3,203 matches
-
zi praful citadin amestecat cu arșița caniculei și zgomotul complex. Anul trecut, în Domenii, ca aproape peste tot pe arterele Bucureștiului, asfaltările în campanii intense, degajând duhoare de bitum încins, au ras încă de prin mai frunzișul arborilor abia înfloriți. Salcâmi și tei și splendide sosii de vanilia s-au scorojit scuturându-se masiv. Toamna i-a surprins în dramatică goliciune, lăsând prin răriș să se vadă peticele din asfalt. în primăvara asta, spectacolul s-a reluat pe porțiunile rămase, dar
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
din secvențe cu statutul de capitol, care pot fi citite, cu aceeași savoare, și separat. Sînt povestioare scurte, comunicînd între ele doar prin numele personajelor, similare celor publicate de Dan Lungu în Proză cu amănuntul. Ca orice lume mică, Strada Salcîmilor e în același timp banală și interesantă. E un eșantion din realitatea cu care ne învecinăm cotidian, un spațiu pe care-l traversăm cel mai adesea indiferenți, ca pe orice spațiu cunoscut și anost. Raiul găinilor se citește însă cu
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
uită pe geam. O vede pe Milica, personajul din capitolul întîi care intrase - prima de pe stradă - în casa colonelului. A avut ce povesti după, în mai multe variante. Dar asta în capitolul întîi. Oricum, zvonul e legea suverană pe Strada Salcîmilor. Acum Milica intră la madam Covalciuc. Probabil ca să-și bage nasul în chestia cu rîmele, a căror poveste cititorul o află un capitol mai devreme, istorisită la "Tractorul șifonat" de Relu Covalciuc, care tocmai a avut un vis premonitoriu. Aproape
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
prelevează eșantioane comportamentale, periferia e spațiul privilegiat care permite acest lucru, pentru că totul se vede aici în formule îngroșate. Iar marginea nu e strict una geografică, de oraș provincial, ci, într-un anume sens, și una istorică. Povestioarele de pe Strada Salcîmilor se lasă imediat situate în timp prin detalii ușor de recunoscut: sîntem în perioada de acum, în anii pe care-i trăim, anii tranziției, dar care mai ales sînt anii de după comunism. Prin aceasta o periferie temporală capabilă să vorbească
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
cîteva secvențe vorbesc despre - citez - "frumusețea vieții în anii comunismului". Formularea are, neîndoielnic, o nuanță ironică, dar, dincolo de aceasta, ea trădează o realitate mai adîncă: nostalgia față de ce a fost ține de mitologia firească a oricărui rai domestic. Și Strada Salcîmilor e un rai domestic. Cu tot derizoriul și cu tot fantasticul unei asemenea statut.
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
Inteligent, autorul și-a oferit un alibi: el deschide larg gura străzii, a României în mic, invitându-ne să ne aplecăm și să studiem lichidul tulbure ce clipocește acolo, substanța secretată de nostalgiile ceaușiste și resentimentul față de învârtiții tranziției. Strada Salcâmilor apare astfel ca o rețea de fire invizibile trase din ghemul mentalului colectiv în toate direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar a înlocui o galerie de personaje cu un stup forfotitor de zvonistică și
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
îl caracterizează, nolens-volens, pe autor. Fără a confunda cele două instanțe, ar fi totuși o indulgență excesivă să ștergem orice responsabilitate din dreptul prozatorului cu numele trecut pe copertă. Am notat resursele de umor și expresivitate ale oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se așeza în fața ferestrei ca în fața televizorului. Sau, mai corect, în fața televizorului ca în fața ferestrei, pentru că în această ordine se întâmplaseră lucrurile. Fereastra fusese înaintea televizorului
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
trăit mai mult, nu se știe de nu ajungea în închisoare ori ar fi fost ostracizat pentru ,atitudine mic-burgheză, dușmănoasă statului socialist". Dicționarul Enciclopedic Român din 1966 îl menționează totuși, deși se scrie că romanele sale (Femei, Accidentul, Orașul cu salcâmi) sunt ,psihologizante" (nu era bine!), dar dramaturgia este lăudată (Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră) pentru că ,relevă setea de puritate a oamenilor în cadrul societății burgheze"... ,satirizează moravurile marii burghezii afaceriste" etc. Sub o asemenea încărcătură, dacă nu
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
