353 matches
-
Liviu Dănceanu De cele mai multe ori saltimbancul e un erou pe dos; un clown al tragediei ce mereu parcă înfulecă dintr-o ultimă felie de istorie pentru ca lumea să se despartă mai ușor de trecutul ei. între saltimbanc și artist este aceeași diferență ca între o haină îmbrăcată cu căptușeala înafară și aceeași haină purtată normal, pe față. Saltimbancul știe prețul lucrurilor, artistul le cunoaște valoarea. Primul deține acea siguranță cu care se rostesc lucruri derizorii sau chiar
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
parcă înfulecă dintr-o ultimă felie de istorie pentru ca lumea să se despartă mai ușor de trecutul ei. între saltimbanc și artist este aceeași diferență ca între o haină îmbrăcată cu căptușeala înafară și aceeași haină purtată normal, pe față. Saltimbancul știe prețul lucrurilor, artistul le cunoaște valoarea. Primul deține acea siguranță cu care se rostesc lucruri derizorii sau chiar impudice; cel de-al doilea stăpânește suveran derizoriul ori frivolitatea, exersĺndu-și încrederea și vanitatea. M-am dus să-i văd pe
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
de Aureliano Cattaneo, Stefano Gervasoni și același Beat Furrer, însă prețul prohibitiv al biletelor m-a aruncat din nou în stradă, în fața IRCAM (Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique), acolo unde, n-ai ce să-i faci, dai peste saltimbanc. Un bufon ce escaladează (a câta oară?), trucul cu lada locuită senin de o femeie și pe care el, nepăsătorul, cavalerul cu inimă de piatră, trăitor printre oameni ca și cum ar fi singur, o străpunge cu săbii, sulițe, iatagane, smulgând icnetele
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
nu de alta, dar fiecare fugea pe cont propriu, unde scruta cu ochii, mai, mai că va afla un adăpost deasupra capului). La ce bun chapeau-ul colector de monedele cele de toate zilele? S-a mai gândit oare cineva la saltimbancul rămas în zloată lângă lada lui plină cu apă de ploaie, în care oricâte săbii ar fi infipt, n-ar fi ținut, în nici un caz, de foame? în același timp, artiștii restituiau în Grande Salle de la lucrări ce, probabil, nu
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
treilea, un rezultat excepțional. S. POPOVICI Liturghie teatrală ca la Cercul Polar l Nor din Norvegia pe scena timișoreană Dacă Saltimbanciada nu va mai fi „până când Timișoara dovedește că își dorește această sărbătoare“, după cum a explicat actorul Demeter András, Fundația SalTimBanc s-a reorientat spre alt tip de evenimente culturale, itinerante. Un astfel de eveniment este spectacolul trupei Teater Nor din Stamsund, Norvegia, „Liturghie pentru vreme rea“, pe care timișorenii îl vor putea vedea duminică, 29 iunie, de la ora 22. El
Agenda2003-26-03-12 () [Corola-journal/Journalistic/281172_a_282501]
-
de moșie” a bătrânului „atât de simplu după vorbă după port”. Pamfletarul Eminescu intervine plenar abia atunci când pune în antiteză trecutul, „veacului de aur” care a întrerupt visul profetic al sultanului Osman, cu un prezent pe care „ni-l umplură saltimbancii și irozii”...
