188 matches
-
simbol al sfidării în societatea sovietică. Scrierile, în mod special cele ale lui Soljenițîn, învinovățeau dur poporul sovietic pentru toleranța și apatia față de Gulag și în același timp aduceau laude curajului și hotărârii celor care fuseseră încarcerați. Vezi de asemenea samizdat, disident, drepturile omului, Acordurile de la Helsinki. Un alt fenomen cultural în URSS legat de Gulag a fost migrarea forțată a numeroși artiști în Siberia. Mulți oameni care au lucrat în Magadan au remarcat că, de exemplu, nivelul teatrelor era comparabil
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
în Cehoslovacia, a fost marginalizat de regimul comunist și i s-a interzis să mai publice. Astfel, în anii '70-'80, a lucrat pentru scurte perioade ca muncitor. Scrierile sale (povestiri, eseuri și piese de teatru) au apărut în ediții samizdat sau în reviste ale exilului, fiind publicate ulterior și în țară. Ivan Klíma a fost în anul 1989 unul din fondatorii Asociației Scriitorilor, iar între anii 1990-1993 a fost președintele Centrului ceh al PEN-Clubului. Acest context remarcabil și neobișnuit nu
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
poate fi comparat în mod periculos de cititorii lui cu tehnicile absurde ale denunțurilor și proceselor de fațadă specifice Blocului Estic. De altfel intelectualii din Rusia Sovietică care au avut ocazia să citească acest roman, pe ascuns, sub formă de samizdat, au crezut că este opera unui dizident comunist, numele autorului și data apariției nefiind specificate. Scriitoarea cehă Alena Wagnerová remarcă în special prima frază a romanului, ca fiind evocatoare pentru epoca stalinistă: Conferința culturală de la Liblice, 1963, prilejuită de împlinirea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în țară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Național cu piesele "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale și "Ultima oră" de Mihail Sebastian) volume de Mircea Eliade și Emil Cioran, pe care le-a răspândit sub formă de samizdat. Eliade i-a înmânat la Paris romanul "La forêt interdite" ("Noaptea de sânziene") și cărțile " Mitul eternei reîntoarceri" și "Imagini și simboluri", publicate în Franța, iar Emil Cioran i-a dat zece exemplare din lucrarea "La tentation d'exister" ("Ispita
Marietta Sadova () [Corola-website/Science/308907_a_310236]
-
confiscat a doua oară în 1984. Redactând în tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din țară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase în samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzează în serial la microfonul postului de radio "Europa Liberă" între anii 1988 și 1989. Temându-se de noi intervenții din partea Securității, N. Steinhardt face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoș pentru
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
semnase, inclusiv Constituția Cehoslovaciei din 1960, Actul Final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki din 1975 și statute ale Națiunilor Unite referitoare la drepturi politice, civile, economice și culturale. Reacția guvernului față de apariția documentului (în formă samizdat) a fost una dură. Presa de stat a descris manifestul ca un document antistatal, antisocialist, demagogic, abuziv. Semnatarii au fost numiți printre altele „trădători și renegați”, „servitori loiali ai imperialismului”, „politicieni falimentari” și „aventurieri internaționali”. Semnatarii au fost dați afară
Carta 77 () [Corola-website/Science/317688_a_319017]
-
Bella Ahmadulina și R.I. Rojdestvenski. Cu toate acestea, până la inițierea de către Mihail Gorbaciov a politicii de destindere ("Perestroika"), o parte a scriitorilor își publică operele în străinătate sau le difuzează în Uniunea Sovietică, în mod clandestin, sub forma manuscriselor multiplicate ("Samizdat"). Scriitorii A.D. Siniavski și J.M. Daniel sunt condamnați, în 1966, la internare într-un lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate. Tot sub forma literaturii ""Samizdat
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Samizdat"). Scriitorii A.D. Siniavski și J.M. Daniel sunt condamnați, în 1966, la internare într-un lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate. Tot sub forma literaturii ""Samizdat"" circulă poeziile lui Iosif Brodski, expulzat în 1972 din URSS. - V. Tarsis scrie romanele satirice "Musca albastră" (1963), "Mesaj din casa de nebuni" (1965) și "Combinatul plăcerilor" (1967). În anul 1966 este expulzat din URSS. Proza literară a acestor ani
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
