152 matches
-
acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul birjar poreclit, nu știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe despre „Flora“ și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d’aventures galantes. și am fost pasagerul ultimului tramvai cu un cal, care oprea grațios la scară, În fața casei, când cucoanele noastre, cu rochii Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-i dau cu palma peste degetele-i supte, trezindu-l astfel din acest trist exercițiu antropofagic, ornicofagic. Mulți se mirau pe atunci cum de am putut duce casă bună cu Nae Davidescu, care tocmai părăsise, trântind ușile, Revista Celorlalți, salonașul cu seră exotică În care cultiva, alături cu Ion Minulescu și Al. Stamatiad, plăpânda floare a poeziei noastre simboliste de acum patruzeci de ani. [...] Revista nu avea decât să câștige din adăpostul oferit acestor tineri scriitori onorifici, adică neplătiți, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, despre care știam că sunt membri ai Partidului Creștin Democrat, Socialist sau chiar Comunist, sau simpatizanți ai lui Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat într-un salonaș mai izolat pentru a discuta între ei, întrucât astfel de întâlniri în "afară" erau periculoase, putându-se solda cu arestări. Împreună cu atașatul meu comercial sau singur, am început să vizitez ministerele economice, firmele și oamenii de afaceri, pentru a îmbina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
stridii și pește felurit. Te servesc chelneri gravi în frac și mănuși. Mesele strălucesc de curățenie. Jos, prăvălie de delicatese și fructe. La etajul întăiu o mică sală de restaurant, împărțită în mici loji discrete. La al doilea, un alt salonaș ș-alături un fel de chambre séparée pour parties fines. Ți se servește un hors d'oeuvre numit Bagatelle, compus din vreo treizeci de feluri de mezeluri, pescării, ouă în felurite combinații, sălăți, jambon, aspic, migdale prăjite, etc., după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, de care știam că sunt membri ai Partidului Creștin-Democrat, Socialist sau chiar Comunist, sau simpatizanți ai lui Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat într-un salonaș mai izolat pentru a discuta între ei, întrucât astfel de întâlniri în "afară" erau periculoase, putându-se solda cu arestări. O astfel de reuniune "amicală" am organizat la ambasadă la puțin timp după întoarcerea lui Pinochet din penibilul său "turneu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pomenit cu dânșii. Revedere fără multă bucurie, căci o știam vremelnică și cu o nouă despărțire în perspectivă. Într-una din zilele următoare Ionel sosi, crezând că pleacă definitiv și de astă dată; Pia și Costache erau ieșiți. Era în salonaș cu mine și mama. „Ionel, nu vom mai putea avea nici o știre de la voi?“ „Nu, mamă, nici una.“ „Asta va fi cel mai grozav.“ „Nu, mamă, îi ziceam aproape deodată amândoi, ce va fi mai grozav este că îi vedem aici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
n-a fost nici odată învinsă.“ „Asta îmi zic și eu, și, când pot, citesc războaiele lui Napoleon în contra ei.“ Și a pornit, după ce m-a mai sărutat o dată, pe scară. Mama n-avusese puterea să-l mai urmeze din salonaș. Ani în urmă, George Corbescu, prefectul de poliție, spu nea cum, ducându-se la el noaptea în momentele cele mai critice, l-a găsit într-o noapte în birou, cu coatele pe masă și capul pe mâini, citind într o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Lia cu Vintilică și doamna Stolojan în casele ei. Biata mama nu mai zicea nimic. A fost eroică, dar ce trebuie să fi fost în inima ei de 75 de ani! După plecarea fiilor, nu mai voia să intre în salonaș, unde șezuse de atâtea ori cu ei de vorbă, și cu mare greutate o mai coboram uneori din odăile ei de sus, când venea cineva s-o vadă. Pia era cu gândul la cei ple cați pe front, la Niculae
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
