75 matches
-
nădejde le aprinde inima când află că Fiul lui Dumnezeu trece prin acele locuri. Aleargă cu înfrigurare spre Domnul și strigă de la distanță cu toată puterea sufletului lor: “Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne!” Nouă dintre ei erau iudei, iar unul era samarinean. Suferința îi unise în nădejde și rugăciune, într-o rugăciune caldă, plină de umilință și credință. La strigătul curemurător al leproșilor, Domnul Iisus Hristos se oprește, ascultă și-i privește cu dumnezeiască îndurare și cine știe dacă pe chipul Său
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
de lepră, că pot intra fericiți în sânul familiilor lor. Dar celui care i-a vindecat, îi arată vreum semn de recunoștință? Cei nouă iudei se răspândesc pe la casele lor, uitând să mulțumească măcar cu un cuvânt dumnezeiescului Tămăduitor. Singur samarineanul, omul străin și pe jumătate păgân, se oprește în culmea bucuriei, se reculege și, cu inima pătrunsă de cea mai sfântă recunoștință, se întoarce la cerescul Doctor al sufletelor și al trupurilor, mulțumindu-i cu umilință din adâncul sufletului, “slăvind
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?"(Luca 17, 17-18). Lăsând la o parte faptul că cei nerecunoscători erau iudei, iar singurul recunoscător era samarinean, să remarcăm că recu �noștința, este desemnată în cuvintele "a da slavă Iui Dumnezeu"pentru binele pe care ni-l face, a mulțumi Lui. Pentru aceea, termenul frec �vent în traducerile ortodoxe ale Scripturii, când este vorba de recunoștință, este
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
activității liturgice a Bisericii. Este ceea ce numim Liturghia de după Liturghie, prin care punem în practică îndemnul dat de Mântuitorul Iisus Hristos în jertfa Sa actualizată permanent în Biserică, de a ne jertfi și noi, la rândul nostru, pentru semeni (parabola samarineanului milostiv și contextul rostirii ei - Luca 10, 25-37). În încheiere, ajungând în actualitate și în contemporaneitate, deci și în postmodernitate, voi susține că demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul potrivit căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
de o zi socotindu-L pe Iisus printre prieteni și cunoscuți. Era un lucru obișnuit ca această călătorie să fie făcută de mai mulți (chiar un sat întreg) mai ales pentru a asigura securitatea drumului (grăitor este exemplul din pilda Samarineanului milostiv: omul care se cobora singur de la Ierusalim la Ierihon a căzut între tâlhari - Luca 10,30). Totodată, faptul că ei au mers o zi totuși și de abia după accea s-au alarmat arată că Iisus era ascultător lor
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
Sabat atrage necurăția, deci cel în cauză nu poate sluji în templu. Apoi a trecut pe acolo un samaritean, iar pentru cine nu știe îi spun că iudeii nu au nimic în comun cu cei din Samaria din motive religioase. Samarineanul este deci un străin, care făcândui-se milă de cel căzut i-a legat acestuia rănile și l-a dus la o casă de ospeție unde l-a predat stăpânului casei pentru îngrijire, dându-i acestuia două monede și spunând acestuia
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
-i acestuia două monede și spunând acestuia că atunci când se va întoarce va mai plăti ce se cuvenea. Întrebarea lui Iisus pusă celui cu care conversa a fost despre cine credea acesta că era aproapele omului căzut între tâlhari? -Samarineanul, samarineanul desigur, rostiră câțiva. - Acesta a fost și răspunsul meu când am fost întrebat. Iar învățătorul Iisus spune apoi omului căruia îi era adresată această istorioară următorul îndemn: Mergi și fă și tu asemeni”. -Prin omul căzut între tâlhari îmi aduceți
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
între tâlhari îmi aduceți aminte din nou de tâlharul Baraba, spuse Pilat. Care sunt totuși învățăturile acestei povești fiindcă ramificațiile par a fi mai multe? -Același lucru am întrebat și eu, spuse magistratul. Și iată ce mi s-a răspuns. Samarineanul este Dumnezeu. Acel Dumnezeu al iudeilor, unic și atotputernic. El este însă perceput ca un străin în acest pământ, un om care nu este luat în seamă de nimeni, care trece neobservat, ba mai mult, este ocolit, privit cu suspiciune
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
acelui om. Pentru ei slujba la care erau chemați era mai importantă decât suferința acelui om. L-ar fi ajutat poate în altă zi, însă nu atunci, ori nevoia omului atunci era. De aceea Dumnezeul lor arătat aici ca un samarinean, adică un străin care e privit ca cineva care trebuie ocolit și hulit de toți, vine sub o altă înfățișare pe care cei mai mulți nu o cunosc și revarsă din iubirea sa la timpul potrivit. Preotul și levitul sunt orbiți în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
