252 matches
-
vii splendori. A fost un fapt de artă, care descinde din însăși gloria muzicii, anume ce poate face arta unui interpret cu partiturile componistice magnifice.. Trebuie să mulțumim Fundației Spandugino pentru inteligență și eleganță, ca beneficiind de importantele relații artistice, sapiențiale și spirituale naționale și internaționale de care dispune, să ne fi oferit această ofrandă, prezentarea în recital a pianistei Elisabeth Sombard. În programul aceleași seri, publicul a avut posibilitatea de a se întâlni cu Eric de Rus. Acesta este specialist
Recitalul pianistei Elisabeth Sombart by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84259_a_85584]
-
amuzante, ci fiindcă subminează prestigiile celor încondeiați. Dintre toți, cei care lasă cea mai bună impresie sunt grecii și orientalii. Grecii, fiindcă au statură morală, pățaniile lor avînd o bătaie etică, de critică sarcastică. Orientalii, fiindcă posedă acea spontană dimensiune sapiențială grație căreia fac filozofie oarecum din mers, fără concepte și fără trufii explicative. Dar, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, anecdotele se aplatizează și spiritul lor se așează pe orizontală: din morală, sapiențială sau sarcastică, filozofia devine trăsnită. Așa se
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
sarcastică. Orientalii, fiindcă posedă acea spontană dimensiune sapiențială grație căreia fac filozofie oarecum din mers, fără concepte și fără trufii explicative. Dar, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, anecdotele se aplatizează și spiritul lor se așează pe orizontală: din morală, sapiențială sau sarcastică, filozofia devine trăsnită. Așa se face că filozofii moderni, de la Hegel la Wittgenstein și de la Descartes la Russell, fac figura unor apucați care, în ciuda genialității lor naturale, sunt încăpățînați ca niște copii. Și orgolioși ca niște tauri. Impulsivul
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
dreptate, simțire, măiestrie lucru pe care îl mărturisea dincolo lui Osiris și Isis, prin celebra Declarație a inocenței, așa încât se considera "curat", condiție pentru a i se dezvălui "taina aflată înapoia tuturor tainelor". Pe de altă parte însă, în scrierile sapiențiale ale vechilor egipteni, aflăm îndoielile, mâhnirile, nedumeririle oricărui om lucid de întotdeauna, începând cu îndoiala relativ la justiția divină: "Din copilăria sa omul s-a străduit să înțeleagă gândirea Zeului, cu umilință a căutat-o, și totuși zeii mi-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se întoarcă în neant. Ființarea este o încercare sisifică, tragică, pe toată întinderea veșniciei. Motivul: atotputernicia morții precedată de cele două forțe negative pretanatice: suferința și răul, așa cum au spus-o de nenumărate ori poeții, de la autorul lui Ghilgameș, Cartea sapiențială egipteană, Vechiul Testament, presocratici și până la Leopardi, Eminescu, Trakl, Ungaretti ș.a. Că "toți trăim moartea, ne trăim propria moarte", a relevat încă Heraclit și a fost reafirmat de Hölderlin. De vină au fost considerați în diverse culturi, fie zei vicioși, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de taur. Iată cum o furcă încremenește în chip de Regină, în ceea ce ne oferă Nicodim, pe un dublu soclu, cvasi-brâncușian, de lemn și de piatră, lucrare figurând în catalogul italian (2004) și în cel francez (2006). La un ceas sapiențial al carierei sale, pictorului de altădată îi procură o intensă plăcere "să pună în operă" materiile încărcate de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de țepii unei mari grape, stă
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
Ion Simuț O "filosofie" relativ banală a plagiatului, bazată pe un scepticism fundamental, ne poate duce foarte departe în a înțelege și accepta plagiatul ca principiu universal încorporat în imitație sau repetiția identică. Formule sapiențiale consacrate certifică lipsa de imaginație a oricărei evoluții. Nimic nou sub soare. Istoria se repetă. Ce a fost va mai fi, ce este a mai fost. Lumea însăși, umanitatea sunt întemeiate pe un plagiat ontologic: omul este făcut după chipul
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
ființei tale proprii, ca om. Întrebarea la care încercăm aici un răspuns este cum să primim, cum să citim cu temeinicie și folos propriu aforismul. Desigur, orice aforism poate fi încadrat ceea ce se și întâmplă în aceste cărți cu miez sapiențial într-o anume temă care, definindu-se (dintr-un unghi lăuntric, să-i spunem), tocmai definește omul, subiectul, primitorul. Viața, iubirea, familia, suferința, munca, moartea, credința, viciile, prietenia, mândria, eșecul, speranța, copilăria, învățătura, profesia, bătrânețea sunt, în aceste aforisme, temele
