72 matches
-
Postăvari (ca metoc al mănăstirii), care a fost construită în 1564, reconstruită în 1856-1857 și apoi demolată în 1984. În prezent, din întreg ansamblul mănăstirii s-au mai păstrat doar biserica și o clopotniță. Acestea se află amplasate pe Strada Sapienței nr. 35 din sectorul 5 al municipiului București, în spatele unor blocuri construite în timpul regimului comunist, din apropierea Splaiului Independenței și a parcului Izvor. În 1813 Mănăstirea Mihai-Vodă „era printre mănăstirile mari ale țării”. este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
coborâtă pe verticală cu 6,2 m, a avut loc în anul 1985. Operațiune în sine de translatare a edificiului, de pe Dealul Mihai Vodă, fosta stradă a Arhivelor nr.2 și până în locul în care se află și astăzi, Strada Sapienței nr.4, în apropierea malului Dâmboviței, a fost considerată la vremea respectivă o performanță deosebită. Unele din osemintele aflate în curtea mănăstirii au fost împachetate în grabă și au putut fi salvate și transportate în noua locație, altele nu au
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
insuficient! Acest refuz presupune misterul. Hotărât lucru, ce anume constituie motorul voinței lui Dumnezeu, oamenii n-o vor ști niciodată. Nici îngerii nu știu, precizează Valla! Și atunci cum ar putea spera sub-îngerii care-s creaturile umane să depășească în sapiență și în perspicacitate niște puteri care le sunt infinit superioare? Voința lui Dumnezeu ține de impenetrabil: nu-i câtuși de puțin obiect al științei ci unul al credinței. Kant nu va susține altceva... Credința e de-ajuns. Umilința creștină trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Hristos epicurian. Erasmus amintește etimologia: Epicur - epikouros - este cel care salvează. Dar cine salvează mai bine ca Isus? Astfel, Hristos mântuitorul și Hristos epicurianul, ba chiar și Epicur cel cristic, dau formula mântuirii: o combinație de înțelepciune păgână și de sapiență creștină, un amestec de austeritate din Grădina Atenei și de virtute din grădina Măslinilor, un mixaj de ataraxie grecească și de speranță catolică, de voluptate în asceză și de asceză pentru voluptate, o însoțire a filosofului cu boțul lui de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Republicii Moldova. O politică sezonieră, practicată de niște angajați cu un trecut tulbure, pe care stăpânul îi sperie (șantajează) din când în când, fluturându-le în față dosarele grele de păcate. Vară. Arșiță ca în Caragiale, dar nu suntem pe strada Sapienței, ci în curtea cu un havuz în paragină a unei instituții. O instituție culturală abandonată de stat și nedescoperită încă de sponsori. Câte un românaș, toropit de căldură, mai înjură, dar fără consecințe în plan imediat. Toți par să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ascet de marcă preschimbat în neguțător, care reușește să înșele străjile puse de regescul tată și să pătrundă la prinț sub pretextul înfățișării unei nestemate nemaivăzute. Transferul este străveziu, dar metafora aparține inventarului agreat de cititori. Pustnicul aducea mărgăritarul supremei sapiențe, al doctrinei salvatoare. Învățătura este translată prin parabole (unele, precum „omul urmărit de inorog”, „cei trei prieteni”, „cele patru racle”, „orașul care-și schimba conducătorul în fiecare an”, vor deveni faimoase) și istorisiri exemplare (acele pilde care în literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
povestirii rămânând de căutat într-o nuvelă, Sophronyme de Florian, vehiculată și la noi către sfârșitul veacului al XVIII-lea, în variantă neogreacă. Împrumutând din aerul „exotic” al cărților așa-numite populare, Istoria... consacră aventura, lăsând, apoi, să treacă lumina sapienței în prim-plan. Iubirea e providențială și dramatică. Pentru a-și merita destinul exemplar, cei doi îndrăgostiți îmbină suplețea și tăria, înfruntă nedreptatea și sfidează moartea. Nedus până la capăt, recuperat postum și furnizând o revelație din perspectiva istoriei literaturii, poemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
e albulŭ, frumosului frumosŭ Ci di și negru ’n negru, hidosului hidos. bucureștiul în 1871 85 lu c. esarcu Intelligentŭ, amorulu de arte, de științe Și erudiție, plus ardentele dorințe De studiuri profunde vorŭ face a te distinge În lumea sapienței și-nvidioși a-nvinge. ii Currendŭ și hymeneulŭ te chiamă să dai mâna Unei copile blinde ce ’a învățatŭ să stime Și arta și știința și limba ei română Și care-a pusŭ în tine speranțe legitime. iii În viéța conjugale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