într-atât cât să ne pierdem și speranța că o mai putem lua vreodată de la capăt. Și totuși, în astfel de momente Dumnezeu ne întinde o mână de ajutor prin oamenii care nu pot trece indiferenți pe lângă noi, acei buni samarineni pentru care milostenia nu e un cuvânt arhaic, ci o realitate mereu actuală. Dacă o fac personal sau dacă își oferă timpul sau banii prin intermediul unei organizații non-profit, contează mai puțin. Important este că sunt alături de cei aflați în mare
INTERVIU INEDIT DESPRE UMANITATE ŞI ONG-URI CU PREOTUL CONSTANTIN NECULA de GABRIEL TUDOR în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352795_a_354124]
-
preotul și levitul nu mai trec nepăsători în zilele noastre pe lângă omul tâlhărit... Pr. Constantin NECULA: Sunt cazuri nefericite în care o fac așa, dar de cele mai multe ori preotul și levitul sunt tâlhăriții. Gabriel TUDOR: Cum facem să fim buni samarineni, când poate și noi ducem o viață în care nu ne-ar strica puțin ajutor? Când putem spune: „Am prea puțin încât să dau și altuia!”? Pr. Constantin NECULA: Nu cred că există o astfel de limită de jos a
INTERVIU INEDIT DESPRE UMANITATE ŞI ONG-URI CU PREOTUL CONSTANTIN NECULA de GABRIEL TUDOR în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352795_a_354124]
-
în adevăr”, adică în rugăciune spirituală puternică, profundă, sinceră și tainică, unită cu rugăciunea trupului manifestată în metanii și fapte bune, în comuniune desăvârșită cu Dumnezeu-Duhul. Samarineanca se convinge că acesta este Mesia, fapt ce îl spune în cetate celorlalți samarineni care îl invită să rămână două zile la ei, timp în care le-a făcut cunoscută noua învățătură. Grație harului divin și tactului lui Iisus, femeia parcurge un traseu spiritual de la ironie, la uimire, dorință de a bea din „apa
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
mila lui Dumnezeu, într-o relativă stare de pace și de liniște. Încercăm să vindecăm acele răni și să înțelegem că ideea de aproapele, despre care vorbește Iisus Hristos, într-adevăr transcende etnia, așa cum ne spune Mântuitorul în pilda cu samarineanul milostiv. Așa se face că în activitățile noastre sociale nu urmărim a-i ajuta numai pe români, ci și pe cei de alte confesiuni. Dacă doriți, spre exemplu, puteți vedea câte persoane vin la poarta noastră cu vasele să primească
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347068_a_348397]
-
dacă funcționează corect, însă Biserica descrie cadrele teologice în interiorul cărora se va mișca omul, propune țeluri duhovnicești dar și alină rănile oamenilor, folosind vin și untdelemn, materii care curăță cu adevărat, tămăduind rănile, așa cum ne arată parabola evanghelică a bunului samarinean. În mod firesc, Biserica are propriul ei discurs teologico-spiritual și propria ei lucrare vindecătoare. Din interiorul acestei perspective ea privește lucrurile și dorește cu simplitate și dragoste să-și spună cuvântul membrilor săi (pleromei), clerici și laici deopotrivă, despre criza
DESPRE CRIZA ECONOMICĂ DIN PERSPECTIVĂ CREŞTINĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358978_a_360307]
-
eroismul acesta absurd! Unde este omul acela, unde este preotul pe care mi-l descrii, să-i pun și suferința mea pe umeri?”. Și totuși el există. Din când în când se trezește în noi preotul lui Hristos, care, asemenea samarineanului milostiv, se apleacă peste cel căzut între tâlhari și, suindu-l pe asinul său, îl aduce din nou în Biserica lui Hristos. Și uită de sine și te consolează, omule al suferinței! Cine, astăzi, se mai poate înduioșa de suferința
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
cel în cauză nu poate sluji în templu un anumit timp. Apoi a trecut pe acolo un samaritean, iar pentru cine nu știe, îi pot spune că iudeii nu au nimic în comun cu cei din Samaria din motive religioase. Samarineanul este deci un străin, care făcândui-se milă de cel căzut i-a legat acestuia rănile și l-a dus la o casă de ospeție unde l-a predat stăpânului casei pentru îngrijire, dându-i acestuia două monede și spunându-i
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
-i acestuia două monede și spunându-i că atunci când se va întoarce va mai plăti ce se cuvenea. Întrebarea lui Iisus pusă celui cu care conversa a fost despre cine credea acesta că era aproapele omului căzut între tâlhari? -Samarineanul, samarineanul desigur, rostiră câțiva. -Acesta a fost și răspunsul meu când am fost întrebat. Iar învățătorul Iisus spune apoi omului căruia îi era adresată această istorioară, următorul îndemn: Mergi și fă și tu asemeni”. -Prin omul căzut între tâlhari îmi aduceți
