62 matches
-
geto-dacilor, Ioan Marius Grec Eternitatea prin cenușă. O istorie a crematoriilor și incinerărilor umane în România secolelor XIX-XXI, Marius Rotar În pregătire: Istoria mentalităților, Alexandru Duțu, Laurențiu Vlad (ed.) Istoria monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean 1 William Connell și Giles Constable, Sacrilege and Redemption în Renaissance Florence. The Case of Antonio Rinaldeschi, Centre for Reformation and Renaissance Studies, Toronto, p. 13. 2 Ibidem, p. 11. 3 Ibidem, p. 53. 4 Ibidem, p. 54. 5 Ibidem, p. 56. 6 Ibidem, p. 57. 7
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Case of Antonio Rinaldeschi, Centre for Reformation and Renaissance Studies, Toronto, p. 13. 2 Ibidem, p. 11. 3 Ibidem, p. 53. 4 Ibidem, p. 54. 5 Ibidem, p. 56. 6 Ibidem, p. 57. 7 W. J. Connell și G. Constable, "Sacrilege and Redemption în Renaissance Florence", Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, 61 (1998), 53-92. 8 R. Jay, "The Story of Dice", The New Yorker Magazine, 72 (11 decembrie 2000), 91-95. 9 N. A. Eckstein, "Words and Deeds, Stasis and Change
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
braț din casă, astfel încît praful podelelor împluse și albise hainele ei cele negre. Deși nu înțelegeam bine pe canibal, însă o idee nefastă-mi trecu prin minte. Dacă acei oameni într-adevăr ar fi putut să fie așa de sacrilegi ca să violeze până și cadavrul unei vergine. Dar, deodată cu această idee, scânteie în capul meu si ideea unei răzbunări înfricoșate. A fost fapta unei minute să mă descalț și, pe din dosul casei, să car, pe-o scară ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a ungurilor. Pentru că suntem alături cu ei ori pentru că binevoiesc ei a o combina? Să-i lăsăm dar de o parte pre acești oprimători ai autonomiei Transilvaniei, cu scandaloasele lor stări escepțiunale, cu torturele lor ca în evul-mediu, cu jurămintele sacrilege, oameni ce mistifică unde nu pot contesta și mint unde nu pot combate. Ei nu sunt competinți ca să ni dea nimica; și, de ne-ar da, e datoria noastră ca de la ei să nu primim noi nimica. Să apelăm cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cât mai mult un om ucide, cu atât mai mult este considerat glorios. Lactanțiu devine o portavoce pentru Ciprian în ironizarea diversității dintre morala publică și cea privată, fapt ce aduce în discuție nedreapta distincție a delictului individual văzut ca sacrileg de uciderea în luptă, legitimată și glorificată. În fragmentul citat se poate vedea că Imperiul roman este fondat pe violență și pe idolatrie, dată fiind divinizarea ființelor umane în baza puterii războinice. Scriitorul african pare să aibă destul de clar în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și social, fără a exclude pedeapsa cu moartea ori responsabilitățile indirecte și morale legate de aceasta. Omuciderea este un delict sacrileg deoarece omul este o ființă sacrosanctă, cu un caracter de inviolabilitate identificabilă prin termenul sacer, sancționat de Dumnezeu (sanctus). Lactanțiu descoperă mecanismul negativ care instaurează violența: cel care este prins în mușcătura sa, chiar și împotriva unor indivizi vinovați sau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
urmat ca scriitor papa Leon I (440-461). Scriind către Rusticus (+462), episcop de Narbona, în Gallia, care definea viața militară ca fiind ceva îngăduit creștinului, o numea innocens militia. Folosindu-se de prilejul cauzat de dezordinile morale și de confesiunile sacrilege ale soldaților episcopul dictează, în Omilia 114, câteva reguli de viață religioasă tuturor creștinilor, vizându-i mai ales pe cei care ocupau funcții în administrația publică, și de practică pastorală pentru clericii săi, care, fără prea multe scrupule, căutau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, într-o împrejurare necunoscută, fiind invitat de unii dintre camarazii de arme să presteze jurământul, a răspuns că nu poate jura întrucât este creștin, suscitând stupoarea și incredulitatea în mijlocul tovarășilor de luptă, care nu mai asistaseră la asemenea atitudini sacrilege, crezând inițial că ar fi fost o farsă. În plină perioadă anarhică (235-284), voind să verifice loialitatea soldaților săi, Decius (249-251), fără să fi întâmpinat printre aceștia cazuri de indisciplină evidentă, care să-i fi dat vreun motiv anume, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și cu onestitate, cu lealitate și blândețe. Din diferitele fragmente ale