transformat într-o piață de arme, strada Mihai-Vodă ar fi mers în linie dreaptă de la Podul Dâmboviței până în fața statuii, iar cotitura ce începe după strada Sfinții Apostoli ar fi fost evitată. anul 1873 215 20. Mânăstirea Mihai-Vodă (de pe strada Sapienței, în apropierea Dâmboviței) a fost ctitorită de Mihai Viteazul încă înainte de a ajunge domn al Țării Românești; ea a fost târnosită în anul 1591 și nu în 1598, cum menționează - greșit - documentul citat de Bacalbașa. 21. La solicitarea lui Nicolae
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
119, 126; Pomul verde 142; Savoy 115; Slăti neanu (Momolo) 59, 60, 118, 119, 175, 289, 408; Teatrul-circ 379, 380; Valhala (Walhala) 117, 303, 396; Ziepser 142 450 indice de nume de locuri Salonul nou de pianuri A. Ghebauer: 115 Sapienței (strada): 215 Snagov (Znagov) (plasa, județul Ilfov): 258 Societatea de tragere (dare) la semn: 110 Societatea Filarmonică Română: 104, 262 spitalul: Brâncovenesc 183; Colentina 178; Colțea 20, 178, 261, 270; de copii 174, 178; Filantropia 178; israelit 178; materni tate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
121; Ed gar Quinet (Nouă) 124, 126, 264; RaduVodă 258; Regală (Aristide Briand; 13 Decembrie) 125, 130, 134, 136, 398; Remus 258; Renașterii 394, 395; Râureanu (-Măgureanu) 49, 50, 113, 130, 134; Romană 122, 258; C.A. Rosetti (Clemenței) 121; Sapienței 215; Sărindar (Const. Mille) 114, 127; Scaune 322; Sevastopol 117, 369; Sf. Constantin 142; Sf. Ionică, 379, 419; Sf. Nicolaeșelari 135; Sf. Vineri, 95, 142; Sfinții Apostoli 142, 215; Sfinților 130; Smârdan (Germană) 49, 64, 123, 128, 129, 133, 146
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
naturii. Descartes și Galilei sunt cele mai importante exemple care ilustrează această transformare din secolul al XVII-lea. Ca niciodată, filozofia simte nevoia să îmbrățișeze ispita formalizării logico-matematice a întregii experiențe umane. Atunci, voința de sistem a început să împietrească sapiența filozofilor. „Centrul” nu mai este un miez, pentru că lumea devine o suprafață. Cerul a dispărut în numele unei noi cosmologii. Cuvântul a sărăcit, în urma revoluției nominaliste. Patosul fierbinte al vieții trebuia „obiectivat” în limitele reprezentării logicii deductive. Drept urmare, și istoria trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la torturile Securități fără să scoată măcar un geamăt. Părintele Toma Gherasimescu o mare forța spirituală, care prin rugăciune neîntrerupta tempera parcă înverșunarea călăilor. Tică Voicescu devenit mai târziu, după eliberare, duhovnicul cetății lui Bucur Ciobanul fiind preot la Biserica Sapienței din București. Călugărul Arsenie Papacioc venea alături de Naidim. Doi sfinți ai închisorilor comuniste, unul călugăr preot, celălalt frate de cruce. Virgil Maxim împreună cu frații lui de cruce Aurel Obreja, Ioan Ismană, Constantin Lupoaie, Dumitru Neagu și Marcu Aurelian Stoica înfruntaseră
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
este și biserica Sfinții Apostoli, ctitoria fiului învățatului stolnic Constantin Cantacuzino, voievodul martir Ștefan. Clădirea aflată la poziția 108 pe lista monumentelor de arhitectură, stabilită de HCM 1860A din 1955, păstrează în întregime fresca originară. Un mic lăcaș de pe strada Sapienței, ridicat pe locul unui paraclis de curte al Crețuleștilor, prin efortul creștinilor din cartier și îndemnul preotului Șerban Constantin Sârbu, își așteaptă și el inevitabila execuție. Amenințate sunt și Institutul Cantacuzino, Facultățile de Medicină Veterinară și Biologie, precum și clădirea Teatrului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
puterii și al bogăției nemăsurate, dar și iad al delațiunilor și crimelor odioase, și apoi în Polonia, prilejuiește întâlnirea cu un personaj care se reține. De altfel, figurile feminine imaginate de scriitoare sunt deopotrivă gingașe și înțelepte, purtătoare ale unei sapiențe străvechi, dar și firi voluntare, capabile de hotărâri curajoase, chiar participante la viața social-politică a vremii. Așa se întâmplă și cu tătăroaica Azale din nuvela Prizonierul de la Heracleea (1974), care își leapădă credința și tradițiile pentru a-și urma iubitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
de „setea de intemperanță” ăHoria-Roman Patapieviciă a unuia dintre personaje. Pe cei doi, Lache Diaconescu și Mache Preotescu, îi desparte onomastic o consoană, L și M devin interșan- jabile, iar scriitorul privilegiază confuzia în numeroase împrejurări : 9 devine 6, strada Sapienței nr. 11 bis devine strada Pacienței nr. 11 bis etc. Și numele de familie ne situează în aceeași familiaritate, dincolo de terminația „-escu” proprie numelor de familie românești. Înrudirea are loc și pe linia unui semantism cuprins în sfera reli- gioasă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
