169 matches
-
înlăturarea hanului Bardig-Bäg, în anul 1359, s-au declanșat mari tulburări interne. Luptele dintre pretendenții la tronul mongol au afectat grav integritatea statului Hoardei, datorită tendințelor separatiste ale unor hani și emiriaceștia, nereușind să acceadă la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită de aceste lupte pentru supremație în conducerea statului, nobilimea mongolă nu mai era disponibilă de acțiuni militare eficiente în afara teritoriilor Hoardei. Astfel, momentul intervenției regilor Poloniei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
persoanei care îl poartă, fie rolul pe care aceasta îl are în lume. În Biblie, el se identifică adesea cu persoana însăși; schimbarea numelui cuiva echivalează cu impunerea unei noi personalități. Dumnezeu schimba astfel numele lui Abram (Gen 17, 5), Sarai (17, 15), Iacob (32, 29) etc. Adesea, Dumnezeu este identificat cu numele său: acest nume este iubit (Ps 5, 12), lăudat (Ps 7, 18), sfințit (Is 12/11, 4); el este înfricoșător (Dt 28, 58), veșnic (Ps 135/134, 13
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
6 plăși, atunci când ființa plasa Traian care cuprindea o serie de comune integrate ulterior plășilor Mangalia și Silistra Nouă. Reședința acesteia s-a aflat în comuna Enișemlia 1078. Plasa Hârșova era situată în nord-vestul județului Constanța. Era traversată de pârâul Saraiul, cuprinzând toate localitățile de pe malul Dunării situate între Movila Cazacului și satul Boazgic 1079. Localitățile ce aparțineau plășii Hârșova erau: Calfa, Ciobanu, Dăieni, Gârliciu, Ghizdărești, Ostrov, Saraiu, Șiriu, Topalu, Topolog, Urumbei și Hârșova 1080. Reședința acesteia era orașul Hârșova, singura
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Boazgic 1079. Localitățile ce aparțineau plășii Hârșova erau: Calfa, Ciobanu, Dăieni, Gârliciu, Ghizdărești, Ostrov, Saraiu, Șiriu, Topalu, Topolog, Urumbei și Hârșova 1080. Reședința acesteia era orașul Hârșova, singura localitate urbană din cuprinsul plășii. Comuna Calfa era situată pe valea pârâului Saraiul, la 15 km N-E de Hârșova și la 40 de km N-V de Constanța și cuprindea satele: Calfa, Curudgea, Haidar, Rahman, Ramazankioi și Mahometcea 1081. Se învecina spre N cu localitatea Urumbei, spre E cu localitatea Casimcea, aparținând
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
anul 1893. La începutul secolului al XX-lea, populația comunei Calfa era de 2 571 de locuitori, dintre aceștia, 2 454 fiind români, 114 tătari și 2 greci 1089. Comuna Ciobanul, numită și Groapa Ciobanului, era situată pe valea pârâului Saraiul între lacurile Ciobanul și Hasarlâk Ghiol, la 8 km N-E de Hârșova și la 96 km N-V de Constanța 1090. Localitatea se compunea din satele Ciobanul și Cadi-Câșla. Primul era un vechi sat românesc situat pe malul sudic
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Boldea. În satul Dulgheru exista o biserică ortodoxă construită de către locuitori în 1869. Aceasta avea hramul "Sf. Împărați Constantin și Elena", aici slujind un preot ajutat de către doi cântăreți 1128. În anul 1888 a fost construită biserica ortodoxă din satul Sarai. Aceasta avea hramul "Sf. Gheorghe" și a fost construită de către locuitori. Serviciul religios era oficiat în această biserică de către doi preoți 1129. În satul Carapelit, unde locuiau 81 de tătari și 265 de români, exista o geamie, serviciul religios fiind
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
I, Carvan, Cavaclar, Cazil-Murat, Chioseler, Chiragi, Cicracci, Ciobanu, Cobadin, Cocargea, Cochirleni, Dăieni, Dobromir, Edilchioi, Enghez, Enigea, Enișemlia, Esechioi, Gargalâc, Gârliciu, Gârlița, Gheringec, Ghiuvegea, Ghizdărești, Hairanchioi, Hasancea, Lipnița, Mamut-Cuiusu, Mârleanu, Murfatlar, Musurat, Oltina, Omurcea, Osmanfacî, Ostrov, Palaz, Parachioi, Pazarli, Rasova, Regep-Cuiusu, Sarai, Sarighiol, Satu Nou, Seimeni, Șiriu, Tașpunar, Tatlageac, Techirghiol, Topolog, Topraisar, Tortoman, Tuzla și Urumbei 2882. Comunele rurale din județul Tulcea erau următoarele: Agighiol, Alibeichioi, Armutlia, Atmagea, Balabancea, Bașchioi, Beidaut, Beștepe, Canlî-Bugeac, Caramanchioi, Caranasuf, Caraorman, Carcaliu, Casapchioi, Casimcea, Cataloi, Cârjelari, Câșla