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
contemplativ în manifestare și moralist în atitudini, Ion Lazăr a scris o carte rară, anacronică și vie în același timp, enervantă și seducătoare în aceeași măsură. O carte încărcată în subsidiar de viziuni edenice, marcată stilistic de o amplă retorică sapiențială și conturată vag, asemenea versurilor autoreferențiale prin care pictorul își extinde semnificativ cîmpul de expresie, de o atmosferă pură și stranie: ,, În atelierul pictorului s-a lăsat liniște O tăcere de început de lume, O liniște de seară de iarnă
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
întâlnesc, se îngemănează. Căci și în istorie, comunismul începe ca o utopie, sfârșește ca o crimă; și din el mai supraviețuiesc cioburi psihice, emgrame mintale. În al treilea rând, sau mai presus de planurile semnalate, este vorba de un roman sapiențial (să-i zicem: inițiatic), al unui autor care iubește Ecleziastul și consideră Ecleziastul o culme a romanului sapiențial. Și un autor care iubește Filocalia, și consideră Filocalia o culme a genului paideic. Aici romanul s-ar deschide spre revelatoriu, spre
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
el mai supraviețuiesc cioburi psihice, emgrame mintale. În al treilea rând, sau mai presus de planurile semnalate, este vorba de un roman sapiențial (să-i zicem: inițiatic), al unui autor care iubește Ecleziastul și consideră Ecleziastul o culme a romanului sapiențial. Și un autor care iubește Filocalia, și consideră Filocalia o culme a genului paideic. Aici romanul s-ar deschide spre revelatoriu, spre râvnita "întâlnire" cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu care există cu adevărat, și care va exista chiar și după ce omenirea
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
uneori cu rezerve, alteori cu nuanțe chiar "legendare". Pentru unii existați ca prozator, autor al romanului istoric "Noaptea împăratului" sau al romanului postmodern Turnul; pentru alții ca redactor așezat pe viață la "Viața Românească". Pentru alții ca îndrumător de școală sapiențială (ipostază în care mulți vă urmăresc scrierile, și mulți vă urmează; ipostază în care sunteți azi invitat la biblioteca "V.A. Urechia", Galați). Sunt oameni care au citit din dv. doar cartea " Terapia destinului" sau cartea "Isihasmul", și care ignoră
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
aveți și romane! Dar sunt alții, și mă refer în primul rând la critici, care vă iau în considerare doar romanele, doar proza. Așadar, sunteți mulțumit de LOC, sau de ROL? Când spun rol, mă refer la îndrumătorul de practici sapiențiale. Când spun loc, mă refer la poziția în planul literar. Sunteți mulțumit de acest "loc" în ierarhie? - Nu știu exact ce loc am, dar sunt mulțumit de el. Joaca de-a numerotarea treptei pe care stai (joacă foarte serioasă în
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
pline de farmec și mister. Literatura înaltă, clasică și cea populară cu toate genurile lor specifice sunt și ele prezente în cuprinsul lucrării ilustrând geniul popular, ca și talentul unor mari literați născuți pe pământul Chinei. Literatura gnomică și cea sapiențială constituie și ele subiectul unui întreg capitol alături de poveștile și basmele care au încântat și încântă generații întregi de copii și adulți. Mulți dintre cititori vor fi cuceriți de aceste genuri literare. Afirm acest lucru deoarece societatea iconică în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îl prezice el”131. Analizele anterioare ne-au demonstrat, printre altele, două lucruri: 1. genul apocaliptic nu există în stare pură (deseori a trebuit să dau deoparte multe pasaje care nu conțineau nici o viziune) și 2. literatura apocaliptică și cea sapiențială prezintă nu puține elemente comune. În Enoh sau în Testamentul lui Abraham, viziunile sunt povestite de cei doi protagoniști fiilor sau întregii lor familii en guise de testament. E vorba despre un testament spiritual, firește. Aceste viziuni concrete, rod al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Unele cărți și fragmente, precum Înțelepciunea lui Solomon sau Bel și dragonul, Suzana (ultimele două, suplimente ale Cărții lui Daniel), au fost redactate direct în greacă. Apoi, Septuaginta cuprinde patru, nu trei secțiuni principale: Torah, cărți istorice, cărți poetice și sapiențiale, Profeți, iar ordinea cărților diferă de ordinea TM. În continuare, mă voi opri asupra a două tipuri de diferențe între TM și LXX: 1. abrevierile sau dezvoltările (fie de o parte, fie de cealaltă) ale unor pasaje ori capitole și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț a limbii române de azi și să aibă el însuși un minim simț al limbii în care traduce. S.M.: În cărțile consacrate traducerii, Antoine Berman