exemplu Krzysztof Kieślowski, Juliusz Machulski, Agnieszka Holland, Jan Komasa: Camera sinucigașilor) contribuie în mod substanțial la postmodernismul polonez anti-fundaționalist în cultura populară. Deși postmodernismul a fost promovat pe scară largă în așa-numitul "drugi obieg" (a doua circulație) de presa samizdat poloneze, a fost de asemenea criticat ca fiind amorf atât de filozofii catolici, precum și "marxiști căzuți", [6] creditat cu apariția SOC-postmodernismului în Polonia - pe baza relativismului extrem și a umorului amar (vezi Mrożek). Dialogul continuu extinzându-se dincolo de legea marțială
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză "Index of Censorship" i-a dedicat un număr special. În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
22 de persoane au murit și 87 au fost rănite. 116 demonstranți au fost condamnați pentru implicarea în revoltă și șapte dintre ei au fost executați. Informațiile despre revoltă au fost complet suprimate în URSS, dar s-au răspândit prin Samizdat și au deteriorat reputația lui Hrușciov în Occident. În 1963, Uniunea Sovietică a fost lovită de secetă; recolta a scăzut la de cereale de la maximul înregistrat în 1958 de . Au apărut cozi la pâine, fapt ce i-a fost ascuns
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
(n. 30 mai 1929, Brașov) este o publicista și disidenta anticomunista din România. A fost asistență universitară la catedră de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), "Încercarea labirintului", urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, "Ieremia Valahul", Lao-tse, "Tao te king", Gabriel Marcel, "Dreptate și Adevăr", Ștefan Lupașcu
Doina Cornea () [Corola-website/Science/299207_a_300536]
-
Restructurării. Obiectivele mișcării erau: renașterea și fortificarea societății civile moldovenești, organizarea mitingurilor și demonstrațiilor de protest contra cenzurii de stat dirijate de nomenclatura comunistă, lichidarea sistemului administrativ de comandă, descentralizarea economiei, promovarea culturii naționale (organizarea cenaclurilor muzical-literale, tipărirea în varianta „samizdat” și distribuirea a operelor scritorilor clasici: Mihai Eminescu, Alexei Mateevici, George Coșbuc ș.a., interzise de dictatură comunistă). Lozincile perioadei erau: «Jos Mafia!», «Jos Grosu!», «Jos Cenzură!», «Libertate!». În această perioadă Mișcarea Democratică este singura organizație care se confruntă deschis cu
Partidul Popular Creștin Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300197_a_301526]
-
hainelor cu care s-a eliberat, așa cum ne încredințează urmașii poetului, ele au fost transcrise cu grijă, cu finețe de caligraf într-un caiet care vede acuma lumina tiparului și care constituie ceea ce am putea numi și o literatură de samizdat. Aspecte din viața Blajului reia titlul volumului publicat în 1942, la care adaugă și evocările și portretele literare din volumul Oameni din Ardeal, Editura Minerva, 1973, pe care scriitorul, grav bolnav, a mai apucat să-l vadă, ca o palidă
O restituire necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7569_a_8894]
-
Cipariu” (ex aequo, 1979) ale Academiei Române, cu premiile revistelor „Ateneu” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1999). Primele articole de critică literară, pamflete (unul la adresa lui Mihai Beniuc) și traduceri i-au apărut în revista samizdat „Cuvântul nostru”, scoasă de studenții filologi ieșeni în anii 1957 și 1958. În presa tipărită publică pentru întâia oară în „Iașul literar” (1959), revistă la care a continuat să scrie în mod curent. Colaborează cu studii, articole, cronici și recenzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
al lui N. Ceușescu (1918-1989) în România etc.) prin proteste de anticultură, experimentate prin anii 1960- 1990 prin alte locuri. Modernitate, modernism, modernizare și compusele lor Dezvoltarea anticulturii dispune aproximativ de aceleași mijloace ca și cultura. Excepții fac mijloacele underground/samizdat, cu agresivitate sporită asupra ochilor, urechilor și pasiunilor oamenilor. Cu ele s-au născocit stilurile pop, muzicile rock, reggae, punk, Mardi Gras, sonorizarea stereo și alte artificii pentru iluzii contrare celor oferite de cultura dominantă la un moment dat. Opozanții
