143 matches
-
la palatul Elisabeta din București, pus la dispoziția lor prin decizie parlamentară. Copiii regelui Mihai : Atât Elena cât și Irina au fii și fiice. Sofia, a cărei căsătorie nu a fost aprobată de tatăl ei, are o fiică. Potrivit legii salice de succesiune, cu valabilitate în ultima constituție democratică a regatului România, cea din 1923, la moartea regelui Mihai (presupunând că nu mai are băieți), în absența schimbării constituției, care ar necesita restaurarea monarhiei, succesiunea revine familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful acesteia
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
cu titlurile de "Principesa Moștenitoare a României" și de "Custode al Coroanei României". Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe la aplicarea legii salice de succesiune. La 10 mai 2011, pe fondul unor procese în Germania referitoare la fostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, dar si a temerii, conform unora, privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române, Mihai
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
În prezent există două succesiuni la tronul României: cea după legea salică (o lege a francilor din secolul al VI-lea, ale cărei principii au fost introduse în constituțiile României de dinainte de 1952, principii respectate în general în estul creștin-ortodox ), și cea după principiul primogeniturii cognatice cu preferință masculină. Conform principiului legii
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
o lege a francilor din secolul al VI-lea, ale cărei principii au fost introduse în constituțiile României de dinainte de 1952, principii respectate în general în estul creștin-ortodox ), și cea după principiul primogeniturii cognatice cu preferință masculină. Conform principiului legii salice din ultima constituție democratică în vigoare în perioada monarhiei din România, cea din 1923, au dreptul de succesiune la tron doar descendenții de sex masculin pe linie masculină. Astfel, ordinea de succesiune la tronul României după Regele Mihai I este
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
comparație cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să o înlocuiască. Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut Parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și Parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe la aplicarea legii salice de succesiune, pentru a permite și femeilor să domnească, în acord cu legile Uniunii Europene, în special Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și cu noile valori ale societății românești. Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul unei persoane
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
timp de 6 luni, în cadrul acordării însemnelor laice ale demnității primite, să dăruiască pe ierarhii investiți. Prin concordatul de la Worms se pune capăt sistemului de sprijinire a regalității germane pe instituția bisericească catolică imperială, care existase pe parcursul dinastiilor ottoniene și salice. Puterea papală se despărțea semnificativ în Sfântul Imperiu Roman de cea a împăratului romano-german, devenind pentru următoarele două secole, o putere de prim rang în Europa de Vest și Europa Centrală. Scaunul Papal a încheiat ulterior înțelegeri asemănătoare celei de la Worms cu
Concordatul de la Worms () [Corola-website/Science/319436_a_320765]
-
la Paris la 2 octombrie 1931, Alfonso Carlos în vârstă de 82 de ani a devenit pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței. Deoarce mulți carliști credeau că moștenitorul prezumptiv al lui Alfonso Carlos, potrivit Legii Salice, detonatul rege Alfonso al XIII-lea al Spaniei, nu deține principiile tradiționale, Alfonso Carlos l-a desemnat ca succesor al mișcării carliste pe nepotul soției sale, Prințul Xavier de Bourbon-Parma. Când a izbucnit Războiul Civil Spaniol, Alfonso Carlos și-a
Alfonso Carlos, Duce de San Jaime () [Corola-website/Science/322159_a_323488]
-
Marii Britanii începând cu George al II-lea sunt descendenții lui Georg Wilhelm. În 1689, Julius Franz, Duce de Saxa-Lauenburg a murit fără să aibă moștenitori pe linie masculină, el avea doar două fiice: Anna și Maria. În ducat acționa Legea Salică însă ducele a decis s-o nominalizeze pe fiica cea mare moștenitoare și să proclame legile care ar fi permis și succesiunea ducatului pe linie feminină. Aceastră inovație nu a fost acceptată de membrii seniori ai dinastiei, care erau ceilalți
Georg Wilhelm, Duce de Brunswick-Lüneburg () [Corola-website/Science/334801_a_336130]
-
