31 matches
-
această cauză, la izbucnirea celui de-al treilea război cu samniții în 298, romanii au fost din nou nevoiți să lupte pe multiple fronturi. Al treilea război reprezintă prima încercare a oamenilor din Italia să se unească împotriva Romei, forțele samnite fiind aliate cu etruscii, umbrianii și galii din nord. În 298 î.Hr. romanii au ales pe consulii L. Cornelius Scipio Barbatus și Cn. Fulvius Maximus Centumalus. Sarcofagul primului s-a păstrat și pe el este inscripționat un epitaf care pretinde
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
disputată, dar se estimează că se referă la perioada jumătatea celui de-al treilea secol - începutul celui de-al doilea secol î.Hr.. Totuși chiar dacă ultima dată este corectă, totuși ea este cea mai veche mărturie care se păstrează despre războaiele samnite. Potrivit lui Titus Livius și Dionis din Halicarnas războiul a început ca urmare a unui atac al samniților contra lucanianilor. Nefiind în stare să reziste, lucanianii au trimis ambasadori și ostatici la Roma pentru a stabili o alianță. Romanii au acceptat
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
samniților, Fulvius a sărbătorit printr-un triumf. Scrieriie lui Frontinus spun despre trei strategii ale lui "Fulvius Nobilior" în timpul luptei contra samniților în Lucania. "Cognomen"ul Nobilior nu apare înregistrat nicăieri înainte de anul 255, cu mult timp după terminarea războaielor samnite. Prin urmare o explicație plauzibilă este că acest Nobilior este o greșeală și cele trei strategii trebuiesc atribuite consulului din 298. Totuși, așa cum este menționat mai sus, epitaful lui Scipio revendică că acesta a luptat contra samniților, dar nu la
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
Italiei. Datorită existenței "Ducatus Romanus" al papilor, care tăia practic ducatul de Benevento de stăpânirile longobarde din nordul Italiei (Langobardia Major), Benevento a fost de la bun început independent "de facto". Paul Diaconul se referă la Benevento sub numele de "ducatul samnit", după numele vechilor locuitori ai regiunii, samniții. Condițiile în care ducatul de Benevento a fost întemeiat sunt disputate. Potrivit unor istorici, longobarzii au fost prezenți în sudul Italiei cu mult înainte de completa cucerire de către ei a văii Padului: astfel, ducatul
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
ușor de apărat, precum Santa Croce și Ferrante. Regiunea din jurul unei linii directe dintre Terracina și Termoli a cunoscut cea mai mare densitate a castelelor normande din Italia. Multe locuri alese pentru edificarea de castele erau la origine puncte fortificate samnite, refolosite de către romani și succesorii acestora; normanzii au denumit astfel de fortărețe drept "castellum vetus", "castel vechi." Multe castele din Molise aveau ziduri integrate în piatra munților și crestelor, așa încât efortul de construcție era mai mic, ceea ce demonstrează faptul că
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
secolului al V-lea î.Hr., oscii au adoptat alfabetul etrusc, iar în secolul al V-lea î.Hr., au fost supuși de samniți. Împreună cu aceștia, vor fi încorporați în Republica Romană, după Bătălia de la Sentinum (295 î.Hr.) din al Treilea Război Samnit. Nu putem vorbi de un stat osc propriu-zis. Într-adevăr, nu s-a găsit nicio urmă a unei puteri centrale, ci mai degrabă ale unor federații osce (în număr de trei). Orașul Capua, spre anul 216 î.Hr., era un oraș
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]