rugă și frig s-ar zice că vântul husit s-a scurs printre brusturi de mit așa cum a fost cu degetele înroșite de veghe răsfoiești până-n zori un infoliu din filele lui cad aztecii unul câte unul flacăra lămpii incendiază salcâmii din umbra veacului încă puțin și orizontul din alge te doare palid e și rămurișul cu zodii de rășină și alabastru acum întâmplarea deschide fereastra și avalanșa de-aramă intră în orașul asediat de heralzi o ploaie de slove-n
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
explodează în petecul/ pântecul verde din fața blocului cu treisprezece etaje- treisprezece istorii ale nimănui. Aprilie a fluturat pe la tâmplele noastre ca o foaie de hărtie velină rătăcită de bunul Dumnezeu , școlar în clasa I. În curând vor exploda în floare salcâmii și teii din orașul Craiova, pe când sufletul de poet vetust și romantic, va duce resemnat la ghenă rămășițele cinei de taină și rochia de nuntă a Mariei Magdalena, după care, fericit ca oul de cuc oploșit în cuiburi străine, o
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
ce se văd pe ecran sunt întâmplări de jurnal, scufundarea Titanicului, războiul cu burii, emoția spectatorului era intensă, obișnuința nu se instalase: "Ieșim cu felinarele în stradă,/ lacrimi ne curg într-una pe față./ Nimeni nu vorbește pe drum./ Florile salcâmului sunt stele de ghiață." Când adolescentul ia cunoștință de marea pictură a lumii, nu se oprește la Rafael Sanzio, la Da Vinci, alegerea îi este Vameșul, pictor ambiguu situat între kitsch și geniu. Și în poemele primelor decenii lumea de
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
și viața de minune tainic ne vorbesc doar flacăra euharistică și cerul din cireșul de mai din care îngerul împarte copiilor cireșe. Tapiserie cu porți Porțile: dincolo de ele stivă de lemne și laptele în vasul cărămiziu și liziera pădurii de salcîm. Din lumina-i verde, crudă, caldă crește un mereu același schit sub ploaia de stele care plouă în sus. Poarta cea albă, prin ea am privit prima oară caii și floarea de basilicum, mică, aproape o aripă de flutur și
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
F., a cărei profesiune devenise așteptarea. Inginerul și locotenentul distrug ce mai rămăsese din această legendă întemeietoare a locului. Degradarea provinciei fericite se vede și din bătălia vegetală ce se desfășoară tacit și dezastruos: via sălbăticită este treptat înlocuită de salcâmi, de tufele de liliac și de regina-nopții. Vladia, patria șampaniei interbelice, devine o provincie sterilă, pe măsură ce-și pierde toate iluziile și secretele. Transportul de vin din Vladia spre Comana, făcut pe ascuns, se dovedește și el o mistificare
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
Mi-a fost dor de dumneavoastră, ne-a mărturisit poetul. Mi-a fost dor de vechea catedrală, de Prutul căruia i-am închinat un poem: ,, Când coboară Prutul dintre munți/ și ajunge-n Cernăuți,/ El întreabă florile de tei/ și salcâmii/ Unde, Doamne, sunt românii mei?/ Unde sunt românii?”. Impregnată de efuziuni lirice este tableta Doar o firavă frunză verde..., chemându-ne să visăm ,,cu ochii deschiși, la timpurile când strămoșii noștri străbăteau pe jos zeci de kilometri, cu desagii în
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
ICR New York organizează micro-turneul în SUA și Canada al Cvartetului Emil Bîzgă, ce o are ca invitată pe actrița Daniela Tocări, cu concertul de jazz și poezie “Acacia Flower” / “Floarea de salcâm”. Un prim concert va avea loc la cunoscutul club DROM din East Village, New York, pe baza parteneriatului cu ICR New York, în data de 27 iunie 2014, ora 19.15. Un al doilea concert, organizat în colaborare cu Communauté Moldave du
EMIL BIZGA QUARTET amp; DANIELA TOCARI în New York [Corola-blog/BlogPost/93930_a_95222]
-
învins oboseala, cu Giotto, cum poți sub stelele lui doar un sfert de ceas să fii, un arab la Mecca. Iar pe drum, m-am tratat cu maci, în vagonul de clasa doua, ca pentru sfinți, și cu soc și salcâmi înfloriți, împotriva unei evlavii, prin ferestre... Pieton din nou la Veneția, m-am crezut în al nouălea cer, pe apă - atât, aici: șlefuim cristale pe poduri și pe subt poduri din mințile noastre inimi, cât ne mai țin piloții structurilor
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
