153 matches
-
au pronunțat titlul de "Rex" către Cezar, în timp ce acesta trecea pe străzile Romei. Văzându-și susținătorii amenințați, Cezar a acționat sever. A ordonat eliberarea celor arestați și, în schimb, a adus tribunii în fața Senatului, înlăturându-le pozițiile. Cezar folosise inițial sanctificarea tribunilor ca unul din motivele pentru care pornise războiul civil, însă acum le-a revocat puterea în propriul câștig. Festivalul Lupercalia avea să reprezinte cel mai mare test pentru poporul roman privind acceptarea lui Cezar ca rege. În 15 februarie
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
irigații, prevenirea dezastrelor și alte investiții pe termen lung. Teritoriul schimbat al țării după reîmproprietăriri trebuie administrat pentru a micșora haosul din construcții și modernizări de drumuri, alte infrastructuri necesare implantării noilor industrii. Încurajându-se libertatea nestăvilită a voinței prin sanctificarea proprietății particulare, s-au lățit în foarte multe sectoare anarhia, arbitrariul și individualismul exagerat. Proprietatea este și "publică" (printre care drumurile, podurile, pășunile, multe lacuri și ape), "comunitară" ori "confesională", dar ea este mereu agresată de particulari veroși ridicați chiar
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
noi tipuri de familii (consensuale sau chiar homosexuale) multiplică până la sațietate controversele despre familie. Dar nu-i nimic nou sub soare. De la instituirea familiei nucleare pe scena istoriei, nu am dus lipsă nici de anunțuri ale crizei familiei, nici de sanctificarea („sfânta familie burgheză”) sau de demonizarea ei („iadul tinereților noastre”). Familia a continuat să fie simbol al „destinului de gen” și nici o alternativă, oricât de mult a fost căutată, nu a reușit să i se substituie. De altfel, centrarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în toată regula, răsplata postumă fiind asigurată. Nu mă îndoiesc că acest final a mulțumit publicul larg, el este însă deficitar pentru film, regizorul devenind avocatul personajului față cu posteritatea, mult prea nedreptăț itului John May care merita, nu?, o sanctificare. Chiar și așa, filmul lui Uberto Pasolini impune un discurs cinematografic condus cu moderație, respect față de detaliu, cu o simplitate sensibilă care permite pe fundal apariția ulterioară a licențelor poetice în măsură să sublinieze aerul de libertate pe care existența
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
l-au ocolit nici pe Eminescu. Nu e vorba, firește, de a vida spațiul exegetic eminescian de o discuție critică; respingem și noi uniformitatea de reacție și credem că idolatria nu face casă bună cu discursul exegetic. Bineînțeles, nu de sanctificare și imobilism avem nevoie. Dar, observăm cu regret, demitizarea funcționează și ea ca un nou mit. Din fericire, posteritatea eminesciană e vie, expansivă și controversele iscate (benefice, negreșit) și asigură o longevitate străină de supraviețuirea muzeală, cu iz funerar. Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
M. Cimpoi) câtă vreme interesul unor "dilematori", de pildă, se îndreaptă spre "Titi cel păros", ilizibil, depășit, reacționar ș.c.l. Zeflemeaua, reamintim, nu ține loc de analiză lucidă și revizuire estetică după cum tirul nihilist (cu gustul execuției) nu anulează sanctificarea, invitându-ne la o percepție "naturală". Invitația ar fi să ne reîntoarcem la documente, dezgropând texte de altădată. Și pe această bază să cântărim dovezile fiindcă nu e o noutate! "manopere de culise" intervin și decid traiectoriile în posteritate. Revizuirile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
te naște din Dumnezeu te împiedică să mai fii maculat de păcat pentru că în fiecare dintre noi persistă mereu urma divinității? Spiritul Liber conchide că grația divină subzistă și că faptele nu contează niciodată deloc... IX AMAURY DIN BÈNE și „sanctificarea vieții de toate zilele” 1. Deja răscumpărați. încă din 851, Jean Scot Erigene, filosof irlandez, o afirmă în Despre predestinare: Dumnezeu nu prevede nici păcatele nici pedepsele întrucât aceste două ficțiuni țin de neant; infernul nu există, iar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele chiar și acolo unde nu este. Un îndemn subtil este, totuși, inserat în această povestire: nevoia de analiză lucidă, de ieșire de sub imperiul dictatorial al sentinței: „Crede și nu cerceta!” Sanctificarea lui ser Ciapelletto este produsul ignoranței și al inculturii, devine un semn de atenționare în vederea prețuirii adevăratelor valori. „Prima nuvelă a Decameronului joacă rolul de avertisment: totul nu este așa cum pare.”523 „Chiar dacă nu și-a salvat sufletul, cu siguranță
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