scrisorilor petrine și pauline putem vedea că primii creștini nu erau în totalitate modele de sfințenie. Chiar și Apostolii se plâng deseori că unii dintre creștini erau bârfitori, apostați, sacrilegi, partizani ai unor doctrine false, venali, carnali, iubitori de certuri, provocatori de dezordini, recalcitranți, trădători și ingrați. Cei proveniți din suburbii au rămas în marea lor majoritate drojdia societății, cu povara mizeriilor lor morale, percepând învățătura Evangheliei în sensul politic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre înaintarea în împărăție s-a ușurat pentru el și pentru cei împreună cu el. 4.2.6. Pătimirea sfântului centurion Ferreolus, martir Pe când creștinii din toate provinciile, lui Dumnezeu dragi și diavolului nesuferiți, erau presați să ia parte la rituri sacrilege, un oarecare Crispinus, guvernator pe atunci al orașului Vienne, potrivit poruncii primite de la împărați, a început să constrângă creștinii să aducă sacrificii idolilor. Luând loc în tribunal, printr-o hotărâre vrednică de dispreț, a stabilit să-i cinstească pe cei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Am fost alături de împărat ca soldat, cât timp mi-a fost posibil, atâta vreme cât au fost respectate sentimentele mele religioase. Am colaborat cu tine cât timp a trebuit să mă spun unor legi drepte, dar niciodată nu m-am supus riturilor sacrilege. Mi-am propus să fiu soldat ca să lupt împotriva dușmanilor statului și nicidecum a creștinilor. Nu cer solda militară despre care vorbești. Împăratul sacrileg să-și plătească militarul sacrileg. Nu cer avantajele vieții trecătoare, mi-e destul dacă mi se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
timp a trebuit să mă spun unor legi drepte, dar niciodată nu m-am supus riturilor sacrilege. Mi-am propus să fiu soldat ca să lupt împotriva dușmanilor statului și nicidecum a creștinilor. Nu cer solda militară despre care vorbești. Împăratul sacrileg să-și plătească militarul sacrileg. Nu cer avantajele vieții trecătoare, mi-e destul dacă mi se respectă credința religioasă, ca să trăiesc creștinește. Însă, dacă nu mi se îngăduie, sunt gata să mor“. Guvernatorul l-a întrebat: „Ferreolus, de unde îți vine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spun unor legi drepte, dar niciodată nu m-am supus riturilor sacrilege. Mi-am propus să fiu soldat ca să lupt împotriva dușmanilor statului și nicidecum a creștinilor. Nu cer solda militară despre care vorbești. Împăratul sacrileg să-și plătească militarul sacrileg. Nu cer avantajele vieții trecătoare, mi-e destul dacă mi se respectă credința religioasă, ca să trăiesc creștinește. Însă, dacă nu mi se îngăduie, sunt gata să mor“. Guvernatorul l-a întrebat: „Ferreolus, de unde îți vine toată această dorință de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în adevărata religie, împărate, și suntem ascultători față de legile pe care Constantin și fiii săi le-au promulgat. Acum nu putem decât să plângem văzând că toate sunt pline de nelegiuirea ta, iar mâncărurile și băuturile sunt contaminate de sacrificii sacrilege. Aceste fapte le-am deplâns în privat, dar acum le deplorăm și înaintea ta: sub domnia ta suportăm cu tulburare numai acest lucru. Împăratul aflând ceea ce căuta de multă vreme, sub pretextul că putea foarte bine să-i lipsească de cinstea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trupuri)77: toate sufletele vor avea parte de mîntuire, inclusiv cele care au fost duse pe căi greșite de spiritul lor contrafăcut, acestea Însă numai după ce vor fi fost instruite de alte suflete, aflate În posesia Spiritului Viu78. Numai blestemul sacrileg Împotriva Spiritului atrage după sine pedeapsa veșnică. Spiritul contrafăcut mai este reprezentat și sub forma Arborelui Nedreptății, chintesența legăturilor Fatalității astrale și, În același timp, ca factorul cel mai puternic În determinarea destinului personal. El poate fi recunoscut cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