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
Se gaseste, dar nu cînd o încolțesc lupii. Atunci să fii senin". Că și: "E plictisitor un om cu probleme sufletești. N-are altă șansă, dacă vrea să și le expună, decît s-o facă în gratuitate, adică să devină saltimbanc. Să ne distreze cu spectacolul frămîntării lui. Să fie Marmeladov. Atunci da, atunci ne place. Îl și plătim. Îi dăm să bea". Ori: Două învățături, ca la dirigenție: unu, oricît de mult rău ne-a făcut, ca vis și că
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației, măsurii, conform principiilor ciceroniene, în vreme ce actorul, saltimbancul, ca și jonglerul de mai tîrziu, e, dimpotrivă, afectat, strident chiar. Componentă retorica a lui actio se păstrează timp îndelungat tocmai datorită acestei opoziții față de regimul gestului în teatru, dar ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai corespunde cu normele
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
poftă de exacerbare contaminînd totul, cu o stridență atît de frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu mai au psihologie, doar dinamică apocaliptică. Subînțelesurile sunt stîrpite în numele trepidației ca scop în sine, iar artiștii sunt înlocuiți cu saltimbanci atinși de spasme. Astăzi fiecare actor e opusul omului lăuntric, ins înzestrat cu o densitate de caracter și cu o vînă de spirit. În loc de mediumuri zbîrnîind la unison, dăm peste carcase sportive alternînd măscările cu aluziile lascive, atunci cînd nu
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
reclama spectacolului de seară, din Târg. Agitația, hărmălaia de care era cuprinsă Strada Mare mi-a atras atenția. Circari cu picioroange de peste trei metri ascunse sub fuste colorate, namile care rupeau lanțuri, clovni cu gura până la urechi, cu nasul borcănat, saltimbanci, iluzionistul cu pelerină și joben negru, fete cu costumație specială de arenă care săreau coarda sau făceau roata, bărbați purtând de mână maimuțe, alte animale în cuști pe rotile toate acestea transformau ulița de promenadă a piteștenilor într-o hărmălaie
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
îi cedează pentru că nu crede în vindecare. Lui Potdiaghin nici prin minte nu-i trece, de pildă, să își caute cu adevarat pașaportul. El pricepe imediat rostul simbolic al rătăcirii lui. Dar poate o imagine mai clară a nostalgicului că saltimbanc, asadar că ins care își joacă suferință camuflînd-o prin vocație în seninătate, sînt cei doi dansatori, Colin și Gornotvetov, "amîndoi puși pe chicoteala ca niște femei, cu nașuri pudrate și coapse musculoase", cum îi descrie, într-una dintre puținele, dar
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
Roxana Covrig " Nu pot admite ca minți modeste, compensate de slugărnicie, să ia fața rațiunii și bunului simț. Nu pot admite ca niște saltimbanci să sfideze cuvântul Președintelui Băsescu"..., sunt cuvintele unui fost membru al PMP, revoltat de situația în care poziția de prezidențiabil a lui Cristian Diaconescu se clatină. Comentariul a generat un schimb de replici între Adrian Papahagi și Sebastian Lăzăroiu. Elenina
Fost membru al PMP, REVOLTAT. Schimb de replici Sebastian Lăzăroiu-Adrian Papahagi by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21372_a_22697]
-
știute și înțelese și astfel să dea cu piciorul la brumă de găleata cu lapte, electoratul lui Traian Băsescu. Nu pot admite ca minți modeste, compensate de slugărnicie, să ia fața rațiunii și bunului simț. Nu pot admite ca niște saltimbanci să sfideze cuvântul Președintelui Băsescu și să pună în discuție potențialul politic și competența unui om la nivelul căruia nu se vor ridica nici în 9 vieți. Cristian Diaconescu este nu doar candidatul cu cele mai multe calități pentru a deține funcția
Fost membru al PMP, REVOLTAT. Schimb de replici Sebastian Lăzăroiu-Adrian Papahagi by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21372_a_22697]
-
din jurul ei, mai cu seamă eroul, care e american, nu o înțeleg dar sînt fascinați de ea, atrași irezistibil tocmai de ceea ce fata are ininteligibil: combinația de pasiune, frumusețe, tenacitate, forță și deopotrivă delicatețe, fragilitate și periculoasă abilitate cu care, saltimbanc fiind, mînuiește cuțite și alte obiecte contondente. Mi-am zis, privind acest film (din motive oarecum asemănătoare celor din care am citit pînă la capăt Adorabila româncă): cît de ridicol exotici putem părea, priviți de la distanță! Catinca, protagonista aleasă de
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
ridicat acum, în cor, împotriva lui. înainte de orice, e vorba de o anumită toleranță față de comportamentul unui om care nu și-a descoperit de azi, de ieri vocația de terorist politic. Presa l-a tratat de obicei ca pe un saltimbanc, dar nu ca pe un pericol public. Ba chiar, un jurnalist, care nu l-a cruțat cîtuși de puțin, scria cu cîteva săptămîni în urmă că Vadim și ai lui, n-ar fi capabili, dacă ajung la putere, să instaureze
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
caldă nu mai „răsucește roata somnului”, ci „despică piatra somnului”. Direcția e clară. Are dreptate Marcel Tolcea să vorbească despre „cutremurarea în fața trecerii timpului”. Imaginile capătă duritate și ilustrează mai degrabă dezagregarea (fie ea și morală, căci ce altceva e saltimbancul față de arhanghel?). Se vorbește adeseori despre orbire, despre condamnări și pedepse, despre moarte, Numai că, dincolo de tot instrumentarul noir de aici, eu cred că resortul intim al acestor variante e altul: Petre Stoica ezită între un tip de poezie pe
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
e dată de trăirea acelei probleme, caz în care nu-ți trebuie cine știe ce fler să-ți dai seama că Ioan Petru Culianu nu are hram de inițiat. Culianu nu e în duh, nu are virtuți de exaporit, de unde impresia de saltimbanc dansînd pe frînghia galimatiei sterile. Un teoretician făcînd uz de sisifice bibliografii, un cercetător ale cărui note de subsol preschimbă lectura în pelerinaj sofisticat, dar lipsa viziunii cercetătorului e acută, la fel ca absența unui criteriu de selecție a datelor
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
Bucovinei, la Rădăuți. „În ce mă privește, am scris «Erou într-o revoluție regizată» ca să mă lepăd de amintirile care mă bântuiau. Și îmi rodeau din colțurile neatinse ale Moralei. Acum, Poporul poate să știe că, în decembrie, am fost Saltimbanc în Revoluția lor și Erou în Răzmerița mea. Nimic peste acestea. Așa am înțeles să-mi port destinul de cronicar; așa am venit în întâmpinarea Timpurilor.” spune autorul despre creațiile sale.
