33 matches
-
cel mai mult Îmi plăcea că mi se făcea plata pe loc și oricum n-aveam de făcut altceva mai bun dacă tot mă hotărâsem să le țin tovărășie lui Andrei și Laur. Adevărul e că-i destul de bine plătită salahoria asta și munca asta de ocnaș. După mărimea diametrului și după cât de gros e În carne, costul manoperei unui tub variază Între 19 și 100 de lei. În ziua de azi, poate doar În mină se câștigă ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ban grămadă, câte zece ore pe zi În primele săptămâni și mai apoi câte cinșpe-șaișpe. Ortansa m-a ținut În permanență la curent cu idila lor Împletindu-se cum nu se poate mai fericit cu programul ăla de ocnă și salahoria aia Împuțită, care nu numai că n-o stresa, dar o vedeam radiind și Înflorind povestindu-mi cum Restoiu o ține consemnată cu ceasurile În fotoliu la el În birou, ca să se plimbe În jurul ei și ca să-i facă năstrușnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Eminescu: „Frate Ionică, chelbosului tichie de mărgăritar îi trebuie. Așa se întâmplă și cu mine. Boierii au hotărât să mă trimeată la Iași ca să-i reprezint la Serbările inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare. Altfel nu puteam să scap de salahoria gazetărească. Numai când mă gândesc la tine, la belferii de la Bolta Rece, simt că nu mai sunt singur pe lume, că odată și odată voi avea parte și de bucuria adevăratei prietenii. Cucoana Tinca, cred că nu se va supăra
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
o armonizează din nou... Cea mai puternică prezență când scriu e aroma cafelei, muzica de Bach și de Mahler, de care sunt dependentă, atmosfera biroului meu, plin de cărți. E un stil de viață. Dar e multă muncă, solitudine creatoare, salahorie, așteptare, chiar pândă. A.B.Ce e inspirația? Inspirația e un animal rar, care vine când vrea el și care fuge repede, lăsându-te în suferință atunci când l-ai ratat. A.B.Ce faci când nu ai inspirație? Râd mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a Editurii Minerva, a depus, foarte mulți ani, o muncă impresionantă, răspunzând de numeroase ediții în seria de Opere precum și de altele în cadrul colecției Biblioteca pentru toți. Dar, mai ales, s-a dedicat, cu prioritate, editării lui Eminescu. Despre această salahorie (cuvântul nu este deplasat) vorbește domnia sa în Eminescu Orizonturi succesive (Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2006), referindu-se la "bucuriile de editor", care "cu câteva decenii în urmă", când tehnica editării urma "canonul tradițional" adică "nu pur și simplu copiere, ci transcriere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și greu la deal.” (Vezi tot acolo, p. 241; editoarea de azi transcrie vacanță când se vede clar vacanțe) Fragmentul al treilea sare, tot pentru a demonstra povara ziaristicii, la o scrisoare din septembrie 1882: „ Ei, dac-ai ști cum salahoria asta în care petrec împreunată cu boală și mizerie mă apasă și mă fac să devin incapabil de-a voi ceva, ai înțelege și m-ai ierta.” (Eadem, p.370). Cuvintele subliniate de noi lipsesc, rămânând enunțul în sine. Scrisoarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mica și unica mea Veronicuță, sunt strivit. Nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc.” (Eadem, p. 217-218) Colajul se încheie cu o frază care a făcut epocă, fiind reluată ca un laitmotiv de toți cei care au discutat „salahoria” lui Eminescu la „Timpul” (și celelalte fragmente au fost destul de des reluate). Redăm contextul subliniind ce s-a omis, ca să se vadă cum se poate face și rămâne text tragic dintr-o înșiruire de imagini și metafore vesele: „Dac-aș
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acestui colaj publicat în 1890 în revista „Arhiva” s-a făcut oarecum întâmplător, autorul urmărind vag dilema lui Eminescu „cercul vicios al ziaristicii” sau „iubirea casnică” dar tăindu-i baza, punerea în ecuație, iar apoi căutând expresii „proletare” precum muncă, salahorie etc. (putea alege și altele, Eminescu se compară chiar cu „uvrierii apusului” undeva) rotunjind oarecum mărturisirea de la cei „șase ani” (cât a lucrat poetul la „Timpul” până în 1882) la „opt ani” ( unde se include și activitatea de ziarist de la „Curierul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]