prin dar supranatural, ca un privilegiu în folosul omenirii) și acela de a se opune izbucnirii războaielor realizând pacea în lume
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acestui război din umbră, pentru că: atacă direct Infailibilitatea și Unitatea Bisericii, dă frâu liber patimilor și viciilor, disprețuiește și desființează caritatea promovată de doctrina creștină ca principala modalitate de a uni popoarele, în sfârșit, desființează sacerdoțiul prin anularea funcțiilor de sacrificator și judecător, rămânând doar cea de învățător, dar și aceasta din urmă prin interpretarea deliberată a bibliei. Contextul istoric favorizează evoluția ereziei și răspândirea ei, pentru că în această epocă formarea națiunilor și tendința de emancipare națională se manifestau cu putere
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
contrafacere omenească „cu un simulacru de sacerdoțiu, format din păstori aleși chiar de oi" ceea ce lui Paulescu i se pare o absurditate. Ca absurdul să fie și mai complet a desființat două din cele 3 funcții ale preoției; cele de sacrificatori și judecători, rămânând doar funcția de învățător, învățător care să interpreteze și să deslușească credincioșilor biblia după propria înțelegere, pregătire și capacitate. A coborât, cu alte cuvinte, misiunea creștină din cer în țărână, iar controlul acesteia a dispărut, pentru că “dând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și de contradicție latentă: „Nu e nimic și totuși e/O sete care-l soarbe...”), rugăciunea dacului se întoarce împotriva lui însuși (ca, de atîtea ori, cea a lui Cioran), consecință a imensului orgoliu de a-și păstra atributele de sacrificator și de sacrificat, aidoma modelului și Creatorului său. Pare-se că subtilitățile obscure ale imnului vedic al lui Prajapati l-au inspirat pe Eminescu în poemul său, acest zeu reprezentînd imolarea voluntară de sine spre a da naștere Universului. Această
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
care e, în chiar frenetica mea sexualitate, fundamentul structurii mele. Nu-mi caut nici măcar egali mie, ci superiori. Și ce poate fi atunci mai grozav, în dragoste, decât ca superioritatea copleșitoare a ființei iubite să se realizeze chiar în actul sacrificator de a mă iubi pe mine? Personalitatea mea e țesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu se poate spune că Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]