49 matches
-
pus1204. Distinctă de noblețea sângelui, conceptul de noblețe utilizat de poeți constă într-o dispoziție generală a sufletului care determină apariția virtuții. Sufletul purificat și înnobilat de virtute poate genera și adăposti iubirea. În lirica universală, Cântarea Cântărilor și oda safică sunt celelalte două modalități esențiale de bucurie împlinită prin iubire. Sentimentul iubirii mistuitoare este trăit în Vechiul Testament ca o supremă bucurie prin ascensiunea într-o ordine superioară a lumii, în poesia lui Safo sentimentul este recuperat printr-o sfâșietoare suferință
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problema îmbogățirii rimelor „marii armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă foarte mult poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Leopardi, Baudelaire, Rimbaud sau Campană.375 Acceptarea suferinței atotputernice consubstanțiale naturii umane pare a avea, la Quasimodo, un aer de victorie, nu de înfrângere. Durerea și singurătatea pot fi înlăturate, scrie romanticul, numai prin moarte ce astfel devine, în cadențe safice, singurul obiect al dorinței: moartea-ndelung râvnita, / cum bine știi, si netemuta, zise, / coboară peste mine; mult plăcută / mi-e ziua de pe urma (Consalvo, vv. 42-45); Mi-aș fi dorit cu patimă / sfârșitul (Renașterea la viață, vv. 69-70); ci fericită / abia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Safo văzută și simțită de mine, și iată că acele cuvinte sună că în cele mai bune poezii ale mele.491 Cu mai bine de un secol înainte de aceste rânduri, autoarea greacă fusese studiată și de Leopardi. Tema de sorginte safica a iubirii neîmplinite (prezenta, firește, si la alți autori antici și moderni), dublată uneori de imaginea morții, a fost preluată în Canturi: în Primă iubire, în Dragoste și moarte, în Consalvo. La fel s-a petrecut și cu tema morții
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
uneori de imaginea morții, a fost preluată în Canturi: în Primă iubire, în Dragoste și moarte, în Consalvo. La fel s-a petrecut și cu tema morții, împrumutata și elaborată mai târziu de Quasimodo. Se poate presupune existența unei ascendente safice și în motivul quasimodian și leopardian al tinereții, epoca fericită, vârsta a speranței și iluziilor trecătoare. Creatorul romantic o numește pe autoarea greacă acea mare femeie, Safo, de la care ne-a rămas ceva mai mult decât nimic.492 O cunoscuse
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ovidiene, Cartea XV, Safo către Faun (Safo Phaoni).494 Ultimul cânt al lui Safo, precizează Gilberto Lonardi, este o variațiune leopardiană pe un material străvechi. Sebastiano Timpanaro și Luigi Blasucci s-au întrebat în ce constă influență exercitată de versurile safice asupra operei romanticului italian și au conchis că nu există niciun element integrat filologic de Leopardi în Ultimo canto. Cu toate acestea, consideră Lonardi, este de datoria noastră să ne întrebăm ce legătură există între lipsa acelei integrări filologice și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cum dragostea o cuprinde năvalnic și o domină: Sufletu-mi clatină Eros că vântul / Care-ngenunche pe munte stejarii / Eros iar îmi desface tăria / Dulce-amar șerpuind ... neînvinsul (Sufletu-mi clatină, Eros).497 Că un ecou al următorului pasaj de inspirație safica din cantul Prima iubire: O, ce suavi fiori pe nesimțite / îmi șerpuiau prin oase, ce puzderii / în suflet, schimbător-nedeslușite, / de gânduri mă-ncercau, precum prin merii / unei livezi vântu-n adiere / un murmur iscă lung în faptul serii (vv. 28-33). Aceeași
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
esențiale în Canturi, moartea este numită bellissima fanciulla copilă-ncântătoare, iar dragostea, îl fanciullo amore preatânăra iubire (v. 10, v. 13). După toate aparențele Quasimodo a preluat de la Leopardi contaminarea motivului copilului și al iluziilor tinereții cu îmbinarea de sorginte safica a temei dragostei și morții: Sînt poate un copil / ce se teme de morți, / dar care cheamă moartea / să-l dezlege de fapturile toate: / prunci și copaci și gaze; / de orișice supus e suferinței. (Nimeni, trad. MB).503 În Canturi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
