151 matches
-
argumentație falacioasă de proporții". Așadar prigoana lui I. D. Sîrbu din partea Isarlîkului, pe care, măcar în ceea ce-l privește, l-a intuit bine, n-a încetat nici post-mortem... Să nu pierdem din vedere că I. D. Sîrbu a fost și un critic sagace al vieții culturale din perioada totalitară. El a perceput între primii notele ei de tendențiozitate, conformism, mimetism care au dus la construirea la început a unei scări de valori ce reflecta în chip scandalos paradigma propagandei, apoi a uneia mixte
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
suit pe creste, dar nici nu m-a amestecat printre meduze moarte, pe nisip. N-am fost la modă, deci mi-am cruțat posibilitatea de a avea succesori. Presupun că vor fi atât de originali, încât numai un critic foarte sagace, va descoperi filiația. - Te-ai manifestat într-o multitudine de forme literare, cu mare talent, competență, acribie, cu o strălucire ce te situează în planul celor mai prestigioase spirite ale literelor românești din prezent. Ce legături crezi că există între
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
ca alții, vorbind și gesticulând la nivelul podelei bine lustruite... Mai târziu, la ieșire, observasem în carnet că asta venea imediat după Ignațiu de Loyola, iezuitul, și mi se păru că asta se potrivea oarecum cu ce spunea în general sagacele Pipoton... în carnet scria așa: că dacă vrei să trăiești mult și bine, ca la carte, atunci trebuia musai să ții mereu calea de mijloc... aurea mediocritas... nu ca Sfântul Pavel, care adora extremele, aruncând din gură tot ce era
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
de sub picioare." Din fericire, autoironia și luciditatea scapără când nu te mai aștepți, oxigenând textul. Sunt simptome și adjuvante ale rapidei maturizări. Ea e perceptibilă mai cu seamă în secvențele când, mai puțin preocupat de propriul sine, devine un observator sagace al celor ce se petrec în jur: Când suntem la un loc, rar se întâmplă să comunicăm într-o atmosferă de sacră (de ce sacră, mă rog?) prietenie. De cele mai multe ori ne înghiontim, ne zeflemisim, bârfim, ne certăm, ne suspectăm, ne
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
că spiritul îmi este viu și încă nu a obosit la vârsta când am ajuns ca să știu ce nu știu, conectat la o instrucție lipsită de compromisuri în descrierea unor realități, mai mult sau mai puțin vizibile, cu pătimașă și sagace aplecare spre trecut, am ocazia să nu mă îngrop în solitudine și anonimat, să sper că plusurile vor întrece minusurile și să înscriu „puncte” trainice pe tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sînt semne că Machiavelli ar fi știut greaca. După ce trecuse prin cărți, experiența de om al cetății va fi decisivă pentru el, un fel de catalizator al ideilor despre stat, de o luciditate care elimină orice urmă de utopie. Observatorul sagace al vieții politice se va bucura de prețuirea contemporanilor și după pierderea poziției de secretar al Florenței. Și el era mîndru de această considerație, cum se vede din corespondența cu unul dintre fiii săi. Machiavelli n-a strălucit ca literat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu o dată, Gelu Negrea îi convinge întâi pe ceilalți și abia la urmă, prin contagiune de idei, pe sine. Există, între personajele Dicționarului, unul care, literal, nu-și are corespondentul în opera lui Caragiale. E vorba despre Poetul romantic, obținut, sagace, printr-o perifrază categorială. Reproduc un pasaj, căruia îi alătur deconspirarea finală: Se insinuează cu finețe sugestia naturii schizoide a personalității scriitorului de factură romantică, însă identificarea geniului cu nebunia aparține tot fondului de Ťidei curenteť care domină mentalul colectiv
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
Descrierea de mai sus pune apăsat accentul pe factorul individual. Intim chiar. Inefabil. Soft. Or, experimentalismul se vrea a fi un concept acoperitor. Mai larg, cum arătam, decât postmodernismul. Hard. Incompatibilitatea e clară. Și, cu toate că Soviany încearcă să o rezolve sagace (plusând, în toate cele opt categorii, în direcția umanului, deci îmblânzind pe cât se poate rigorismul), ea rămâne până la capăt nimic altceva decât o incompatibilitate. Care se vede cel mai limpede în partea de analiză a cărții. Atunci când discută, poet cu
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
de Curtea-Veche, Radu Cernătescu avea de remontat un handicap consistent, pricinuit de delirantul studiu mai vechi al lui Vasile Lovinescu, de natură să compromită orice demers similar. Ferindu-se însă de judecățile globale ale înaintașului său, autorul Literaturii luciferice evită sagace capcana. El încearcă în schimb (și, cu anumite rezerve, chiar reușește) să stabilească o serie de filiații între câteva notabilități ale epocii și personajele romanului acestuia cu cifru. Cel mai interesant e sistemul rotativei princiare pe care o pune în