e molli l'aure dolci del suolo natal! Del Giordano le rive saluta, di Sionne le torri atterrate. O mia Patria, sì bella e perduta! O membranza sì cara e fatal! Arpa d'or dei fatidici vati, perché muta dal salice pendi? Le memorie del petto riaccendi, ci favella del tempo che fu! O simile di Solima ai fati, traggi un suono di crudo lamento; o t'ispiri il Signore un concento che ne infonda al patire virtù al patire virtù
Nabucco () [Corola-website/Science/307613_a_308942]
-
1312, la solicitarea regelui. După moartea lui Filip IV în 1314, cei trei fii ai săi i-au urmat la tron, dar au murit toți înainte de a lasă un moștenitor. Astfel, a luat sfârșit Dinastia Capețienilor în 1328. Conform Lex Salica a lui Clovis I, care permitea doar bărbaților să urce la tron, vărul lui Carol IV, Filip al VI-lea al Franței din Casă de Valois a devenit rege. Regele Angliei, Eduard III, a cerut și el coroana Franței, fiind
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
a Prusiei, Prințesa Augusta a Prusiei, Ducesa de Anhalt-Dessau, Prințesa Wilhelm a Prusiei, Elisabeth de Brandenburg-Schwedt, Prințesa Louise a Prusiei și Prințesa Radziwill. După decesul regelui William al IV-lea al Marii Britanii și ascensiunea reginei Victoria pe tron, din cauza legii salice care nu permitea ca tronul Hanovrei să fie condus de o femeie, Ducele de Cumberland a succedat la tronul Hanovrei ca Ernst August I iar Prințul George a devenit prinț moștenitor al Hanovrei. Ca descendent pe linie masculină a lui
George al V-lea de Hanovra () [Corola-website/Science/321521_a_322850]
-
înfrunta forțele naturii și animalele sălbatice, și pentru a-și procura cele necesare pentru a putea supraviețui. Istoric au existat mai multe sisteme legale de transmitere a moștenirii, de la sistemul gavelking din Anglia unde doar bărbații puteau moșteni, conform legii salice sau la sisteme de succesiune matrilineală în care femeile sunt în ultima parte a sistemului succesoral. Alte practici includ că primul născut moștenește toate bunurile, de cele mai multe ori băiatul cel mai mare sau ultima progenitură, caz în care totul este
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică cu Maria de Geldern, fiică a contelui Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg, care a devenit moștenitoare a posesiunilor tatălui ei: Jülich, Berg și Comitatul de Ravensberg, fapt care, în conformitate cu Legea Salică din Sfântul Imperiu Roman a cauzat proprietății să treacă soțului unei moștenitoare (femeile nu puteau deține proprietăți decât printr-un soț sau un tutore). Odată ce tatăl ei a murit în 1521, ducii de Jülich-Berg s-au stins, iar moșia a
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
III de armată. Dimpotrivă, el a trimis brigadă „Piret” (disponibilă) spre poziția, în opinia sa periclitată, de pe Sommacampagna, consolidând rămășițele învinse ale brigăzii „Simbschen”, unde 1200 de soldați se îngropaseră într-un șanț de-a lungul localităților Sân Giorgio și Salice. Această manevră avea să joace un rol decisiv pentru victoria de la Custoza din a doua zi. Pentru intervenția să în Bătălia de la Custoza, a fost decorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Maria Terezia. La data de 28 iulie al
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
majordomul ei și poetul curții, Jean Meschinot, despre care se crede că a învățat-o dansul, cântecul și muzica. În acea perioadă, legea succesiunii nu era clară, însă înainte de Războiul breton de succesiune a funcționat în principal aproximativ ca Legea Salică; femeile puteau moșteni doar dacă linia masculină era stinsă. Tratatul de la Guérande din 1365 a stabilit că în absența unui moștenitor masculin din Casa de Montfort, moștenitoarea Ioana de Penthièvre ar fi succedat. Atunci când Anne s-a născut, tatăl ei
Anne de Bretania () [Corola-website/Science/317480_a_318809]
-
al IV-lea a confiscat ducatul de Aquitaine și regiunea Ponthieu. Eduard emite pretenții la tronul Franței susținând că este singurul descendent masculin al regelui Filip al IV-lea, care era bunicul său pe linie maternă. Francezii au invocat Legea Salică de succesiune și au respins revendicarea regelui Angliei numindu-l moștenitor pe nepotul regelui Franței, Filip al VI-lea, care a domnit între anii 1328-1350. Eduard începe războiul împotriva Franței și își construiește alianțe. În 1338, Ludovic al IV-lea
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
Burbon. Maria a devenit regină-regentă pe 29 septembrie 1833, după ce fiica sa Isabela, care avea pe atunci trei ani, a fost proclamată regină în urma morții regelui. Regina Isabela a moștenit tronul pentru că Ferdinand a convins Curțile ("Cortes") să elimine Legea salică, introdusă de Burboni la începutul secolului al XVIII-lea și să restabilească vechea modalitate de succesiune în Spania. Fratele lui Ferdinand, Carol, pretendent la tron, a luptat timp de șapte ani, pe când Isabela era minoră. Susținătorii lui Carol erau cunoscuți