minunat studiul de tinerețe al lui Petru Creția, citit și citat de autor) propune înțelegerea mării ca univers estetic, ca metaforă a unei psyche arhetipale, modelată de forța selenară. Din aceeași sferă elină, amintim, pentru originalitatea și finețea investigării lirismului safic, studiul Atmosfera în poezia safică, de Vichi Dumitru. Din secțiunea a treia, cea latină, cu greu am putut alege, printre atîtea reușite, articolul lui Constantin Traian Georgescu, Pseudolus și urmașii săi, erudită și plină de umor urmărire, peste veacuri, a
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
lui Petru Creția, citit și citat de autor) propune înțelegerea mării ca univers estetic, ca metaforă a unei psyche arhetipale, modelată de forța selenară. Din aceeași sferă elină, amintim, pentru originalitatea și finețea investigării lirismului safic, studiul Atmosfera în poezia safică, de Vichi Dumitru. Din secțiunea a treia, cea latină, cu greu am putut alege, printre atîtea reușite, articolul lui Constantin Traian Georgescu, Pseudolus și urmașii săi, erudită și plină de umor urmărire, peste veacuri, a avatarurilor sclavului viclean al lui
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
Lăură pictează. Retranșarea în prietenia lor cele două o mai încercaseră, așadar, ca soluție în fața crizelor, cu bune efecte verificate de fiecare dată. Acum intervine însă ceva nou, o "complicație". Chloé se îndrăgostește de Lăură, pur și simplu, sub impulsiuni safice revelate târziu. La început sunt numai sugestii, aluzii, e stăruința lui Chloé de a vorbi despre "armonia dintre noi", mărturisirea dorinței "de comuniune totală cu mine, vrea să-i mângâi părul, mâinile, gleznele". Repede însă, dând curs firii ei, Chloé
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
pregătită" pentru viitoarea trecere în altă stare. Pe deasupra celor adormiți, viitorul mormânt își aruncă umbra în spațiul mut. Mi-ar place să înțeleg și altfel: că mormântul este viitorul nostru vehicul de speranță spre divinitate, spre Edenul pierdut... În vers safic, ,Zodia Cumpenei" este un melancolic imn vieții, deși se deschide cu imaginea unui cimitir însorit. Urmează două catrene asupra tendinței spre echilibru al elementelor vieții, a întregului real - plecând de la imaginea antică a zilei și a nopții ca două cuminți
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
din volumul Diotima din 1975. Obsesia reapare într-un poem inedit, "Oda" și într-un fel cu totul ciudat în "Portretul unui vânator", tot din 1975. Aici tema e marcată de reluarea într-o singură secvență a construcției cu ritm safic, sonoritatea fiind cu totul stranie. Există însă o poezie care reia acest poem în întregime, dar așa cum am mai spus, reluarea se face în stilul personal al poetului Ursachi. Nu e vorba de pastișa, nici de parafrază, cu atît mai
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
fi atît de odihnitor! Și Kay simțise odată ceva asemănător, de fapt. Dar asta fusese Înainte de război, Înainte de a o Întîlni pe Helen. Acum spuse cu o voce seacă: — Pacea adîncă, infinit de adîncă, a patului matrimonial, după talmeș-balmeșul șezlongului safic. — Exact. — Ce prostie. — Vorbesc serios, zise Binkie. O să-ți dai seama cînd o s-ajungi de vîrsta mea - avea patruzeci și șase de ani - și cînd o să te trezești dimineața și-o să privești partea aceea imensă de cearșaf neîncrețit. Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care, oricum, e pe sfârșite, trubadurii trebuie luați în serios ca formă de poezie perenă . Noi, modernii, nu știm dacă vom fi luați vreodată în serios. Eminescu a probat existența unor forme de poezie perenă adaptând în limba română strofa safică în "Oda în metru antic", și la ce i-a folosit? Academicienii cretinologi vor glosa în continuare pe marginea acelorași inepții vechi de sute de ani... Sunteți, între poeții vremii noastre, un caz: apreciat și de critica literară dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care o poate da doar „hegemonia falică masculină“. Iar femeile, pe de altă parte, nici vorbă să fie deprimate. Și nici „alienate“. Nu cumva să afirme cineva că „discursul le era viciat“. La Llanstephan, Carol petrecuse mai multe nopți lungi, safice, sub influența lui Beverley, o lesbiană rubicondă născută la Leeds. Beverley îi ținea prelegeri despre jargonul de specialitate, încercând să o determine să treacă de la postura de figurantă la un rol cu replici luate din domeniul filozofiei. Consumul de ness
