143 matches
-
o mie de ani stema orașului Paris (o corabie pe valuri), Fluctuat nec mergitur (" Se clatină, dar nu se scufundă"). Îi invităm pe cititori să testeze validitatea aserțiunii noastre prin filtrul rațiunii și sensibilității proprii. NOTE 1. "Legea salică" (< Lex Salica) face trimitere, cel puțin etimologic, la Francii salieni. Aceștia erau un trib germanic și aveau statutul de foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II, Roma le cedează francilor salieni un teritoriu din nord-nord-estul Galliei romane cuprins între
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II, Roma le cedează francilor salieni un teritoriu din nord-nord-estul Galliei romane cuprins între rîurile Meuse și Scheld (aproximativ Belgia flamandă de azi). În secolul V, aceștia cuceresc toată Gallia. "Legea salică", cea mai importantă lege teutonică (lex barbarorum), excludea succesiunea la tron pe linie femeiască. În Franța, sub Capețieni, legea nu a fost invocată pentru simplul motiv că toți dinaștii au fost masculi pînă în 1328 cînd, după moartea lui Filip
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
1328 cînd, după moartea lui Filip IV cel Frumos și a celor patru fii ai săi (Ludovic X, Ioan I, Filip V și Carol IV; Isabela, cel de-al treilea copil al lui Filip IV, fiind exclusă prin aplicarea "legii salice"), s-a urcat pe tron Filip VI din Casa de Valois. În Anglia, Țările Scandinave și Regatul Neapolelui sub dinastia de Anjou (1266-1442) "legea salică" nu a funcționat. De altfel, principala cauză politică a Războiului de 100 de ani s-
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Isabela, cel de-al treilea copil al lui Filip IV, fiind exclusă prin aplicarea "legii salice"), s-a urcat pe tron Filip VI din Casa de Valois. În Anglia, Țările Scandinave și Regatul Neapolelui sub dinastia de Anjou (1266-1442) "legea salică" nu a funcționat. De altfel, principala cauză politică a Războiului de 100 de ani s-a datorat aplicării "legii salice" în Franța și a non-aplicării ei în Anglia (v. vol. 1). În 1593, Franța a invocat legea pentru a exclude
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
tron Filip VI din Casa de Valois. În Anglia, Țările Scandinave și Regatul Neapolelui sub dinastia de Anjou (1266-1442) "legea salică" nu a funcționat. De altfel, principala cauză politică a Războiului de 100 de ani s-a datorat aplicării "legii salice" în Franța și a non-aplicării ei în Anglia (v. vol. 1). În 1593, Franța a invocat legea pentru a exclude candidatura la tron a Infantei Isabel, soția lui Filip II al Spaniei și nepoată de fiu a lui Henric II
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ei în Anglia (v. vol. 1). În 1593, Franța a invocat legea pentru a exclude candidatura la tron a Infantei Isabel, soția lui Filip II al Spaniei și nepoată de fiu a lui Henric II al Franței. În Spania, "legea salică" a devenit operațională în 1713 cînd Filip V (din dinastia franceză de Bourbon) a emis decretul Auto Acordado. Dimpotrivă, în Egiptul faraonic caracterul matriarhal al Casei regale era caracteristic, moștenirea regatului făcîndu-se pe linie femeiască, acestea devenind "regi" și "faraoni
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
al lat. equa; în nordul Franței, locul termenului lat. equa l-a luat lat. iumentum (de unde vine fr. jument), care și-a schimbat sensul de „vită de povară“ în cel de „iapă“, sens atestat încă din secolul 6 în Lex Salica. Răspândirea noului cuvânt în mediul cultural francez din nordul Franței se poate explica prin folosirea cu precădere a iepei, mai supusă prin natura ei, la transportul unor obiecte grele. Urme ale lat. equa se păstrează în nordul Franței (unde a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
moștenitor era un prilej de bucurie. Continuitatea dinastiilor era asigurată, iar prin căsătorii îndelung analizate se asigurau alianțe. În cazul nașterii unei fete, lucrurile nu mai erau atât de simple. În unele țări, precum Franța, era încă în vigoare legea salică, iar aceasta interzicea femeilor să preia tronul. Cu toate acestea, regele Gustav nu s-a arătat dezamăgit de venirea pe lume a unei moștenitoare și a declarat că fiica lui cu siguranță va fi foarte inteligentă, dacă a reușit, chiar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să desfacă mariajele monarhilor care nu aveau urmași. În eventualitatea unei astfel de decizii, Ana ar fi fost returnată Spaniei, sau, într-un caz mai fericit, ar fi fost trimisă să guverneze Olanda Spaniolă (Belgia de azi, n.n.). în conformitate cu Legea Salică, regina căpătase autoritate absolută, datorită nașterii moștenitorului tronului, și putea acționa ca regentă la moartea soțului său. De această poziție beneficiase atât mama lui Ludovic al XIII-lea, Maria de Medicis, cât și autoritara și intriganta Caterina de Medicis, bunica
