63 matches
-
dialog socratic-boccaccian joacă în celulă rolul avocatului diavolului (adică al Legalității și al Cumsecădeniei cel puțin pedagogice), nu este mai puțin feroce și lipsit de morală decât Naratorul. Dialogurile (în stilul Philosophie du boudoir) ce alternează cu narațiunea sunt perfect sacrilege, iar asta fără ca persoanele aflate în dialog să-și piardă vreodată calmul deplin și să se enerveze. Pe lângă elocvența tăcerii „mafiote”, mai există, am spus, și ambiguitatea: ambiguitatea lui Sciortino constă structural în a fi narat o altă biografie decât
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
puțin un cuvânt urât va simți că a făcut un lucru neplăcut lui Deus. Mulți soți nu se mai simt obligați a trăi împreună până la moarte și a se ajuta unul pe altul cu dragostea jertfitoare. Ei sfărâmă cu mâini sacrilege ceea ce a unit Deus. Parte considerabilă de răspundere pentru destrămarea uniunii sacre a căsniciei revine filosofiei sec. al XVIII-lea și revoluției franceze care au preconizat o concepție individualistă și anarhică despre libertatea omului. S-a confirmat că omul este
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
Noi, de asemenea, atribuim această profeție Anticristului. Porfiriu și cei care urmează părerii lui înțeleg că Scriptura vorbește aici de Antiochos Epiphanes, ca să arate că el se va ridica împotriva cultului lui Dumnezeu și că va crește în orgoliul său sacrileg până la a porunci să fie așezat chipul său în templul din Ierusalim. Aceste exemple dovedesc cel puțin două lucruri. În primul rând, Ieronim, deși acordă întâietate sensului propus de tradiția creștină, nu trece cu vederea celelalte sensuri pe care pasajul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oamenilor", timpul creator, acel illud tempus al miturilor, este definitiv încheiat. Provocarea eroilor nu cunoaște limite. Ei îndrăznesc să violenteze chiar zeițele (Orion și Acteon o asaltează pe Artemis, Ixion o atacă pe Hera etc.) și nu șovăie în fața faptei sacrilege (Ajax o atacă pe Cassandra lângă altarul Atenei, Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon). Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cristos - comenta Marmion - trebuie să primim, să acceptăm și Trupul Său mistic“. E imposibil ca să coboare Cristos în noi și să devină principiu de unire, dacă păstrăm resentimentele împotriva vreunuia dintre membrii Săi. Sf. Toma de Aquino (+1274) vedea împărtășirea sacrilegă ca pe o minciună. Și asta pentru că, apropiindu-ne de Cristos ca să-l primim în Sf. Împărtășanie, prin atitudinea noastră, protestăm împotriva unirii cu El. Dacă suntem în stare de păcat grav, adică ne-am îndepărtat de Cristos, apropierea noastră
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
un râs deplasat.” sau altfel spus, o constată antropologică pentru a cărei denumire utilizează termenul de „agelast” împrumutat de la Rabelais. Neologismul creat din limba greacă îi indica pe cei care nu știau să râdă, pentru care gluma avea un caracter sacrileg dacă viza categorii onto- logice fundamentale sau un corpus de valori văzute ca inextricabile, intangibile, sacrosante impunând sacerdo- țiul. Cu onestitate, poetul își descrie agelastia din tinerețe, însă ea nu este doar o trăsătură personală, ci și una culturală a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
braț din casă, astfel încît praful podelelor împluse și albise hainele ei cele negre. Deși nu înțelegeam bine pe canibal, însă o idee nefastă-mi trecu prin minte. Dacă acei oameni într-adevăr ar fi putut să fie așa de sacrilegi ca să violeze până și cadavrul unei vergine. Dar, deodată cu această idee, scânteie în capul meu si ideea unei răzbunări înfricoșate. A fost fapta unei minute să mă descalț și, pe din dosul casei, să car, pe-o scară ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a fost profesor la Institutul de Studii Avansate și istorie medievală la Universitatea Harvard (SUA) și director al Dumbarton Oaks (Washington DC). A scris aproximativ douăzeci de cărți și mai mult de optzeci de articole. William J. Connell, Giles Constable, Sacrilege and Redemption în Renaissance Florence. The Case of Antonio Rinaldeschi (c) 2008, The Centre for Reformation and Renaissance Studies (c) Museo Stibbert (c) 2011, Institutul European Iași, pentru prezență ediție INSTITUTUL EUROPEAN, editura academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