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
toaletă, Îi dă drumul. Apoi mai trage o dată. Urcăm, Pârvu e cu ochii pe noi, Îl mai lăsăm să aștepte, Andreea se suie la bară alături de fata care-și făcea numărul, aia intră În joc și mimează amândouă niște scene safice. Eu stau cu Pârvu pe canapea și comentez golănește. Pe senator Îl trec toate apele, Îmi cere detalii despre Andreea, nu le mai ia În seamă pe fetele de la masă, puțin le păsa ălora, lor le ieșeau oricum banii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de prietena ei Lisbeth, nu îndrăznește să facă primul pas. "Nu scoteam o vorbă, tăceam mâlc lângă Lisbeth, în acea grădină în care formaserăm cupluri cu alți parteneri". De altfel, Lisbeth nu are nevoie de vreo mărturisire ca să intuiască pornirile safice ale tovarășei sale. Într-o zi, îi aruncă acesteia, "pe un ton răutăcios: "Știu bine că mă dorești [...] însă eu nu te doresc pe tine"". Rușinată, Clara Malraux, neagă, "fără prea multă tragere de inimă, de altfel, căci dacă existase
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
excesul și trăsăturile grotești. Simțul ei vizual nu o transformă într-o romancieră originală de talia lui Proust sau Joyce, dar în acest moment este absolvită de vina de a fi lipsită de inovație. Dacă Yourcenar ar fi romanțat iubirile safice în locul afecțiunii hadrianice, ar fi putut face o breșă în zidul anglo-american de rezistență la originile ei flamande și la refuzul ei de a scrie ceva direct în engleză. Dar și aici, lucrurile iau treptat o altă întorsătură pe măsură ce diverși
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe o insulă aparent aridă cu această americancă servilă din Midwest. Petițiile ei făceau apel la bun-simț și verificarea informaților, dar nu au schimbat prea mult imaginea simbolică pe care ea începuse să o proiecteze. Tocmai această substanță a mitului safic era cea pe care o traducea și adnota în secret, sau varianta teoretică a lui Young, pe care îl va citi curând pentru a se pregăti pentru Piatra filozofală. Cu cât se intensifica mitizarea cu atât se transforma și ea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
încă din 1664, obiectul discuțiilor sale cu Dositei Notara. Întemeietor la noi al poeziei culte, D. se va dovedi, ca traducător al psalmilor, un inițiat al legilor prozodice (mitropolitul este, în Viața și petrecerea svinților, cel dintâi creator de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
discuții”, „Studii clasice în lume”, „Studii clasice în România”, „Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și problema unității de redactare, 1971) și Lileta Stoianovici-Donat (Hybris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
viață contemporană. Criticul sesizează la Maurin și Vallotton încercarea de a depăși faza "transcripției" naturaliste prin excesul de observație al unui "realism extrem" așa cum la de Feure înregistrează abaterea prin excedent al unei ornamentici vegetale, cât și prin tematica amorului safic și a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui Georges de Feure nu spre simbolism, ci spre decadentism cu o Psychopathia sexualis estetizată, cu decorativismul pletoric înscris în însăși substanța personajelor care evoluează în cadrul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sâni albi, coborând din ținuturi marmoreene, cu corpuri mlădioase, Îmbietoare, de culoarea petalelor de trandafir, Împrăștiind parfumuri, de liliac, levănțică, roze, Într-o muzică misterioasă a lirelor. Parnasienii abordează problema Îmbogățirii rimelor, (re)descoperă forme prozodice fixe din: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glossa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism, de feeric
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]