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
chiar de unul dintre contemporani, cardinalul Richelieu:„a acceptat să se alăture conspirațiilor pentru că îi lipsea voința și s-a târât afară din ele pentru că îi lipsea curajul“. Deoarece ducele nu avea decât fete, intra și el sub incidența legii salice. Astfel, exista posibilitatea ca, în eventualitatea morții lui Ludovic al XIII-lea și a ducelui de Orlèans, Franța să fie guvernată de următorii pretendenți la tron: prințul de Condé și cei doi fii ai săi, ducele Enghien și prințul de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ereditare și patrimoniale. În Galia francă, suveranul este un șef militar a cărui putere nu face nici un fel de distincție între stat, persoana sa și bunurile sale. Iată de ce, la moartea sa, regatul se vede împărțit între copii, conform legii salice. Pentru a-și asigura sieși și curții sale subzistența, regele trece de la o villa la alta, însoțit de garda sa personală și de aceia dintre fideli care au în grijă palatul: funcționarii și înalții ofițeri între care nu există încă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
erau, pe de altă parte, prea puțin numeroși pentru a împiedica presupunînd că și-ar fi dorit-o ca latina și limbile vulgare derivate din latină să se impună în fața populației. Legile înseși barbare, precum Codul lui Euric sau Legea Salică, influențate inițial de dreptul roman, vor fi redactate în limba învinșilor. Într-o altă ordine de idei, toate părțile fostului Imperiu de Apus nu au suferit în mod egal și la fel de puternic efectele invaziilor și migrațiilor barbare. În Italia, unde
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dorințele clericilor. Unii dintre aceștia, entuziasmați de atitudinea noului împărat care, încă mai mult decît Carolce Mare, întrupează unitatea lumii creștine occidentale, vor ntrge chiar și mai departe. Arhiepiscopul de Lyon, Agobard, va cere o totală "francizare" prin aplicarea legii salice france întregimi Imperiu. Fără a accepta aceasta, Ludovic va purcede la oprirea de unificare juridică a statelor sale, făcînd din religie Haitii unității lor politice, ceea ce va conduce la modificarea pelticii sale față de Papă, recunoscîndu-i acestuia, la început, o totală
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la mijlocul secolului al XI-lea. După domnia lui Henric II cel Sfînt (1002-1024), care a trebuit să accepte emanciparea Poloniei și retragerea germanizării la est de Elba, apoi, după domnia lui Conrad II (1024-1039), fondator al unei noi dinastii numită "salică", de fapt francă, și după aceea a fiului său Henric III (1039-1056), abia odată cu Henric IV (1056-1106) izbucnește conflictul cu Papalitatea, în timpul întregii minorități a tînărului suveran (la moartea tatălui său, el nu avea decît 6 ani) și a regenței
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al Angliei, nepot al lui Filip cel Frumos pe linie maternă, și Filip de Valois, văr al regelui defunct, pe care-l desemnează, în cele din urmă, ca suveran, sub numele de Filip VI, invocînd, în justificarea alegerii lor, legea salică, care interzice orice succesiune pe linie feminină ("crinii nu torc niciodată"). Din această hotărîre va decurge "Războiul de o Sută de Ani". De cealaltă parte a Canalului Mînecii, forța și prestigiul monarhiei atinseseră apogeul sub domnia lui Henric II și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
opinia lui F. Beyerle, ripuarii nu au constituit nhiodată un trib sauo amurâ distinctă a francilor (mai bine zis nu au putat acest nume). Studiind Lex Ribuaria cercetătorul german a arătat că aceasta nu reprezintă un cod distinct de Lex Salica (aparținînd francilor salieni), ci numai o simplă variantă a ei, mai tîrzie. Termenul "ripuari" (în forma corectă riboari) este menționat, de fapt, pentru prima dată, în anii 726 727 în Liber Historiae Francorum (compusă la St.-Denis, în primul sfert
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Iustinian 22, 36, 41, 44, 45, 46,47,48, 49, 50, 52, 53, 55 Ivan III 212 JeandeMeung 221,236,238 Judith 89 Jurămintele de la Strasbourg 94 Knut cel Mare 93, 142 Laboratores 120 Ladislas 206 Lais 152,235 Legea Salică 36,192 Leon I 43 Leon III 54,55,56,57,73, 81, 82 Leon IV 57 Leon VI 59, 61, 66 Leon IX 125 Limes 13, 15, 18, 36, 49 Liutprand 65, 73 Lothar 89, 94 Lothar II 95