afla un frumos clavir Bechstein. Seara făceau muzică. Iar în noaptea de Crăciun, după un chef scandalos, nemaiștiind de nimic, își goliră paharele de șampanie în clavir ca să cânte mai bine. La plecarea lor, Bechsteinul pierise, ca și biroul din salonaș conținând scrisorile familiei, ca multe alte mobile, suspensiuni și obiecte. În ce stare rămase biata casă! Canalul closetului spart în pivniță, fără măcar a permite mamei să-l repare în timpul șederii lor acolo, parchetele arse și știrbite, hârtia pe pereți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mă prefăceam că citesc jurnalul, trântită într-un fotoliu și neui tându-mă la ei.]( Ediția a II-a, 1996, p. 170.) În camera de baie au pășit cu grijă printre lacurile de apă, iar când am intrat cea dintâi în salonaș și am văzut pe măsuță tratatul de pace comentat de Vintilă și primit în ajun am avut o secundă de emoție; revenindu-mi în fire, am aruncat jurnalul din mână peste el și am înaintat spre birou ca să le deschid
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cărțile din bibliotecă, scuturând rufele din dulapuri, dar, văzând indiferența noastră și ironia cu care le răspundeam, s-au convins că nu ne temeam și nu aveam nimic de ascuns. De ar fi văzut tratatul de pace (rămas tot în salonaș pe masă, acoperit de ziar), am fi fost arestați. Plecând, agentul care vor bea românește s-a scuzat de supărarea pricinuită, ne-a spus că poliția română îi trimisese, deși cu greu au obținut autorizarea de la Mackensen; [denunțul era făcut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atingă, în sfârșit, era penibil așa, ca babă băgată între ei, dar în tot cazul era mai bine decât să privească de la distanță și să moară de durere. Ar mai fi spus încă multe, dacă n-ar fi ajuns în salonașul în care într-adevăr stătea fantoma. Și atunci l-a cuprins o tristețe de sticlă, limpede și rigidă, căci, privindu-l cum stă nemișcat lângă fereastră, îmbrăcat cu uniforma lui de ofițer, și-a adus aminte bucuria și dragostea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și ochii rotunzi și neclintiți. Mai vedea încă floricelele mici cusute pe eșarfă, deși pe hârtia lui nu erau decât niște ghemotoace negre, desenate cu cărbunele. A ascuns desenul acesta, făcut pe un petec de hârtie, într-o firidă din salonașul lui Ianache și n-a mai știut nimic de el. Dar portretul a mai trăit o vreme. Pe la 1800, a ajuns într-un coridor tapetat cu mici desene, în casa unui negustor, unde a stat până în 1837, când a pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Maigret de la Poliția Judiciară. — Ei da, șefule, așa Îmbătrînește omul, face burtă și Înaintează În grad! Am ajuns comisar divizionar la Clermont-Ferrand, și așa mi-a fost să mă ocup de cazul ăsta nesuferit. Intrați! Îl invitase Într-un salonaș de un albastru fumuriu și se așeză la masa plină de hîrtii care Îi servea drept birou provizoriu. Maigret luă loc, cu grijă, Într-un fotoliu fragil, care imita stilul Louis XVI, și probabil avea o privire Întrebătoare, pentru că Lecoeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
eroul său, descriindu-i locuințele: "Casa din str. Roman 103 era cu toată fațada la trotuar, exiguă, lipită de casele vecine, poate cu o curte în spate, tipică locuință-prăvălie. Casa din str. Bacău-Piatra, avea în schimb douăsprezece odăi, salon spațios, salonaș. Din vînzarea moșiei de zestre, Dimitrie Vasiliu cumpără o casă în str. Regina Maria nr. 10, cu 6-7 odăi, cerdacuri mari, două marchize, pivniță adîncă, boltită". Sau: "La Iași locuiește mai întîi în cartierul Palatului Administrativ, pe o hudiță înclinată
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
de la Peleș Unul dintre profesori a lăsat o descriere completă a examenului inclusiv a atmosferei și a reacțiilor celor prezenți. Cea mai interesantă a fost ultima zi, 29 iunie 1912. Înainte de ora 9 dimineața, toți profesorii s-au strâns în salonașul de la parterul Castelului Peleș. A venit, apoi, Ferdinand însoțit de întreaga familie. Fratele și surorile lui Carol se arătau nerăbdători: Nicolae, care avea 9 ani, întreba mereu „cum a ieșit prințul Carol?"; Ileana, de 3 ani, „se juca de-a
BACALAUREAT la Peleș. CAROL al II-lea în fața examenulul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64510_a_65835]
-
se îmbarce. Avea și de ce. Șalupele erau imitații de dimensiuni reduse ale vaselor cu aburi din New Orleans, dar cu motoare cu benzină care-i făceau pe toți cei de la bord să se cutremure ca scuturați de friguri. Aveau un salonaș cu stîlpi de agățat hamacuri la înălțimi diferite, și bănci de lemn unde fiecare se așeza cum putea, dînd din coate, cu bagajele exagerate, baloturi de mărfuri, coșuri cu găini și chiar porci vii. Aveau cîteva cabine sufocante cu două
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