curând din fotografia de la 19 ani făcută la Viena, cea care apărea reprodusă în mai toate manualele școlare 261. În descrierea lui Ion Frunzetti, masca mortuară înregistrează naturalist relieful decadenței fiziologice, de calcul crud al descompunerii care modifică grotesc trăsăturile, sacrilegă exacțiune în efigie la care este supus ultimativ poetul. Pe mistificarea acestei figuri ultime situate sub pecetea autenticității și distribuită majorității sculptorilor se va construi mistica "poetului nepereche", a geniului național, pentru care există chiar și o cerere de canonizare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck. Cu toate că îmbrățișează capul sfântului, Salomeea nu intenționează să facă gestul blasfemic-provocator, să-l sărute pe buzele inerte. Franz von Stück, Aubrey Beardsley, Lucien Levy-Dhurmer încercau să prindă tocmai acest episod revelator și definitoriu decadent al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadente. Chipurile, față sau profil, sunt simple ovaluri de cretă pe care trăsăturile sunt abia ortografiate. Armonia decurge dintr-o regăsire a unității, mișcării de sens contrar față de suspensia schizoidă a celor două naturi ireconciliabile apropiate artificial, ostentatoriu, de gestul sacrileg al sărutului. Cele două ovale care reprezintă chipurile Salomeii și a Sfântului Ioan tind în această pictură spre o mișcare eliptică, prin care este refăcut centrul gravitațional al comuniunii. Capul sfântului nu mai devine un trofeu oferit privirii celorlalți sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Teheran. Îi luăm în zeflemea pe acești înapoiați. Uitând că reflexele lor au fost și ale noastre până mai ieri. Și că la Paris, în dimineața asta, niște creștini au pus bombe într-un cinematograf pentru a distruge un ecran sacrileg și a orbi ochii ispitiți de ultima ispită a lui Christos. Simțim prea bine că nu psihologia imobilă a fanatismului ne va da cheia acestor deplasări, acestor întoarceri, acestor încrucișări ale credinței optice. Fie că alină sau sălbăticesc, că încântă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel mai bun caz aluziv, și mereu exterior esenței. Dar patronul pictorilor poartă numele de Sfântul Luca. Creștinismul a trasat singura direcție monoteistă în care proiectul de a pune imaginile în slujba vieții interioare nu era, în principiu, stupid sau sacrileg. Singura în care imaginea atinge esența lui Dumnezeu și a oamenilor. Miracolul nu s-a produs fără dificultăți și rămâne ambiguu. Puțin a lipsit ca iconoclasmul bizantin (și, într-o mai mică măsură, cel calvinist, opt secole mai târziu) să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doilea război evreo-roman). În afara motivelor geometrice și ornamentale permise, s-a descoperit o iconografie iudaică, de influență greacă sau orientală, în primele secole ale erei noastre, încălcând interdicția. O Biblie ebraică în imagini, Estera și Mardoheu în benzi desenate? Sugestie sacrilegă, dar pentru care stau mărturie frescele aproape iluzioniste din sinagoga de la Dura-Europos, pe Eufrat (datând din secolul al III-lea, dar se cunosc Biblii manuscrise cu anluminuri din secolul al XIII-lea). Dovadă că a citi și a asculta Tora
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în imagine? Monede și medalii cu efigia Prințului. Statui ale împăratului, răspândindu-i, sporindu-i aura până la marginea imperiului. Prestigiu și supunere. Spărgătorii de idoli din secolul al IX-lea bizantin sau din secolul al XVI-lea francez contestau principiul sacrileg al reprezentării divinului sau arbitrariul prelevatorilor de plus-valoare și al celor care măreau impozitele? Comunarzii care au atacat Coloana Vendôme nu aveau conturi de reglat cu arta statuară, ci cu Bonaparte. Și cine s-ar gândi să-i considere iconoclaști
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
i-au aruncat laolaltă în arenă pe clerici, pe artizani și pe soldați. Căci imaginea fabricată este deopotrivă un produs, un mijloc de acțiune și o semnificație. Veronese compare sub escortă strânsă în fața tribunalului Inchiziției, unde trebuie să explice prezența sacrilegă alături de Christos, în Nunta din Cana, a saltimbancilor și țopârlanilor. Se va vorbi în cazul lui de o "sinteză precipitată"? O istorie a privirii trebuie să fie indisolubil legată de aceste diferite laturi, fiecare făcând obiectul unei discipline separate și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu mâinile, căci prin definiție este mai mult în modelul inteligibil, care poate fi văzut numai cu ochii minții, decât în copia lui sensibilă, statuie sau pictură, privită cu ochii de carne. Arta devine posibilă abia odată cu ideea contrară și sacrilegă că poate fi mai mult în copie decât în original. Punct de inversare a valorilor din amonte și din aval, care face conceptibilă estetica prin despărțirea de teologie. Înainte de acest punct, există artizani. După, artiști. Ideea de creație artistică s-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]