geto-dacilor, Ioan Marius Grec Eternitatea prin cenușă. O istorie a crematoriilor și incinerărilor umane în România secolelor XIX-XXI, Marius Rotar În pregătire: Istoria mentalităților, Alexandru Duțu, Laurențiu Vlad (ed.) Istoria monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean 1 William Connell și Giles Constable, Sacrilege and Redemption în Renaissance Florence. The Case of Antonio Rinaldeschi, Centre for Reformation and Renaissance Studies, Toronto, p. 13. 2 Ibidem, p. 11. 3 Ibidem, p. 53. 4 Ibidem, p. 54. 5 Ibidem, p. 56. 6 Ibidem, p. 57. 7
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Case of Antonio Rinaldeschi, Centre for Reformation and Renaissance Studies, Toronto, p. 13. 2 Ibidem, p. 11. 3 Ibidem, p. 53. 4 Ibidem, p. 54. 5 Ibidem, p. 56. 6 Ibidem, p. 57. 7 W. J. Connell și G. Constable, "Sacrilege and Redemption în Renaissance Florence", Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, 61 (1998), 53-92. 8 R. Jay, "The Story of Dice", The New Yorker Magazine, 72 (11 decembrie 2000), 91-95. 9 N. A. Eckstein, "Words and Deeds, Stasis and Change
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
se prezintă încărcată cu podoabe de preț. Precum sub un strat de vopsea aproximativă, distingem însă în spatele acestei ornamentații sclipitoare trăsăturile de fond ale poetului, anxios, inconformist, sarcastic, gata a zburătăci convențiile poeticești, așa cum de altminteri proceda Isus cu neguțătorii sacrilegi: „Iisus ia și astăzi un bici/ împletit din șapte șuvițe pocnind/ din el tot de șapte ori” (purificarea templului - II - ). Deocamdată „eretic” pe tărîmul poeziei, putea-va oare Remus Valeriu Giorgioni să dea glas unui extaz al pioșeniei monocord ori
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
lui Eminescu, dacă nu superior lui". Nu e omisă împrejurarea că G. Călinescu îl omagia, în aula Academiei, pentru ""puritatea" ideologiei sale, promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de frumoase artisticește"". Producția "realist-socialistă" uzurpă prerogativele religiei, cultivînd o mistică sacrilegă, ideologică, ale cărei rezultate nu pot fi decît dezgustul cititorilor și compromiterea iremediabilă a scriitorilor colaboraționiști: Se lucra cu sîrg, ca să folosim limbajul epocii, la formarea noii mitologii. Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei creștine, dar cu un fundament de
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
o verigă importantă a sa care e spovedania. Lirismul este în sine un act de confesiune, mediat de un aparat estetic, indiferent dacă e raportabil sau nu la credință, uneori făcînd uz de o raportare indirectă la aceasta, prin formule sacrilege. E o spovedanie cu adresă publică, o "mărturie tuturor", cum zice Sf. Ioan Scărarul. Dar autoarea Netrăitelor înțelege a-și răscumpăra nu numai versificația sărbătorească de odinioară, ci și inevitabila "poză" implicată într-însa, printr-o despuiere de podoabe, printr-
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
auzise de Pleznilă. I-am făcut o lecție pe care s-o pomenească. S-o fi jucat el cu alții...". La fel, reamintește intenția, împlinită pînă la un punct, a naratorului din Cimitirul Buna-Vestire, Unanian, de-a redacta un text sacrileg, Al Treilea Testament, în mijlocul căruia să se afle panorama unui Paradis profan ("un Rai Böcklin, pictural, artistic și cu singura santinelă a cedrului monumental la intrarea dinspre ape"), în dezacord cu conceptele biblice (" Plec înainte, ca în Sfintele Scripturi: ce
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
Nimfodora pînă cînd/ nisipul o ia razna (eu pe nisip într-o dungă) (...) Blînd peste umăr mă privește cu ochii de aur Leul Marcu". Precum odinioară Salomeea, poeta noastră nu se dă în lături, în orgiastica-i dispoziție, de la pofte sacrilege: La un timp, Duhul Sfînt a dansat pentru mine. Doar pentru mine./ La mine pe masă, la viața mea de dinainte, de acum și de-apoi.(...) Lumină n-am mai văzut, de atunci, niciodată./ Și mîna cînd am întins am
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
puțin dotată decît măcar o parte din cei amintiți - este Gabriela Cretan. Tendința poetei este o exacerbare a materiei, o hiperbola a acesteia, ca o negare demonstrativ metaforica a spiritului, însă și că o flagelare de sine, sub semnul invocației sacrilege, menită a potenta sarcastic autoflagelarea. Astfel eul își reneagă el însuși sîmburele pur, trivializîndu-se, intrînd în horă concretului deșucheat: "de cînd nu te-am mai invocat, pan Diablo,/ mi-am aniversat centenarul/ ani au trecut pe sub geamuri încarcați în căruțe
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cunoaște". în al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea lor morală ce exclude sentimentalitatea, o imobilitate, o sicitate, o rutină a sufletului ale cărui deplasări în circuit au de regulă ,stații fixe", prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia evoluția. Personaje în care - mai e nevoie să insistăm? - tipul auctorial se reflectă cu malefică satisfacție, nu putem ști cît ,ferindu-l de urît și de îndoială" ori, dimpotrivă