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
să asculte salvator respirația secretă ce anima trupul rece al zidurilor uitate, Constantin Blendea nu contenea să-și reprime orice aplecare spre paradă. Rămînea sever, fără emfază, deși îmbogățit din comuniunea cu vocile din frescele străvechi răsunînd acum, prin el, sagace emergente, din taina peretelui care le conținea, - în paraclisul bolniței de la Cozia, bunăoară. Asemenea izbînzi, de ordinul restaurării, omologate la nivelul celei mai riguroase calificări internaționale, Constantin Blendea le-a înscris firesc între achizițiile care aparțineau unui context european. În
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
De aceea, Singura cale amintește, aluvionar, de romanele anterioare ale lui Breban. Schimbând ce e de schimbat, destinul lui Dumitrescu e destul de asemănător cu acela al lui Grobei. Felul cum cucerește puținele femei din viața lui, felul cum le studiază sagace pentru a le abandona apoi cumva benign e deja clasic. Grete-Ligia și Elvira-Luiza sunt, în felul lor, varietăți de Lelia Crăiniceanu. (Ca să rămân doar la exemple din Bunavestire). Nu-i neapărat un defect, acesta. În definitiv, Nicolae Breban e un
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
dominată de prodigiosul Alexandru Macedon, i-a bîntuit curiozitatea lui Malraux, în anii săi tîrzii, - tocmai pentru că stîrnea, printre astuțiile investigative ale prozei contemporane, un duh de singular eres, anexîndu-și netemător cronologii și ipoteze docte. Așa îmi place să citesc, sagace eruptivă, exhortația memorialului de istorie, adunat în propunerile îndrăznelii creatoare, pe care, la rîndul său, o ilustra pregnant Mircea Spătaru. Suspinul patetic, al istoriei crunt îndurate, în carnea supliciaților, chinul prelung al martirilor trași pe roată, livrați deliciilor sanguinare ale
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
o facultate”. Dată fiind perioada pe care o are în vedere, cea a începuturilor regimului comunist în țara noastră, scriitorul își focalizează interesul asupra fenomenelor acestuia. O simpatie inițială e lesne contrariată de anomaliile de care nu doar un spirit sagace precum cel în cauză n-ar putea face abstracție. Niculae Gheran are prilejul a-și înmuia condeiul în chiar substanța noroioasă a realităților, asociate cu o incontinență propagandistică la fel de imundă. Idealiștii stîngii, care au visat o lume „perfectă”, au asistat
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
ad hoc (pp. 54 - 56). Surorile Olive, Ruth și Violet Butler sunt recompensate (29 decembrie 1892) cu o ghicitoare care le conține, într-o formă sau alta, și prenumele, și numele de familie. De exemplu butler, însemnând majordom, e echivalat sagace prin versurile „Întregul meu are-o paloare/ Din prea mult stat pe coridoare” (p. 98 ). Cu asemenea premise, e pe undeva firesc ca orice cuvânt al lui Carroll (chiar și atunci când nu e vorba de faimoasele cuvinte valiză) să creeze
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
feministă, textul Aurei Christi ridică o problemă pe cît de clasică pe atît de actuală: în ce măsură spiritele superioare au o doză inerentă de feminitate fecundă. Încă o dată, nici vorbă de slavă deșartă închinată feminismului ideologic, cititorul avînd parte de o sagace cercetare a temei în cauză. Constatînd că Proust, Rilke sau Nietzsche sînt autori a căror psihologie este prin excelență feminină, Aura Christi aduce un elogiu decent noțiunii de feminitate creatoare, repudiind totodată malițiozitățile curente pe seama sensului peiorativ pe care adjectivul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6318_a_7643]
-
masiv (605 p.), la origine teză de doctorat coordonată de profesorul Sorin Alexandrescu, apărut la Curtea Veche în 2011. Dacă, în anumite segmente ale sale, cum ar fi dandy-smul, subiectul ar putea clama o etică (vezi cazul Brummel și argumentația sagace dezvoltată de Adriana Babeți în studiul său exemplar despre mirajul atitudinilor), în privința esteticii lui sesizăm că o cristalizare nu s-a făcut încă, de aceea demersul de față e autocaracterizat ca având „o puternică dimensiune restitutiv-arheologică”. Câtă vreme putem face
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
linie și făcând o medie, ce rămâne, la capătul acestor ani, e cel puțin lăudabil. Sociologic vorbind, Un Cristian își câștigase deja un loc în orice panoramă cinstită a așanumitei generații douămii. (După știința mea, numai Paul Cernat a sesizat, sagace, asta.) La sfârșitul lui februarie însă, Un Cristian și-a oficializat, în sfârșit, poziția, publicând romanul Morții mă-tii. O carte sinceră, trepidantă și fragmentară, depunând mărturie despre celălalt versant, privat, al biografiei autorului. Copilăria și adolescența prelungită până în pragul