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de Râpa Galbenă, Șorogari și Ciric. Toate ca toate, dar când vezi ifosele actorașului, că el face lobby pentru România pe lângă capetele încoronate ale Europei (de ce nu face pe lângă Putin sau Angela Merkel?), te apucă o imensă greață. Considerând legea salică depășită (legea asta, a francilor salieni se opunea „promovării” femeii încă de acum 1600 de ani), ne lasă pe mâna Margaretei care moștenește coroana României. Ceilalți urmași ai lui Carol al II-lea, din căsătoria legală cu Zizi Lambrino, sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
femeii încă de acum 1600 de ani), ne lasă pe mâna Margaretei care moștenește coroana României. Ceilalți urmași ai lui Carol al II-lea, din căsătoria legală cu Zizi Lambrino, sunt îndepărtați de la tron, ca nedemni. Mihăiță știe de legea salică, dar nu știe de legea nescrisă, românească, prin care puteau accede la tron fiii legitimi și nelegitimi care dovedeau că sunt „os domnesc”. După legea românească, nepotul Paul, fiul fratelui Mircea, are drept la tronul României mai mult decât Margareta
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
timp, în special în cursul secolelor III-V, unele triburi s-au unit, formând uniuni de triburi puternice și statornice: alamană (între Rin și cursul superior al Dunării), francă (pe cursul mijlociu și inferior al Rinului, împărțită ulterior în uniunile salică și ripuară), saxonă, thuringă, bavareză (Bavaria actuală) și frizonă (în Țările de Jos). Despre goți se pot face mențiuni la fel de ample și precise. Așezați pe un teritoriu cu o întindere considerabilă, din sudul Scandinaviei până în nordul Mării Negre, sunt menționați frecvent
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și a câștigat. În timpul lui Carol al II-lea, de cel puțin două ori, Maniu în 1928 și Garda de Fier în 1938, dorințele regelui au fost opuse. Eram conștient că constituția din 1933 trebuia schimbată: am considerat că legea salică trebuie abrogată, de vreme ce Regele Mihai avea doar două fete. Am comparat-o pe Prințesa Margareta cu Regina Elizabeta a II-a a Angliei: deschiderea parlamentului, ținerea cabinetului informat și ocazional sfătuindu-l pe primul ministru. În esență, trăind perioada mea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
al nostru -, doar galoromanii și ecleziasticii continuă să fie conduși și judecați după acest drept după invazii. Noii veniți se supun propriilor lor legi, pe care se grăbesc să le pună în scris, în latină: legi ale francilor salieni (legea salică) formulată în scris pe la 500, a ripuarilor, a burgunzilor, a alamanilor... Or, aceste legi, care se bazează pe răzbunarea individuală (*faide), acordul pecuniar (*wergeld) și *ordalia judiciară, sînt în același timp diferite între ele în practică și total opuse dreptului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Două categorii de fapte au concurat la îndepărtarea femeilor de la succesiune: mai întîi ideea că demnitatea de rege al Franței, ca aceea de papă sau de împărat, era prea înaltă pentru a reveni unei femei (și așa va apărea legea *salică); apoi, îndepărtîndu-l pe Eduard al III-lea, baronii Franței au refuzat un prinț care "nu se trăgea din regat": prima schițare a unui sentiment național. A-l îndepărta pe Eduard însemna de asemenea să agravezi litigiul franco-englez. Am văzut deja
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
săi și față de Dumnezeu, în fața căruia este răspunzător de actele sale. De altfel, el trebuie să respecte un anumit număr de reguli obișnuite desemnate sub numele de "legi fundamentale" ale regatului: ereditatea coroanei în ordinea primogeniturii cu excepția femeilor (legea numită salică), inalienabilitatea domeniului, independența puterii regale. Există de asemenea limite de fapt pentru absolutism: imensitatea relativă a regatului, legată de încetineala comunicațiilor, vigoarea particularităților locale și a limbilor regionale, numărul mic al reprezentanților puterii centrale. Consiliul regelui, ai cărui membri sînt
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ianuarie 1593, sau ducele de Mayenne). Dar cei 16, extremiști și demagogi, întrețin agitația și exercită chiar, pentru un moment, o adevărată teroare. Stările generale reunite la Paris de Mayenne refuză, în aprilie 1593, soluția spaniolă, referindu-se la legea salică, dar mai ales dintr-o răbufnire naționalistă. Or, la 25 iulie 1593, Henric al IV-lea reneagă protestantismul și, la 27 februarie 1594, se încoronează la Chartres (Reims fiind în mîinile partizanilor Ligii). În continuare, și din cauza stării de oboseală
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]