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
născând copilul, îl întregește într-un fel pe Hristos, noi fiind mădulare ale Trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui (Efeseni 5, 30) și împlinește cuvintele Apostolului: Proslăviți pe Dumnezeu în trupurile voastre (I Corinteni 6, 7). Mama sacrilegă însă, înlocuiește proslăvirea cu o blasfemie<footnote Pr. Prof. Ilie Moldovan, op. cit., p. 55. footnote>. Avortul este un păcat grav fiindcă se ucide o viață de om și se pierde sufletul, atât al celui ucis, cât și al celui care
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
tace și tatăl își zice: "acest băiat este un sfinx... va germina?". Ajunge să-l cunoască Apolodoro pe Menaguti, pe pletosul Menaguti, preot la Nuestra Señora la Belleza, sau cum spune cartea sa de vizită: HILDEBRANDO F. MENAGUTI Poet poet sacrileg, și să se înțeleagă bine. Dragostea, dragostea e totul; toată marea operă de artă se inspiră din dragoste; nu există o mai mare apăsare poetică Menaguti traduce inspirație decât dragostea; toate treierătorile sufletului de la tribulare vine trillar (a treiera) știe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vreo direcție ca să scape de bătăile de cap. Suferă din cauza eșecului nuvelei și crede că toți cei pe care îi întâlnește, îl privesc și râd de el în sinea lor. Așa se face că se întâlnește cu pletosul Menaguti, poetul sacrileg, preot la Nuestra Señora la Belleza. Ce e asta, tinere? Nu vezi lumea, prietene Apolodoro? Vai, vă rog să mă scuzați...! Ce e asta să mă scuzați? Ce faci? Ce ți se întâmplă? A, nimic... nimic... Nimic? Niciun lucru? Nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu va fi iscălit osânda soțului ei; el dete voie de-a nu se pomeni în biserică soția sa chiar, care cu toată târzia ei pocăință n-a fost eliberată înaintea morții de prihana răspândită asupra nației întregi prin complicitatea sacrilege cu latinii. Dar silințele sale pentru a aplana cu binele cearta religioasă rămaseră fără rezultat, întocmai ca și încercările sale de-a liniști pe arseniani, cari de la nedreapta scoatere din scaun a lui Arsenie nu mai recunoșteau legitimitatea niciunui patriarh
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl înfruntă violent pe Tiresias, clarvăzătorul dornic de a-i cruța suferința de a afla că a comis fapte odioase fără voia și știința sa. Ca și Creon în Antigona și Penteu în Bacantele lui Euripide, Oedip aduce prorocului învinuiri sacrilege și intră în competiție cu el, invocând pretinse facultăți divinatorii. Dotat cu condiția omului reflexiv, a gânditorului prea încrezător în capacitățile de cunoaștere ale intelectului, el comite hybris-ul orgoliului spiritual : o minte prea iscusită omenească, lipsită de umilința cerută
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spus că am găsit-o moartă? Listarius îi întoarse spatele, trecu pârâul, se opri și privi la Velunda, apoi la Valerius, pe care soldații încercau să-l ia de acolo. Valerius nu reacționă, nu opuse rezistență. — El a ucis-o... Sacrilegul, asasinul! continua să strige Vitellius, vânăt la față. Puneți-l în lanțuri și duceți-l în tabără. Îl vom judeca chiar astăzi. Vitellius arătă spre mantia lui Valerius: — Priviți, e plină de sânge! De sângele sacru al preotesei! Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cât mai mult un om ucide, cu atât mai mult este considerat glorios. Lactanțiu devine o portavoce pentru Ciprian în ironizarea diversității dintre morala publică și cea privată, fapt ce aduce în discuție nedreapta distincție a delictului individual văzut ca sacrileg de uciderea în luptă, legitimată și glorificată. În fragmentul citat se poate vedea că Imperiul roman este fondat pe violență și pe idolatrie, dată fiind divinizarea ființelor umane în baza puterii războinice. Scriitorul african pare să aibă destul de clar în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și social, fără a exclude pedeapsa cu moartea ori responsabilitățile indirecte și morale legate de aceasta. Omuciderea este un delict sacrileg deoarece omul este o ființă sacrosanctă, cu un caracter de inviolabilitate identificabilă prin termenul sacer, sancționat de Dumnezeu (sanctus). Lactanțiu descoperă mecanismul negativ care instaurează violența: cel care este prins în mușcătura sa, chiar și împotriva unor indivizi vinovați sau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]