încep să aibă cauciuc. Vizitiul e de regulă muscal. O doamnă din Caragiale mână muscalul cu umbreluța, iar acesta transmite comanda la cai curat ca o cutie de viteze. Vizitii nu sunt avizați în legătură cu planul orașului și nu știu unde e strada Sapienței de pildă. Medicii, obligați să facă deplasări profesionale, au de regulă trăsură proprie. Moașele merg și cu birja de piață. În București, stație de trăsuri e la Universitate, dar și la Rosetti, unde Ștefan Gheorghidiu are norocul ca soția, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de lejeră a limbajului poeticesc. Pe de-o parte meditează cu senină- tate la împrejurările generale în care eul auctorial se confruntă cu existența, încercînd a se opri la formule sintetice, la un soi de apoftegme uneori cu iz oriental. Sapiența e mediată de o sensibilitate „pățită”, care vrea să se (re)tragă în concluzii cu iz de morală. Mici parabole au menirea de-a accentua firescul unor atari operații ale experienței ce se impersonalizează: „«Ce socoți că e mai frumos
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
domeniul purei frivolități le opun o zicală a Orientului, enunțând că „nimeni nu este atât de tânăr încât să nu poată muri mâine, nici atât de bătrân încât să nu poată trăi încă un an.” Dacă nici cea mai verificată dintre sapiențe nu-i convinge, îi socotesc pierduți. Așa că, recapitulând, pe magistrala a o sută cincizeci de ani de fertilă existență, la jumătatea existenței, în cazul meu, scoțând din calcul meschinul barem de numai o sută zece - o sută douăzeci de ani
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
-i seminția istoriei acele Acuma când, din oameni, ne-am preschimbat în gloată!? Au nu cumva-i pătrunsă-ntre noi vreo matracucă: Anume să ne-mpingă spre faptele mișele? (Nici Dunărea, de care nu-i modru să ne spele!) Apune sapiența, vădindu-se caducă. Și-am fost convins că monștrii nu-i chip să o străbată, Că prea mi-am pus credința-n structura ei curată! oiți vreo carte Când răsfoiți vreo carte, cu versuri, bunăoară, Să vă gândiți la câtă
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
-nsor, O baftă cu pestelcă și cu ie, Dar n-am prizat, pe-atunci, povața lor. Dupe ce-am pus ce-am pus în paranteză Haiti să revin la cestiunea grea, Transtemporală pururi și obeză Cât să nu-ncape-n sapiența mea. De unde, Doamne, să invent o frână Pentru viteza timpului buiac? Când n-am nici sarbacana la-ndemână, Presupunând că-l sparie vreun fleac. Ori niscai stihuri să-mbârlig? anume: Lângă fiesta lor să îl amân Până-i răcnește trecerii
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
încep să aibă cauciuc. Vizitiul e de regulă muscal. O doamnă din Caragiale mînă muscalul cu umbreluța, iar acesta transmite comanda la cai curat ca o cutie de viteze. Vizitiii nu sînt avizați în legătură cu planul orașului și nu știu unde e strada Sapienței, de pildă. Medicii, obligați să facă deplasări profesionale, au de regulă trăsură proprie. Moașele merg și cu birja de piață. În București, stație de trăsuri e la Universitate, dar și la Rosetti, unde Ștefan Gheorghidiu are norocul ca soția sa
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
dorește a proclama entuziast ori a infirma drastic un text, ci a-l examina meticulos în vederea stabilirii unor trăsături multiple, a unui ansamblu de nuanțe, cu scopul proporționării calităților și defectelor care de regulă coexistă în același product. O străbună sapiență îl împiedică a le izola jubilant, riscînd artificializarea actului critic. Autorul Explorărilor în actualitatea imediată procedează metodic, "răbduriu" (un cuvînt care-i place), pîndind parcă opera în creșterea și-n eventuala sa descreștere, atît în cadrul antum, cît și în cel
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
să îți oferi surprize. Și asta, pentru că o bună parte dintre lucrurile puse bine sunt uitate definitiv. Pur și simplu uiți că ele există! Cu cît înaintezi în vîrstă, surprizele de acest fel se înmulțesc". "Surprize" impregnate de o discretă sapiență melancolică. Nu absentează cîte un pasaj de elan metaforizant, cum e, de pildă, următoarea remarcă pe marginea grafiei unei scrisori primite de la Noica: "Cuvintele așternute pe hîrtie cu cerneală albastră se înclinau spre dreapta și, cum începutul fiecărui rînd aluneca
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
precum episoade ale unui real absurd în care criteriile curente ale calității se suspendă: „nu plîng / la traviata / doar cînd toc ceapă / lacrimile mele / miros ca o gură de mort” (fereastra deschisă). Sau nu mai puțin explicit, prin recursul la sapiența extrem-orientală: „pălăria conică / din pai de orez / este cea mai potrivită / ea te apără de ploaie și de concepte / acestea se scurg de pe ea / ne spuse înțeleptul chu van an” (chu van an spuse). În același registru exotic ni se
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]