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin minima mândrie pe care o mai aveau autoritățile de a nu răspunde cu violență la critica socială și contracultura demonstranților. Pe aceste considerente, se pare, puținii dizidenți slab organizați au adoptat prin imitație și la noi practicile underground și samizdat. Clanul conducător al românilor devenise opac la umor. Ceaușescu adula figuri războinice antice și medievale românești, lideri contemporani precum Kim Ir Sen, Ghadafi și alții asemănători. Schimburile de idei cu liderii țărilor socialiste europene se restrânseseră și ele. Bunurile exportate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unor moșteniri nemateriale. Ei au rămas atât de "ezoterici", încât de-abia după 1989 am înțeles că voiau de fapt să fie reluate credințele vechi în puterile spiritului suveran, atât prin intermediul unor grupuri "semioficiale", cât și prin scrieri de tip samizdat, cum mai erau numite în "bastionul socialismului mondial" și al monstruoaselor gulaguri active timp de 60 de ani, pentru cele circa 30 de milioane de zeki sovietici și ale altor milioane de proscriși din "țările frățești", ale exilaților cu domicilii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
existente în fiecare țară inclusă în listele statistice ale PNUD. 3. H. Arendt, Originile totalitarismului, traducere de I. Dur și M. Ivănescu, Editura Humanitas, București, 1994, 674 p. 4. S.P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, traducător R. Carp, Samizdat, f.a, 320 p. 5. H. de Lubac, Drama umanismului ateu, traducere din franceză de Cornelia Dumitru. Editura Humanitas, București, 2007, 314 p. 6. R. Flacelière, Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, traducere din franceză de Liliana
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și Marx, traducere de D. Stoianovici, Editura Humanitas, București, 2005, 464 p+546 p. Partea a III-a. VECHILE DIFERENȚE ESTICE ÎN ORIZONTURILE EUROPEI UNITE 1. a) S.P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, traducere de R. Carp, Editura Samizdat, București, 2007, 320p. b) N. Djuvara, Civilizații și tipare istorice: un studiu comparat al civilizațiilor, traducere din franceză de Ș. Broché, ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2006, 566 p. c) Idem, Războiul de șaptezeci și șapte de ani
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
1970 a absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moscova. în anul 1975, și-a susținut teza de doctorat cu lucrarea Dostoievski și existențialismul francez. Este exclus din Uniunea Scriitorilor în 1979 pentru organizarea revistei "Metropol", o ediție samizdat, în care urmau să fie publicați scriitori sovietici mai puțin conformiști sau de-a dreptul dizidenți. (își va lua revanșa îngrijind și publicând, în 2001, volumul de proză Florile rusești ale răului, care cuprinde povestiri semnate de scriitori care au
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
cu toții, trebuia neapărat să-l povestească. Producția orală, conversația cu tot ce are ea, exercițiul verbalizării depășeau cu mult producția scrisă. Pe bună dreptate, Andrei Pleșu considera că „euforia oralității explică, în opinia lui, absența literaturii de sertar și a samizdatului. Totul se consuma în «agora» discretă a dialogului, a cuvântului neconsemnat, a volatilității” (1994). Scrisul era asociat cu spațiul public: ne scriam articolele - teme de plan fără elan, ele erau spațiul cenzurii; oralitatea însemna libertate, creativitate, neconvenționalism, spontaneitate și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe tot parcursul anilor ’70 și chiar la Începutul anilor ’80, această cultură tolerată dă azi tot mai multe semne de sufocare. Existența ei a făcut posibil ca În România să nu apară o literatură și o cultură de tip „samizdat”, Însă de câțiva ani Încoace, odată cu degradarea accelerată a sistemului, gradul de toleranță a scăzut mult, iar una dintre explicațiile creșterii numărului de scriitori care au luat atitudine față de politica regimului aceasta este: limitarea drastică a autonomiei de care se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ar fi supraviețuire și nu rezistență. Foarte bun la nivel conceptual mi s-a părut un termen al lui Mircea Iorgulescu, cultură tolerată, pentru că tocmai datorită acestei culturi (În cultura tolerată intrând romanul „obsedantului deceniu”) nu a existat În România samizdat. Nu este vorba despre manuscrisele de sertar, ci de acea literatură română de opoziție Împotriva comunismului, care ar fi putut să circule În diferite grupuri de scriitori, nepublicată oficial, transmisă de la unii la alții, citită, răscitită Într-un circuit scriitoricesc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de sertar, ci de acea literatură română de opoziție Împotriva comunismului, care ar fi putut să circule În diferite grupuri de scriitori, nepublicată oficial, transmisă de la unii la alții, citită, răscitită Într-un circuit scriitoricesc clandestin. O anumită formă de samizdat a funcționat parțial prin anii ’50, printr-un grup ca acela format din Noica, Steinhardt, Paleologu, Pillat, arestați În cele din urmă. Probabil că pe vremea lor exista un fel de samizdat, dar nu era inventat (creat, funcționabil) În România
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]