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
botezat în rit niceean de către episcopul Remigius de Reims. A încurajat amestecul francilor cu populația locală galo-romană și a încheiat o alianță între conducătorii Regatului Franc și ulterior ai Sfântului Imperiu Roman, cu papalitatea. Prin codul său de legi, Lex Salica, Clovis nu a permis accesul femeilor la tron, asigurând continuitatea succesiunii Merovingienilor și a succesorilor lor. Cu acordul împăratului Anastasie și al burgunzilor, Clovis se angajează în confruntarea finală cu vizigoții pe care-i înfrânge la Vouillé (507) și a
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
5 ianuarie 1477. Înainte de încoronarea sa ca rege al romanilor în 1486, Maximilian a decis să asigure moștenirea burgundă, familiei sale, Casa de Habsburg, cu orice preț. Ducatul de Burgundia era de asemenea revendicat de coroana franceză sub pretextul Legii Salice, regele Ludovic al XI-lea al Franței contestând viguros pretenția Habsburgilor la moștenirea burgundă. Maximilian s-a angajat în apărarea teritoriilor soției sale de un atac al lui Ludovic al XI-lea și a învins forțele franceze în Bătălia de
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
două țări și a conflictelor recente. S-a optat așadar pentru un candidat francez, contele de Valois - unchi al defunctului rege - încoronat la Reims ca Filip al VI-lea. Alegerea a fost justificată prin invocarea, pentru prima oară, a legii salice, care excludea transmiterea drepturilor dinastice pe linie maternă - cazul lui Eduard al III-lea, a cărui mamă Isabela era sora ultimului rege capețian. După câțiva ani de negocieri și tatonări, în cursul cărora Eduard l-a recunoscut pe Filip drept
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
până la abolirea monarhiei în 1973. Monarhia grecească a fost abolită și înlocuită cu Republica Elenă. Pavlos a fost numit Principe Moștenitor al Greciei și Custodele Coroanei de la nașterea sa, rămânând cu această titulatură pe perioada domniei tatălui său. Datorită legii salice, Pavlos este membru al Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg fiind o ramură al Casei de Oldenburg. Deoarece a ajunge la maturitate, el a trăit în New York și Londra, lucrează ca un consultant de investiții.
Pavlos, Prinț Moștenitor al Greciei () [Corola-website/Science/334490_a_335819]
-
fiu, Frederick i-a urmat la tron. Frederick a avut doua mariaje însă nici un copil. O criză de succesiune a apărut pentru că Frederick domnea atât în Danemarca cât și în Schleswig-Holstein iar regulile la succesiune erau diferite. În Holstein legea salică interzicea ca moștenirea să se facă pe linie feminină în timp ce în Danemarca nu exista o astfel de restricție. Holstein fiind predominant german și-a proclamat independența. În 1852 marile puteri s-au întâlnit la Londra pentru a discuta succesiunea daneză
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
simpaticul bătrânel Rosental când avea dureri de măsela?) denigreze puterea regală? erau: Trebuie să recunosc, în ce mă privește, că nu am fost La Doi lei, de confecții, unul de fierărie și obiecte casnice, adeptul unei regalități sclave a legii Salice (dar asta e altă Dermata de încălțăminte precum și un Magazin Universal în poveste). special cu mercerie. Foarte bine plasat, la intrarea în piață, Blaga nu din convingeri antiregaliste, ci pentru a pregăti încât toți țăranii ce veneau la târg, treceau
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
bietului rege nebun”, în 1423, Henric al V-lea „Plantagenetul” se încoronează rege al Franței la Nôtre-Dame de Paris. Din punct de vedere juridic, acest act este nul, deoarece încalcă regulamentele succesorale franceze din 1322 și 1328, cât și legea salică devenită izvor formal de drept în materie succesorală în secolul anterior. Această stare de fapt a încetat în 1429, când Carol de Valois, rege neîncoronat al Franței, a devenit Carol al VII-lea (1422-1461) fiind încoronat la Reims. În anul
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
rămas șeful de stat al Luxemburgului, cu titlul de mare duce al Luxemburgului până în 1890. La moartea lui Wilhelm al III-lea, tronul Olandei a revenit fiicei sale, Wilhelmina, iar Luxemburg (pe tronul căruia nu puteau stă femei (conform Legeii Salice) i-a fost acordat lui Adolph de Nassau-Weilburg. Luxemburg a fost invadat și ocupat de Imperiul German în timpul primului război mondial și de către Germania nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1942, Luxemburgul a fost oficial anexat de
Istoria Luxemburgului () [Corola-website/Science/336790_a_338119]