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multe persoane, în spirit de reconciliere, vor învăța să se îmbogățească și dintr-un al doilea sistem de curente, cel ce își are originea în mistica indiană (hinduismul și în special budismul), și din al treilea, cel chinez, având caracter sapiențial (confucianismul, taoismul): din valorile lor spirituale, profunzimea lor mistică și concepția despre lume și despre om, care se moștenește de secole; tot mai mult, dimpotrivă, aceleași trei religii profetice, atingând moștenirea lor inepuizabilă vor dărui altora experiențele lor spirituale, departe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o vădită umoare duioasă, dă sfaturi semenilor spre binele sorții lor, și asta dintr-o pornire filantropică ce îmbracă forma unei pledoarii cu iz de predică morală. Un vademecum în fericire alcătuit dintr-o colecție de sfaturi, recomandări și constatări sapiențiale - acestea sunt Aforismele asupra înțelepciunii în viață. Mai rar să vezi un Schopenhauer debordînd de bunăvoința etică a dascălilor de moravuri fine. Pe scurt, germanul face figura insolită a unui îndrumător de fericiri zilnice. De aceea, o carte de la care
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
meu turmentat/precum ar ridica o pânză de pe obrazul unui mort". Poetul nu ezită să stea la povești (despre destin, viitor, începutul sfârșitului etc.) cu "mortul Ioan", un fel de spirit mediumnic, o nălucă frumos și înțelept vorbitoare, aș zice sapiențială: Iarna e în noi,/e zăpadă pe pietre, hai să le spălăm fața/de cadavru cu ea, poate li se vor deschide ochii/pietrelor și ne vom vedea amândoi cum stăm/aici, dracului, om și cu umbră, nălucă/ și om
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
neoconservatorismele de import. Intelectualul care nu se încrede decît într-o cultură cu rădăcini creștine și care e conservator de la natură, și nu din capriciu ranchiunos. Mai mult, cu Hurduzeu și Platon vom putea să verificăm adevărul unei vechi vorbe sapiențiale: singurele adevăruri care contează sunt cele de pe urma cărora ai de suferit. În privința aceasta, autorii nu vor trebui să aștepte prea mult. Vor primi toate stigmatele propagandei la modă și vor fi sfătuiți să-și îndulcească asprimea accentelor ideologice. Deocamdată, tandemul
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
ei, prima înclinație fiind să spui că în ea se ascunde o trufie a breslei, profesorii vrînd să facă din filosofie ceea ce ea nu poate fi: o tehnică a vieții. Mai mult, ca o disciplină abstractă să devină o călăuză sapiențială, trebuie ca în ea să fie latentă o virtute terapeutică, caz în care filosofia devine o medicină a minții. De aceea, orice exercițiu spiritual urmărește fie detașarea de lume, fie lepădarea de patimi. Acesta e cazul stoicilor, al epicureicilor și
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
nu conținutul lui. Căci teza autorului este că filosofia, fiind o însușire universal umană, poate avea efect asupra oricărui, ajutîndu-l să-și stăpînească patimile și să ia cele mai bune hotărîri. Într-un cuvînt, filosofia e terapie și totodată tehnică sapiențială. Tocmai de aceea școlile de gîndire asupra cărora se oprește Iftode - stoicii, epicureicii și filosofii creștini - propun rețete spirituale de îmbunătățire a existenței. Premisa e de ordin utopic: cine își schimbă viziunea își schimbă implicit modul de viață, așadar fiecare
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
aforism e mai general, cu atît e mai vag și mai flasc. Aforismul nu e imperativ etic și nici poruncă biblică, ci o privire prin gaura cheii menită a sesiza un amănunt nefiresc. El nu poate ține loc de cugetare sapiențială, de teorie morală sau de învățătură menită a lumina omenirea. Rostul aforimului este să te incite, adică să te pună în fața unui fapt inedit pe care, grație contrarierii resimțite, îl vei ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
au apucat să intre într-o formă socială, Dan Iacob trăiește cu precădere în meandre interioare, atenția fiindu-i îndreptată îndeosebi spre „adevărul care ne face liberi“. Din acest motiv, lecturile la care recurge nu au rațiuni estetice, ci preocupări sapiențiale, diaristului repugnîndu-i textele de umplutură lexicală: „E luna martie, am obosit și sunt indiferent la speculațiile filosofice. Nu am răbdare să termin o carte, de vreme ce, după cîteva zeci de pagini, îi simt golul, simt că afirmațiile n-au acoperire în
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]