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
La 28 martie 1911 prefectura județului Constanța a înaintat către ministerul de Interne un "tablou cu inspecțiunile făcute de subprefecți comunelor din acest județ în decursul lunii februarie"3053. Astfel, administratorul plășii Hârșova a inspectat comunele: Cartal, Ciobanu, Tașpunar, Topalu, Sarai, Seimeni, Satischioi, Gârliciu și Ghizdărești 3054. Totodată, administratorul plășii Ostrov a inspectat comunele: Lipnița, Oltina, Parachioi, Almalău, Eschichioi, Bugeac, Regep-Cuiusu, Dobromir, Caraulac și Satu Nou3055. La 15 februarie 1911 administratorul plășii Constanța a inspectat comunele Casapchioi și Caranasuf, iar la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
zi de vară se oprise însăși „Sultana“ (regina Maria) în dreptul cafenelei lui, dar tocmai atunci se întâmplase că zăcea bolnav de friguri, n-a văzut-o decât când se depărta cu pașalele, odabașalele, cadii și primarele Balcicului, în alai, la saraiul ei. Trăia singur, într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ești un pictor genovez, și nu venețian. Vei vorbi doar În italiană. Ceilalți te vor proteja din umbră. La semnalul lor, vei picta, cât de repede vei putea, portretele unor personaje care urcă sau coboară treptele Palatelor Topkapî sau Ak Sarai. Acele portrete trebuie să dispară de pe șevalet În câteva secunde și să ajungă la una din corăbiile care vor aștepta În port. Dacă această misiune reușește, vei primi o alta, mai grea. Voi obține Încuviințarea măriei sale de a trimite un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că aceasta nu e o pedeapsă, ci o dovadă de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai, Istanbul Amir se Înclină În fața celor patru Cuceritori și așteptă să afle de ce fusese chemat. Abia se Întorsese din ținuturile mongole În care sălășluia tribul Bordjighin. În iarnă primise, pe drum, vestea Înfrângerii de la Vaslui. Se așteptase să fie rechemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pași, catedrala Sfânta Sofia, spuse Morovan revenind În mijlocul Apărătorilor. La dreapta, palatul În construcție, Topkapî. Aripa dreaptă este terminată și găzduiește deja Întâlniri ale sultanului cu vizirii și pașalele. În spatele moscheii din dreapta, În partea Mării Marmara, vedeți turlele palatului Ak Sarai. Este zona În care, din câte Înțeleg, se va afla Alexandru. Ceilalți veți găsi zonele voastre destul de aproape, căci aici e concentrată Întreaga putere a imperiului. Unii veți locui În cartierul grecesc Galata, nu departe de pod. Vă doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că pictorul e doar un impostor. Dar lucrările erau mult prea bine realizate. Tânărul genovez fusese lăsat În pace, dar pus sub observație. Iscoada nu văzuse, Însă, decât cum pictorul realiza un peisaj excepțional al vechiului palat al sultanilor, Ak Sarai. Din raportul Îngerului rezulta că supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de nou, de pitoresc, iar Istanbulul Îi oferea totul În cantități năucitoare. Se obișnuise repede și cu semnalele care Îi indicau apropierea unei patrule sau urgența de a realiza un portret. În colțul uliței care Începea nu departe de Ak Sarai și cobora spre port se afla un bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea prelungi viața, dacă undeva În adâncurile neființei cineva hotărâse altfel. Dar putea răzbuna totul. Sâmburele magic al răului nu era acolo, unde sângele tatălui său acoperise albul curat al zăpezii, ci aici. La două sute de pași, În palatul Ak Sarai, unde se luaseră toate hotărârile aducătoare de moarte, vreme de prea mulți ani. Unde se luase, poate, și hotărârea atacării Albeștilor și a uciderii unui copil de cinci ani, care nu era vinovat decât pentru că se născuse. Și pentru că apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție a osmanilor. Brusc, observă o statură cunoscută, cu un chip necunoscut, ascuns sub eterna glugă peticită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