Dublă lansare de carte la Galeriile de artă din Rădăuţi [Corola-blog/BlogPost/97755_a_99047]
-
de-a poezia mirosul de silabe frânte îmi adoarme insomnia ce lume! între noi și al lunii aprig vârcolac soarele pictează portrete lucrate în ulei sau în lac caii își ling coama pe dunga unei nopți / meteoriți ai unui cer saltimbanc/ îți simt duioșiile cu ochi de pictor aripa cuvintelor șchiopătează în singurătate îngerul îmi dăruiește pensula lui Adam hai la masa cuvintelor să mă taci într-o carte ce culori doamne ce culori pe o pânză cât cerul nu-mi
SUFLET (DE)COLORAT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377089_a_378418]
-
urăște zidurile necomerciale se sare cu parașuta de la etajul șapte în curse nelegale soarele îmi împarte anii ca pe niște cai în ducipali și bidivii nu mă pot risipi între păunii cuvintelor și sarea iubirilor (atât ) de vii ochii de saltimbanc pictează umbrele în cărbune albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau alb/ printre nisipuri nebune îți iubesc silabele rotunde ca niște cercei culoarea aceea stridentă gustul a o mie
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
cu Banca Mondiala pînă în 2023. O semnătură iresponsabilă a unui trădător din cuibul celor vînduți intereselor străine, a amanetat România pînă în 2023. Migrația, violența, insecuritatea și teama bat la poarta României Să vedem cu ce se mai îndeletnicesc saltimbancii söröșiști în Țară și în lume. Urmărind dizolvarea moralei creștine, dezrădăcinarea și atragerea tinerilor cu un fond de natură descoperit, mai pe șleau, a celor cu mintea tot timpul în vacanță, oengiștii söröșiști, pentru că urăsc de moarte morala creștină și
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
sensul alienării, bufonadei sau subestimării artistului. O evreitate ratată (dar cu atât mai interesantă cu cât e ratată și târziu recuperată) se completează și se potențează cu o românitate ratată și cu o nu mai puțin ratată americanitate. Ratarea artistului saltimbanc schimbă numai contextul: din comunism în capitalism, din dictatură în societatea de consum. Pentru scriitor și pentru cititor, ca și pentru textul narativ prin care comunică, ar putea să fie productive simbolic ambiguitățile exilului. Artistul, veșnic nemulțumit, nu e niciunde
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
expune riscului de a-ți atrofia aptitudinea lexicului pînă la pragul alexiei. Cînd ani de zile taci cu gura și vorbești cu trupul, expresivitatea ți se dezvoltă treptat pe o singură latură: gestul și ritmul înlocuiesc nuanța verbală. Devii un saltimbanc ale cărui figuri de stil pornesc din trup și nu din limbă. De la o asemenea păpușă mută, învîrtită cu cheia și lăsată apoi să-și consume impulsul pînă la relaxarea arcurilor interioare, de la o asemenea păpușă nimeni nu poate cere
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
neliniștească pe observatori. Nu-ți trebuia prea mult fler ca să simți că emoția pe care o transmitea Dan Puric era mult mai adîncă decît cea pe care o răspîndea prin joc pantomimic. Iar efectul era pe măsură. Actorul devenise misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
fost sacrificată pentru obținerea show-ului total. Lumea vrea show și Mircea Ardeleanu știe foarte bine acest lucru. A demonstrat-o fără tăgadă în concertul din sala "George Enescu" a Universității Naționale de Muzică. Pripășiți la Ateneu în veșminte de saltimbanci moderni cei trei "contra-ști" au celebrat "27 mai în glumă, mai în serios", jonglând literalmente nu numai cu instrumentele ci și cu expresia gestuală, sub semnul unui dicton pe cât de celebru, pe atât de efectiv: "primum vivere, deinde philosophari". Celebru
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]