gravitate tulburătoare: “Uneltele folosite în bucătărie sunt de fapt variantele domestice ale unui instrument de tortură... Pe masa de bucătărie se spintecă, se toacă, se răzuiește, se strivește, se pisează, se jumulește, se jupoaie...”, dar tot bucătăria “poate fi... un salonaș monden sau o cafenea literară”, “un sanctuar bântuit de umbre”, un loc al “aventurii” scrisului. Între realismul “documentului” - căci nu lipsesc numele unor poeți cunoscuți dintre prietenii autoarei - și “transifigurarea” faptului comun jocul e continuu: poemele mizează tocmai pe nepotrivirea
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
cîteva zeci de asemenea îndrumare, de la St. Ange la clasica Sanda Marin.) Primeam adesea 36 de musafiri ( asta, socoteam noi, era capacitatea maximă a grădinii ca oamenii să se simtă bine). Cu jumătate de oră înainte de venirea lor, stăteam în salonaș, dichisiți, relaxați, așteptîndu-i. La sfârșit eram iar singuri și comentam încîntați reușita, de obicei, a primirii ce făcusem. Dar în casa asta se și lucra mult. Dacă eu stăteam pînă după miezul nopții la birouașul de altă dată al socrului
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
pentru fiecare ceașcă, plus una pentru teieră... Pe noptiera mea stă o coșnicioară de argint pe care Manole, în anii de restriște, a vîndut-o la talcioc. Eu am recuperat-o, avînd un ponson de recunoaștere, dintr-o consignație. În fine, salonașul mi se luminează de liniile calde ale unei acuarele: e manăstirea Zița din Epir, unde a păstorit în tinerețe Dosithei Filitti și unde a fost găzduit la un moment dat lord Byron, stins din viață în 1824 la Missolonghi. La
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
fratele dumneavoastră? Maigret aproape că uitase povestea cu fratele, inventată de claun ca să-i înduioșeze pe Germain și pe bătrîna lui prietenă. Se uită în jur mirat, căci, în locul calabalîcului de de vechituri pe care și-l imaginase, găsea un salonaș Louis XVI, care îi amintea de atîtea și atîtea salonașe asemănătoare de la Passy sau Auteuil. Doar machiajul excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de un strat de cremă și de pudră, era albicioasă ca luna
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de claun ca să-i înduioșeze pe Germain și pe bătrîna lui prietenă. Se uită în jur mirat, căci, în locul calabalîcului de de vechituri pe care și-l imaginase, găsea un salonaș Louis XVI, care îi amintea de atîtea și atîtea salonașe asemănătoare de la Passy sau Auteuil. Doar machiajul excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de un strat de cremă și de pudră, era albicioasă ca luna, rujul de pe buze avea culoarea sîngelui, iar genele erau lungi
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
dintre care unii s-au îmbogățit iute și exorbitant, din speculații, din vânzarea pe nimic a bunurilor statului (s-a mai văzut!), petrec frenetic într-un Paris și mizer și feeric. "În anul III, începe și sărbătoarea. Teatrele au saloane, salonașe discrete, foyer, culise, cuiburi de dragoste. Frigurile bucuriei scutură societatea nouă. Reacția vieții împotriva morții. Sarabanda o duc îmbogățiții. În jurul lor, hămesiții și nobilimea scăpătată - ciugule fârimiturile (...) Baluri... baluri... și zidurile capitalei sunt acoperite de afișe, care vestesc deschiderea altora
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
ziarul - nu insist. Au fost bunicii noștri consumeri, se înconjurau ei, oare, de obiecte perfect inutile? Imaginea unui salon de la începutul trecutului veac, cu inventarul lui, greu de conceput în epoca sticlei și oțelului, ne spune totul. Priviți fotografia salonului/ salonașului, cu sofalele sale, cu consola, secretair-ul, draperiile de catifea, covoarele ample, unele pe pereți, cu statueta, bibelourile, cristalurile, porțelanurile, vaze înalte și văsulețe transparente, șalul de pe pian, florile artificiale din vaze, lămpile nouveau style, pe picior de bronz patinat -, dar
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
scenă, în dialog cu scriitorul Ernest Wichner, directorul Literaturhaus din Berlin, și cu Thomas Böhm, colegul său din Köln care a și moderat seara literară sub genericul Nobelul și Oskar Pastior, Herta Müller și-a luat răgazul, în așa-numitul salonaș al dirijorului, din culisele sălii de spectacole, de a-mi acorda un interviu. Pornind de la constatarea că atît ultimul ei roman, cît și tot ceea ce a scris pînă acum, la care se adaugă, firește, Premiul Nobel pentru Literatură a ridicat
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]