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
tâlhari îmi aduceți aminte din nou de tâlharul Baraba, spuse Ponțiu Pilat. Care sunt totuși învățăturile acestei povești fiindcă ramificațiile par a fi mai multe? -Același lucru am întrebat și eu, spuse magistratul. Și iată ce mi s-a răspuns. Samarineanul este Dumnezeu. Acel Dumnezeu al iudeilor, unic și atotputernic. El este însă perceput ca un străin în acest pământ, un om care nu este luat în seamă de nimeni, care trece neobservat, ba mai mult, este ocolit, privit cu suspiciune
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
acelui om. Pentru ei slujba la care erau chemați era mai importantă decât suferința acelui om. L-ar fi ajutat poate în altă zi, însă nu atunci, ori nevoia omului atunci era. De aceea Dumnezeul lor arătat aici ca un samarinean, adică un străin care e privit ca cineva care trebuie ocolit și hulit de toți, vine sub o altă înfățișare pe care cei mai mulți nu o cunosc și revarsă din iubirea sa la timpul potrivit. Preotul și levitul sunt orbiți în
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
de o zi socotindu-L pe Iisus printre prieteni și cunoscuți. Era un lucru obișnuit ca această călătorie să fie făcută de mai mulți (chiar un sat întreg) mai ales pentru a asigura securitatea drumului (grăitor este exemplul din pilda Samarineanului milostiv: omul care se cobora singur de la Ierusalim la Ierihon a căzut între tâlhari - Luca 10,30). Totodată, faptul că ei au mers o zi totuși și de abia după accea s-au alarmat arată că Iisus era ascultător lor
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
activității liturgice a Bisericii. Este ceea ce numim Liturghia de după Liturghie, prin care punem în practică îndemnul dat de Mântuitorul Iisus Hristos în jertfa Sa actualizată permanent în Biserică, de a ne jertfi și noi, la rândul nostru, pentru semeni (parabola samarineanului milostiv și contextul rostirii ei - Luca 10, 25-37). Drept urmare, ajungând în actualitate și în contemporaneitate, deci și în postmodernitate, voi susține că demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul potrivit căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
pace”(p. 19). Pacea mai poate fi realizată și prin mijloace caritative, adică prin practicarea milei trupești și sufletești, săvârșite cu fapta și cu cuvântul, prin susținerea materială și morală a omului de lângă noi. Această idee este ilustrată prin pilda Samarineanului milostiv și este atribuită calității de doctor a Sfântul Evanghelist Luca, desigur, omul cel mai în măsură să înțeleagă și să simtă „cât de greu și cât de grav este să fi rănit și părăsit la o margine de drum
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
de ginte aromână”. Această frântură de români trăind sub zări întunecate, căci „Ș’chirirea-așteaptă un popor / când dulțea-l’i limbă cheare” ( S-a dus bucuria de la noi...). În dispoziție elegiacă, melancolia găsindu-și un spațiu de rezonanță în decorul autumnal, samarineanul cântă de „dor și jale”, atent la ritmuri și chiar la muzicalitatea rostirii. Își împărtășește mâhnirile, iar alteori revolta, în versuri ce mărturisesc hotărât influența lui G. Coșbuc, din a cărui lirică a și încercat unele echivalențe în aromână (Moartea
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
răzleț, câte un accent satiric, A. nu uită nici o clipă că „armânescu sândzi strigî”. Biruindu-și deprimarea, el își asprește glasul, vrând să se exprime cât mai energic, mai răspicat. Numai că, temperamental, gesticulația combativă nu i se prea potrivește. Samarineanul rămâne un poet strict dialectal. SCRIERI: [Poezii], în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 155-166, 170-172, în Tache Papahagi, Poeții Z. A. Araia și T. Caciona, București, 1932, 2-97, în Antologie lirică aromână, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
curtea fabricii, urmat de însoțitorii săi care nu înțelegeau jena și frământarea ofițerului. Gestul de adânc umanitarism, de iertarea celor ce i-au exterminat familia, neamul, a atins aici sublimul, o adevărată parabolă din perioada biblică asemănătoare cu aceea a Samarineanului milostiv,care, deși disprețuit ca un adevărat paria, îngrijește pe cel jefuit și agresat ridicându-se deasupra celor ce se considerau fruntea societății evreiești din acele vremuri. Evreul urgisit de rasa superioară are tăria morală de a se ridica deasupra
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]