forțe care se găsesc de obicei În lumea subterană. Considerînd PMS-ul doar din punct de vedere medical pierdeți jumătate din Înțelesul acestuia. Culturile tribale știau că zilele premenstruale reprezintă o perioadă sacră, zile de cinstire și respect, perioadă de sanctificare În cadrul obiceiurilor, cum ar fi de exemplu coliba lunii. Orice mă cunoaște știe că nu sînt persoana care să romantizeze sau să devină excesiv de sentimentală În ceea ce privește potențialul spiritual al PMS-ului. Îi cunosc umbrele la fel de bine ca și părțile luminoase
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
inventivitate, poemul rezistă întrucâtva doar printr-o versificație atent echilibrată, textualizare fluentă a unei dorințe confuze de evadare și salvare. Bobâlna (1950) și Doja (1952) sunt lungi versificări conformiste, în care este prea evidentă teza înfierării celor bogați și a sanctificării celor săraci, în înșiruiri de afirmații nefirești și scene convenționale. Multe dintre colaborările lui F.-R. la periodice constau în traduceri din Ovidiu, Heine, Hugo, Baudelaire, mai numeroase fiind cele din literatura rusă - Pușkin, Nekrasov, Maiakovski - și din poeți sovietici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
predispus la a manifesta un comportament masculin excesiv (dacă trecem în revistă, de pildă, independența față de autoritatea paternă, recuzată de timpuriu, tendința de a domina intelectual relațiile afective, mizantropia, asumarea deplină a statutului familial, dar și orgoliul și energia creatoare, sanctificarea muncii trudnice etc.). Această predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sclavia diavolului, fiind astfel nevoie de o lege care să-l ajute să-și facă viața mai bună (cartea I). Totuși, legea nu-l putea elibera de sub stăpînirea diavolului și nici de moarte; acest lucru nu poate fi decît efectul sanctificării operate de Cristos (cărțile II și III). Cine e mîntuit trebuie să ducă însă o viață conformă cu voința divină, luptînd, grație puterii pe care i-o dă Cristos, împotriva înclinației spre păcat (cărțile IV și V). Cărțile VI și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
concepție ebraică va inspira și viziunea creștină asupra timpului și istoriei, chiar dacă subzistă diferențe fundamentale. Istoria este împărțită în trei vîrste, sau epoci mari: era Tatălui, a creației inocente, era Fiului, a răscumpărării și era Sfîntului Duh, sau cea a sanctificării. Ele sunt rezumate în simbolul Crezului. Unii adaugă alte periodizări, după numărul evangheliștilor (patru), după zilele Creației (șapte) ș.a. Important este că odată cu venirea Fiului, lumea a intrat într-un timp nou, timpul cristic, care e veșnic și reunește cele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
În acest timp, Carol cel Mare țese intrigi vulgare, lipsit de glorie și îmbătrânit, Gano (replică parodică la trădătorul Ganelon din cântecul de gestă) își numără liniștit averile, Ulivieri (Olivier, prietenul și tovarășul de arme al lui Roland, glorificat până la sanctificare odinioară) e mai mult pasionat de doamne decât de bătălii etc. Iar după multe lupte, convertiri la creștinism și întâlniri cu uriași (elemente pătrunse pe filonul literaturii populare), paladinii se întorc și salvează Parisul, căzut pradă unui uriaș, în urma unei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
clericale sub jurisdicția imperială rescrisă de Iustinian I. Ce anume a provocat o atitudine atât de ofensivă, de instituire a puterii imperiale absolute și a unui complicat program politic, ideologic și juridic - ceremonialul era oricum complex, în linie romană -, de sanctificare a împăratului și a drepturilor sale asupra imperiului? Arianismul nuanțat al lui Eusebiu din Cesareea, se consideră, a reprezentat impulsul ideologic pentru crearea portretului ideal de împărat creștin (în panegiricul dedicat lui Constantin I). Religia a oferit și ea tot
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sclavia diavolului, fiind astfel nevoie de o lege care să-l ajute să-și facă viața mai bună (cartea I). Totuși, legea nu-l putea elibera de sub stăpânirea diavolului și nici de moarte; acest lucru nu poate fi decât efectul sanctificării operate de Cristos (cărțile II și III). Cine e mântuit trebuie să ducă însă o viață conformă cu voința divină, luptând, grație puterii pe care i-o dă Cristos, împotriva înclinației spre păcat (cărțile IV și V). Cărțile VI și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
somație” pentru un termen apropiat; probabil își presimțea sfârșitul. M-am grăbit să-i satisfac dorința. Această prezentare a înaintat-o împreună cu altele făcute de alți frați de suferință Comisiei Patriarhiei BOR care se ocupă cu cercetarea, analizarea și hotărârea sanctificării celor care s-au făcut vrednici în fața lui Dumnezeu de a-și sfinți numele pe pământ, printr-o adresă modestă: „Sfințită și onorată Comisie, Această prezentare a unei perioade din viața lui Valeriu Gafencu (în închisoare) ne este pusă la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Rădulescu mărturisește că poezia eminesciană îl „lasă rece”, în timp ce proza i se pare „greoaie”, „discursivă, plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este de părere că Eminescu nu poate fi socotit „poet național” pentru că are idei conservatoare, avertizând asupra „primejdioasei sanctificări a operei eminesciene”. Nicolae Manolescu respinge de asemenea ideea de poet național, pledând pentru „despărțirea” temporară de Eminescu, singura în măsură să permită o recuperare autentică. Mircea Cărtărescu face un portret grotesc al omului Eminescu, într-un text-colaj compus exclusiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