manevră de ridicare a ancorei la nici un vas! - Vezi ce fac caicele poliției vamale! Marinarul Îndreptă luneta spre chei și rămase cu obiectivul Într-un punct fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg eu bine ce văd, se Întâmplă ceva la palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își aminti ceva, fugi În cală și se Întoarse cu șevaletul sub braț. - Atenție! strigă Gabriel. Suntem observatori, nu actori. Ne răspândim În piață și imediat ce Întâmplările sunt clare, la semnalul meu, revenim pe corabie! * Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două zile și două nopți În care nu se oprise decât ca să schimbe caii. Faptul că afară nu era nici un ienicer de gardă i se păru suspect. De aceea ordonase războinicilor săi să intre În formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Fu străfulgerat de lumina acelui zâmbet și simți brațele puternice ale lui Anda Îmbrățișându-l. Lumea se răsturnase și se așezase la loc. Dar acum era o lume a bucuriei. * Prezența celor o sută de războinici Bordjighin În fața palatului Ak Sarai provocă o nouă aglomerare atât În piață cât și pe străduțele care duceau spre ea. O patrulă de ieniceri sosi de la palatul Topkapî pentru a vedea ce se Întâmplă. Patrula fu oprită Însă de mongoli, iar semnul șarpelui și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca și cum ar fi refuzat un ordin, dar poate că gesturile sale le erau destinate Apărătorilor, care trebuiau să revină de urgență la chei. Gabriel făcu semnul de retragere generală la corabie. Doar cu o clipă mai târziu, poarta palatului Ak Sarai se deschise și murmurul mulțimii Încetă. Alexandru scoase penelul negru, gata să contureze cu iuțeală primul chip care ar fi apărut. Gabriel repetă semnul de retragere generală, dar pictorul refuză cu un gest discret din cap și ridică degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Însuși sultanul să ne onoreze, acceptând invitația de a veni printre noi, cât mai curând cu putință. Comandantul gărzilor de ieniceri reflectă o clipă, apoi socoti că este mai important să-și Înștiințeze stăpânul că este așteptat la palatul Ak Sarai. De fapt, mesajul din subtext era acela că vor avea loc schimbări de raporturi ale Cuceritorilor față de obiectivele de până atunci, iar sultanul trebuia să ia parte la aceste decizii. Ienicerii părăsiră piața. Tânărul șef al Cuceritorilor, care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În apă. - Ancora! strigă Morovan, agățat de una din plasele care coborau de pe catarg. Doi membri ai echipajului ridicară ancora, În timp ce alți patru Împinseră cu prăjinile În marginea cheiului, pentru a depărta babordul navei de mal. * În curtea palatului Ak Sarai, Cuceritorii ascultau cuvintele lui Amir Baian, care explică tradiția schimbării de putere În cadrul ordinului secret prin Înfruntare directă a forțelor fizice și a celor spirituale. Cadavrele Celor Patru fuseseră aduse jos și Începeau să fie pregătite pentru Îmbălsămare. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și zece caice. Sultanul are restul flotei din golf și căderea de a ordona artileriei de pe cele două maluri ale strâmtorii Bosfor. - Patru curieri să meargă la palatul Topkapî și să-l invite pe sultan cât mai repede la Ak Sarai. Galioanele să fie pregătite să ridice ancora. Patru trireme să plece chiar acum spre corabie. - Abordaj? - Nu. Să ceară permisiunea de a urca la bord. Să aflăm mai Întâi cine sunt oamenii aceia. Amânăm adunarea Cuceritorilor până la rezolvarea acestei crize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
catargul galioanelor se semnalizează către galere! continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făclii, iar strălucirea lor se oglindi În lentila unei lunete Îndreptate spre el. Alexandru era privit de tânărul al cărui portret dispăruse. Era un dialog al lentilelor, reglate la distanțe din ce În ce mai mari. „Cine ești?... ” Întrebă Alexandru, șoptit. De pe palatul Ak Sarai veni, parcă, ecoul: „Cine ești?... ” * - Au ieșit din strâmtoare... murmură Amir. Nu Înțeleg absolut nimic... - Anda... Totul se petrece prea repede și prea Încet, răspunse Marele Maestru. - A, da. Acum e mult mai clar. - Au trecut prea mulți ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]