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
existențiale, profesionale, administrative, politice, sentimentale, sociale”, cum aflăm la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a interpretărilor teatrale): „Altminteri, eseistic și istoricoliterar nu stăm rău. Ba chiar stăm bine, de vreme ce, conform tradiției, mutații spectaculoase apar în lumea clasicilor cam o dată la una, două generații. În 1951 - 1952, segmentul Silvian Iosifescu (urmat apoi
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
Și dacă sîntem o Academie, trebuie să avem puterea de a gîndi lucrurile acestea mai de sus, de la altitudinea care este proprie nu numai cercetării aplicate, dar chiar situării noastre în cultură și istorie. Istoria, totdeauna actuală - sublinia un comentator sagace. Și, în sensul acesta, să nu uităm că Hegel scria despre Roma că prozaizează istoria. Eu cred că trebuie să-i menținem istoriei o flacără inatacabilă, dincolo de proza reușitei pragmatice. Și, iarăși, în sensul acesta trebuie să ne așezăm mai
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
revelatorii în ceea ce privește perioada interbelică, insuficient cunoscută, grație unor reticențe de ordin ideologic, estetic, biografic și moral. Epistola ce o transcriu aici, necunoscută până acum, se constituie într-o tulburătoare confesiune pe care poetul Nicolae Crevedia o face lui G. Călinescu, sagace observator al vieții literare românești. Un biograf conștiincios va constata, după lectura acestei ample scrisori, că Nicolae Crevedia nu a avut studii superioare, așa cum se afirmă în unele dicționare 1 și istorii literare, că a provocat și întreținut o infamă
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
tot ce poate fi mai facil. Până la personajele lui Alecsandri (de tipul Sandu Napoilă) ar mai rămâne un singur pas, extrem de compromițător sub raport estetic. Asta l-ar transforma pe Conkan într-un mediocru locvace. O altă cale (pe care, sagace, o adoptă și Bogdan-Alexandru Stănescu în articolul de care pomeneam) e cu adevărat subversivă, căci se referă la un întreg discurs (maximalist, cum i se spune cel mai adesea) pe care, pastișându-l discret, Conkan îl subminează. Pentru această a
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
membri se află Veterinara, viitoare iubită a lui Omar, Max-Dinte, mezelarul Pablo, Maradona, pisica Eleonor, bizara felină cu privire hipnotică etc. Lumea pestriță în care se trezește Omar (și în care sfârșește prin a se integra) e una a afaceriștilor sagaci, dar și cea în care el va reuși să-și îndeplinească visele de înavuțire; pe măsură însă ce scopurile sale materiale sunt atinse, Omar începe să-și piardă vederea. Glisarea repetată între lumea aceasta și cealaltă, lăsată în urmă la
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
Bibliografie de Ion Nistor. București, Editura Minerva, 1971, 310 pagini. (Arcade). Eseul la care face trimitere Dinu Pillat - Arghezi, poet nereligios, una dintre cele mai convingătoare înțelegeri și interpretări a poeziei filosofice a Magului de la Mărțișor, a fost inclus de sagacele critic în Teme. [Volumul 1]. [București], Editura Cartea Românească, [1971], p. 145-179. 5. Alexandru George - Marele Alpha. [București], Editura Cartea Românească, [1970], 197 pagini. 6. Pompiliu Constantinescu - Tudor Arghezi. București, Fundația pentru Literatură și Artă, 1940, 249 pagini. 7. Dumitru
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
Gh. Bogdan-Duică și impus, grație meritelor sale, de Sextil Pușcariu, au fost cercetate cu minuție și pasiune de Mircea Curticeanu, care, în anii grei ai comunismului, a restituit, în două tomuri 1, o parte esențială din opera învățatului transilvănean. Aceluiași sagace cercetător, dispărut prematur, i se datorează și un excelent tom epistolar 2, în care adună și adnotează corespondența primită de Ion Breazu de la plurivalentul creator, Lucian Blaga. Tânărul Ion Breazu, la propunerea argumentată a lui Sextil Pușcariu, urmează, în perioada
Începuturile literare ale lui Ion Breazu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5078_a_6403]
-
Făcând bună echipă cu Liviu Ciulei, Paul Cornea (p. 248) s-a opus cu temeritate indicațiilor lui Răutu însuși, refuzând s-o distribuie pe fiica lui Gheorghiu-Dej în filmul Valurile Dunării, în care aceasta ambiționa obținerea unui rol principal. Negociată sagace, aflăm, această opozițe a avut, în chip aproape neverosimil, succes și a consacrat, astfel, debutul cinematografic al Irinei Petrescu. Câți ar fi înțeles că gestul acesta trebuie făcut ? Și câți ar fi știut cum anume să-l facă ? Memorabilă e
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]