într-un fel de mazurcă... Eu spuneam: pilaf. El răspundea: pilaf! Voiam să-l fac praf (din punct de vedere i-iliric), încît am continuat turuiala: pafta, musaca, iaurt, kefir (nu mă lăsau ienicerii și spahiii să mai respir) cacealma, salcîm, sacîz, cerdac (voiam să-i vin neapărat de hac) sarma, ceauș, caldarîm (dovedeam a mă trage din Rîm) sipet, sarailie, chilipir (mă trezeam recitînd din Shakespeare) haihui, haimana, hamal (ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era bairam poetic
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
de la un cap la altul, sărind dulce și periculos peste tampoane. Cred că lectura a fost continuată, o dată cu construirea colibei de către R. C., într-o colibă pe care mi-am construit-o și eu, cu mîinile mele, din crengi de salcîm. Rostul meu, practic, era să păzesc tomatele enorme, strălucitoare, de găinile care le ciupeau ciuruindu-le. Mă văd tot pe burtă, la gura colibei, citind și aruncînd, din cînd în cînd, priviri strașnice găinilor. Acum îmi dau seama că lecturile
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
în necesară recluziune, la Socola, îl văd, o secundă, în curtea stabilimentului pe autorul autoportretului. În lejerul halat-uniformă... Tot acolo, altă dată, într-o toamnă mai umană, la braț cu minunatul pictor Craiu și culegînd amîndoi, pe alee, păstăi de salcîm căzute, decorative substitute ale curmalelor la care nici visînd nu puteam gîndi. Repere, ele păstăile, ale unor campanii obștești din a căror liber consimțită muncă patriotică urma să fie stors nu știu ce ulei. Vîndut apoi, profitabil, de statul socialist, îmbuibaților capitaliști
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
preocuparea de căpătâi a tânărului scriitor fiind aceea de a nu se implica în text. Tocmai atunci când scriitorul își propune să demonstreze ceva, valoarea literară scade dramatic. Într-una din povestirile neselectate pentru „Întâlnirea din Pământuri", Nilă se suie în salcâm și, de acolo, dă drumul unei rotile de plug să omoare pe câinele Duțulache, care nu-i fusese de ajutor într-o bătaie cu un oarecare; după o săptămână de la întoarcerea lui Gheorghe de la București, tatăl, în culmea revoltei că
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
lumina lunii mă dezvelește un pictor stă pe dig și schițează portrete numele lui în tăcerea care se strânge prin obraz respiră o puzderie de fructe marea se-adună într-o batistă șifonată și plânge Mă duce gândul la un salcâm praful în care îmi înmuiam rochia și ochii câteodată gâștele sălbatice ale creierului furau copiii din pântecele fructifer al apei trupurile îngreuiate de lacrimile morții numai eu alergam să-ți prind umărul să mă țin de el împăcată ca de
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
care bărbatul șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată puberă, s-a sumețit cu sabia ninja să curețe lumea de ,fiare" și-a-nceput chiar cu cel cu vărguța din curtea pitită-ntre blocuri și între salcîmi: numai steaua din cer l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd prin amiază, veselul domnului avorton. și vîntul îl aud. ager, coapse curbe-ncordînd ca arcuri regale, ori, firea pierzîndu-și, fecundînd crinii galbeni. și ploaia despicînd
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva lăstarilor pentru leacuri băbești, noaptea,-n tăcerea somnoroaselor vii. invocație turturică din cîmpiile neantului, te întorci în jurul uguitului tău prin salcîmii pe care i-am botezat Philemon și Baucis în răspărul fascismului iubirii dintr-o altă viață. ca și acum era lumină și vînt. ca și acum îmi puneam fața pe geamurile aburite și apoi comparam amprentele ei ca să mă recunosc
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
va fi bine e o lumină piezișă pe lucruri de la cel mare la cel mic. s-ar spune că-mi cercetează fața dar despre cele ce află nu-mi spune nimic. afară puberii accelerează lacom închis în inimă ornicul. dintre salcîmi răsare curînd întunericul. va fi noapte va fi bine în cap lumea veghează. c-o dăltiță fină de oțel, s-o sculpteze mîna visează.) sînt unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de cuțit. inima ca o limbă
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
și rîs și lătrături de cîini pe sub geamuri, sigur mi s-a părut. sigur erau doar imagini pe care mintea mea le-a păstrat dintr-un bulgăr de gheață topit și scurs în pămînt. nimeni, nimic nu mai este după salcîmi. doar întuneric boțit în roci ascuțite și oarbe. și dacă dumnezeu ar exista, în liniștea fără fisură i-aș auzi chiar și șoapta. iar dacă totuși există dar nu mă strigă pe nume, ale cui sînt mîinile palide? și fața
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]