delirant, imitator servil, total depășit, xenofob împătimit... Nu-i mai puțin adevărat că și de cealaltă parte încep să se alinieze poziții imposibil de acceptat. Într-un cadru oficial, la București, s-a lansat ideea (pornită, evident, din bune intenții)... sanctificării lui Eminescu, plus propunerea să i se confere rangul postum de "conducător al neamului" (nu sună antonescian?), ziua națională a României urmând să fie mutată pe 15 ianuarie! Deci, ori ucidere, ori sanctificare! Imparțiali, românii noștri! * F ormidabil spectacolul nașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lansat ideea (pornită, evident, din bune intenții)... sanctificării lui Eminescu, plus propunerea să i se confere rangul postum de "conducător al neamului" (nu sună antonescian?), ziua națională a României urmând să fie mutată pe 15 ianuarie! Deci, ori ucidere, ori sanctificare! Imparțiali, românii noștri! * F ormidabil spectacolul nașterii limbii române literare! Numai citind textele gazetelor de atunci poți realiza saltul spectaculos izbutit prin strădania mirifică a lui Eminescu (ziditor de limbă; îi dădea cărămizile la mână calfa Creangă)! Doar punând alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
XII-a D. În mod evident, ei au reacționat grăbit și sumar. Ultima întrebare a vizat doar clasele de liceu, invitând indirect la o atitudine critică față de această titulatură. Dar elevii par să fi acceptat mai ușor decât profesorii lor sanctificarea voievodului, fără să îi acorde prea multă atenție. Ca întotdeauna, au existat 2-3 care au refuzat să ia în serios întrebările, parodiind imaginea domnitorului prin integrarea lui în lumea adolescenților de azi și a jocurilor (virtuale) preferate de ei. În
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
neexistând un control absolut. Atribuțiile erau diferite. Împăratul convoca conciliile și punea în practică decretele. Episcopul elabora decretele. Problemele financiare și administrative ale Bisericii erau rezolvate de Împărat, însă Biserica era prezentă (spiritual) în politica statului. Scopul simfoniei bizantine era sanctificarea puterii politice în persoana reprezentantului ei suprem. Modelul simfoniei bizantine a trecut într-un con de umbră după căderea Constantinopolului. Bulgarii și sârbii au dorit să conducă întreaga ortodoxie. Au eșuat și atunci s-au resemnat construindu-și biserici naționale
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de consacrare, "prin care se acreditează simboluri vii".443 Eroul concentrează valorile integratoare ale unei comunități, aparținând unei structuri atemporale, continuă Borbely pe linia lui Roger Rollin, el este "figură a exteriorității, a consacrării publice", într-un "regim spectacular de sanctificare a simbolurilor de apartenență comunitară", fiind manipulat la etajul superior, oficial, al ideologiei, "ceea ce face din el o instanță ușor de stereotipizat" (nu are interioritate complicată, de altfel ignorabilă în favoarea spectacolului, spre deosebire de antierou, care nu posedă alt sistem de valori
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
au sacrificat în domeniul respectiv de cunoaștere. Altfel spus, în locul divinității mitologice, al lui Zeus, în știință poate ajunge așezat un Socrate, de exemplu, căci secole de-a rândul teologii au lucrat la divinizarea sau "îndumnezeirea" gândirii lui Aristotel, la sanctificarea altor personalități. În viața acestor gânditori se află suficiente însemne sacre pentru ca ei să fie păstrați pentru eternitate, asemenea personajelor biblice. Traiectoria lineară a istoriei psihologiei, așa cum rezultă din cadrul schițat mai sus, este interesantă și atractivă, dar adesea amenințată de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ale oamenilor au fost plasate pe principalele axe de confluență dintre materialitate și idealitate, cu accentul pus pe originea divină a lumii, a sufletului. Pe această linie s-a născut și fundamentat perspectiva teologică asupra vieții și sufletului, centrată pe sanctificarea naturii divine a omului, cu accentul pus pe modul de generare a unor "complexe de conștiință" aparte, trăite în momente de cumpănă decisive ale vieții, cum sunt cele al nașterii, al căsătoriei sau morții. A fost realizată o cunoaștere psihologică
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]